Copiii si obezitatea – cum ii invatam sa manance sanatos?

Desi vedem din ce in ce mai multi copii cu probleme de greutate, inca ne gandim ca ele sunt doar niste aspecte de cum arata si nu ne putem imagina ca obezitatea este de fapt o boala, chiar o boala cronica.

Inca de acum aproape 10 ani, in 2013, cea mai mare organizatie nationala de medici, American Medical Association, a recunoscut obezitatea ca o boala ce necesita o paleta larga de interventii medicale (nutritionale, psihologice, medicamentoase, chirurgicale), fiind astfel foarte important sa fie diagnosticata si tratata.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste obezitatea ca acumularea excesiva sau anormala de grasime, cu risc pentru sanatatea individului.

De cele mai multe ori, am putea recunoaste vizual un copil care are probleme de greutate: este copilul „bine facut”, „rotunjior”, „plinut sau usor plinut”, „ dintotdeauna mai plinut/mare” sau alte descrieri de acest fel. Din pacate, este dovedit ca majoritatea parintilor nu identifica problemele de greutate daca au un copil supraponderal (preobez) sau obez si il considera cu greutate normala.

Daca la adult este suficient sa calculam indicele de masa corporal (IMC, in functie de greutate si inaltime), la copil, acest indice trebuie sa fie pus pe niste grafice care se cheama percentile de IMC pentru varsta si sex.

Dintre medicii care pot spune ca un copil are probleme de greutate cel mai des sunt: pediatrii, medicii de familie, endocrinologii sau medicii specialist in nutritie si diabet care consulta si copii.

Copilul care sufera de obezitate sau preobezitate se misca mai incet, respira mai greu, transpira mai mult, oboseste mai repede. In timpul somnului poate sa sforaie sau sa se trezeasca obosit (si sa mai „motaie” in timpul zile).

El se poate izola social (nu isi face prieteni, colegii rad de el ca este „gras”, „obez” „ca nu poate alerga” etc), nu ii place sa se dezbrace in fata altora (nu ii place sa fie vazut in costum de baie de exemplu). Poate sa spuna ca il dor genunchii, ca nu poate respira cand alearga, etc.

Din puncte de vedere medical, obezitatea se poate asocia cu peste 200 de complicatii, dintre cele mai cunoscute fiind diabetul zaharat, hipertensiunea, depresia, sindromul de apnee in somn sau boala de reflux gastro-esofagiana.

Aparitia obezitatii pare sa fie influentata inca din perioada de sarcina. Este important ca viitoarea mama sa fie normoponderala, sa aiba un stil de viata sanatos- acest lucru insemnand alimentatie corespunzatoare, fara fumat, alcool si droguri, cu activitate fizica regulata si somn odihnitor.

Un copil care se naste cu o greutate mai mare pentru varsta gestationala are risc mai mare de a dezvolta obezitate. Se pare insa, ca si greutatea mica la nastere se asociaza cu acest risc.

Desi multi parinti (care sufera si ei de obezitate) cred ca aceasta este mostenita din familie, de multe ori se mostenesc de fapt obiceiurile alimentare. Aceasta boala apare printr-o alimentatie excesiva in comparatie cu consumul energetic al organismului: cu alte cuvinte, copilului ii este dat sa manance mai mult decat are e nevoie.

Intr-un procent mult mai mic, exista si cauze secundare de obezitate- anumite boli endocrinologice sau genetice (hipotiroidismul, boala Cushing, sindrom Prader Willi, Klinefelter, etc)

Regula de aur pe care ar fi bine sa o respectam cand vine vorba de alimentatia unui copil (si vorbesc aici despre un copil deja diversificat, sanatos, fara alergii sau boli in care se recomanda ca si tratament evitarea unor alimente) este de a manca impreuna aceleasi mancaruri, sanatoase.

Intalnesc familii in care adultii mananca pizza, snitele si chiftele dar de la copiii lor au pretentia sa manance broccoli sau spanac. Cand eu, ca parinte, imi pun in farfurie si legume atunci, chiar daca nu va gusta, copilul meu a vazut ca m-am hranit cu ceva sanatos si am sanse mai mari sa ma copieze decat atunci cand nu vede la mine acest obicei.

Daca in primul an de viata, mamica si cei care ingrijesc copilul tin cu tot dinadinsul sa ii gateasca sanatos (de multe ori se gateste pentru fiecare masa, in fiecare zi altceva, fara prajit, cu multe retete noi, cu legume si fructe, etc), in urmatorii ani adultul considera ca a scapat de acest „chin” si copilul poate manca aceeasi mancare ca si el: mici, sarmale, ciroba de burta, carnati, salam, etc.

Ne nastem cu preferinta pentru dulce si, din pacate, vad prea multi parinti care se bucura atunci cand copilul cu varsta de pana in 2 ani ii arata in supermarket un ou de ciocolata sau o sticla frumos colorata de suc si considera ca el „pofteste” sau ca „ii trebuie si lui putin „dulce””. Este un obicei pe care copilul si-l va forma foarte repede si, pe care il va schimba foarte greu.

O alta regula este cea a programului de luat masa, nu atat ore fixe cat mai ales ideea de a nu sari peste mesele principale ale zilei sau a le inlocui cu un covrig/merdenea sau cu un pachet de biscuiti si un suc. Gustarile sunt un prilej de bucurie pentru ca acolo ar putea, ocazional, sa primeasca foarte putina ciocolata sau ceva dulce.

Inca de cand sunt mici, ii putem implica la:
• Facutul listei de cumparaturi;
• Pusul alimentelor in cosul de cumparaturi;
• Pusul pe banda al produselor;
• Spalatul legumelor si fructele;
• Taiatul, maruntitul, decojitul sau datul pe razatoare al diferitelor legume.

Ca adolescenti, pe langa activitatile de mai sus, ii putem ruga sa:
• cumpere de la magazin anumite ingrediente;
• fie atenti la datele de expirare ale unor produse;
• puna tava in cuptor, sa dea drumul la aragaz sau sa mestece in oala.

De fiecare data cand ii implicam in ceva, cred ca e bine sa le explicam de ce ii rugam acel lucru, sa le povestim despre avantajele cumpararii unui anumit produs, de ce e sanatos, de ce nu e sanatos- bineinteles folosing un limbaj adecvat varstei copilului.

Sa nu uitam ca ei vor face alegeri pe baza gustului oricat de nesanatos va fi un aliment. In acest sens, este mai bine sa le dam sa aleaga dintre 2 variante (despre care noi, ca adulti, stim ca aduc beneficii pentru sanatatea noastra) decat sa le cerem lor sa ne spuna ce vor sa manance.

Mancarea nu se ofera ca recompensa pentru ca a fost cuminte, pentru ca a luat o nota buna sau cu scopul ca el sa nu mai planga. Pentru astfel de momente avem jucarii, carti, haine, momente petrecute impreuna, luat in brate, etc.

Dupa ce am aflat ca avem un copil care sufera de obezitate, de prima intentie, este schimbarea obiceiurilor alimentare care au dus la excesul de greutate.

Cu cat copilul este mai mare, cu atat ne putem astepta ca el sa inteleaga de ce este nevoie sa isi schimbe obiceiurile alimentare doar ca, atunci cand va fi pus in fata a ceva „bun” va uita acest lucru- si este normal- pentru ca el alege gustul, nu cat de sanatos este un aliment.

Motivatia fiecarui copil de a scadea in greutate este diferita: „am colacei”, colegul/ doamna mi- au zis ca sunt gras”, nu pot sa alerg, rad copiii ca ajung ultimul la sport, nu imi place burta mea, nu imi plac picioarele, vreau o anumita rochie pentru banchet, etc.

Orice schimbare se face in familie:
• daca se lua masa la o ora mai tarzie, acum se va manca mai devreme;
• daca se pleca de acasa dimineata fara a manca, acum se va schimba acest lucru;
• daca se comanda fast food- se va face muuult mai rar si in portii mai mici;
• daca se consumau alimente prajite- acestea vor fi preparate la cuptor sau in alt mod;
• daca exista sertarul cu dulciuri- acesta se va goli si nu se va mai umple;
• alimentele nesanatoase nu vor fi interzise ci, se va incerca sa fie consumate in cantitati mai mici si din ce in ce mai rar, pana cand se ajunge la 1-2 ori/saptamana;

Nu se va gati doar pentru copil, nu vor fi alimente in frigider „ de ale lui” sau „ de care mananca doar el”.

Este nevoie ca un copil sa simta ca familia este alaturi de el, ca si daca a mai „furat” un biscuite, o bomboana, o gura de suc de la colegul de banca sau de la prieteni, nu va fi certat acasa ci, parintii vor incerca sa prepare urmatoarea masa tinand cont si de ceea ce a spus ca a facut- altfel, parintii vor deveni „dusmanul” lui si se va feri de ei, mancand pe ascuns.

Familia si copilul vor face schimbari ale unor obiceiuri alimentare pe un termen lung, toata viata, nu vor tine „dieta” sau „regim” ci vor construi un stil de viata sanatos.
Se stabilesc reguli, cantitati si frecventa cu care ce consuma anumite alimente, astfel incat sa se implementeze obiceiuri alimentare noi, care sa aduca beneficii organismului. Mancarea este ca un medicament prin care ne putem apara de boli dar, ca orice medicament, in exces, pune viata in pericol.

Desigur, nu exista o dieta minune, prin care un copil se vindeca de obezitate. Nu exista nici alimente minune, pe care consumandu-le, copilul sa scada in greutate.
Cu rabdare, comunicare, ajutor de la medicul specialist in nutritie si diabet si terapie comportamentala se poate implementa un stil de viata sanatos.

Bibliografie:

https://www.cdc.gov/healthyweight/bmi/calculator.html

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28084895/