Bullyingul si impactul acestuia asupra copiilor

Bullying-ul reprezinta o forma de abuz de putere continua si deliberata in relatii prin comportament verbal, fizic sau social repetat care intentioneaza sa provoace vatamari fizice, sociale sau psihologice. Poate implica o persoana sau un grup de persoane care isi foloseste gresit puterea sau puterea perceputa asupra uneia sau mai multor persoane care se simt incapabile sa opreasca acest lucru.

Nimeni nu ar trebui sa suporte bullying-ul. Acesta ii poate face pe copii sa se simta nesiguri la scoala si nefericiti cand ajung acasa.

Semne emotionale si comportamentale ale bullyingului asupra copilului:

• Modificari ale programului de somn
• Schimbari in obiceiurile alimentare
• Plans frecvent si furie
• Modificari de dispozitie
• Stare de rau matinala
• Devine retras sau incepe sa se balbaie
• Devine agresiv si nerezonabil
• Refuza sa vorbeasca despre ceea ce este in neregula
• „Pierde” continuu bani sau incepe sa fure

Semne fizice de agresiune asupra copilului:

• Are vanatai, taieturi, zgarieturi inexplicabile
• Vine acasa cu bunurile sau hainele lipsa sau deteriorate
• Vine acasa flamand

Semne scolare:

• Copilul nu vrea sa mearga la scoala
• Isi schimba traseul catre scoala sau ii este frica sa mearga la scoala
• Nu vrea sa mearga la scoala cu autobuzul, tramvaiul sau trenul
• Notele scolare incep sa scada.

Alte semne de bullying:

• Adesea copilul sta singur sau este exclus din grupurile de prietenie de la scoala
• Copilul este tinta frecventa pentru tachinarea, mimarea sau ridiculizarea la scoala
• Copilul este incapabil sa vorbeasca in clasa si pare nesigur sau speriat.

Exista multe tipuri diferite de hartuire care pot fi experimentate atat de copii, cat si de adulti, unele sunt evidente de observat, in timp ce altele pot fi mai subtile.

Diferitele tipuri de hartuire pe care le analizam mai jos sunt cateva dintre modurile in care ar putea avea loc bullying-ul.

Bullying fizic - Acesta include include lovirea, lovirea cu piciorul, impiedicarea, ciupirea si impingerea sau deteriorarea proprietatii. Hartuirea fizica provoaca daune atat pe termen scurt, cat si pe termen lung.

Bullying verbal – Aici regasim insulte, tachinari, intimidare, remarci homofobe sau rasiste sau abuz verbal. In timp ce bullying-ul verbal poate incepe inofensiv, totodata poate escalada la niveluri care incep sa afecteze tinta individuala.

Bullying social - Hartuirea sociala, denumita uneori agresiune ascunsa, este de obicei mai greu de recunoscut si poate fi efectuata pe spatele persoanei agresate. Este conceput pentru a dauna reputatiei sociale a cuiva sau a provoca umilire.

Acesta include:
• minciuna si raspandirea zvonurilor
• gesturile faciale sau fizice negative, privirile amenintatoare sau dispretuitoare
• glume urate pentru a jena si a umili
• a mima cu nebunie
• incurajarea altora sa excluda social pe cineva
• afectarea reputatiei sociale sau a acceptarii sociale a cuiva.

Bullying-ul cibernetic – se defineste ca fiind un prejudiciu intentionat si repetat provocat prin utilizarea computerelor, a telefoanelor si a altor dispozitive electronice.

Hartuirea cibernetica se poate intampla in orice moment. Poate fi in public sau in privat si uneori este cunoscut doar de tinta si de persoana care agreseaza.

Poate include:
• texte abuzive sau vatamatoare, e-mailuri sau postari, imagini sau videoclipuri
• excluderea deliberata a altora online
• barfe urate sau zvonuri
• imitand pe altii online sau folosind autentificarea lor.

Oricine poate fi o victima a bullying - ului, totusi unii copii sunt expusi unui risc mai mare de a fi hartuiti decat altii.

Copiii care sunt mai putin populari si au mai putini prieteni tind sa fie victime ale agresiunii, in timp ce copiii care sunt populari au mai multe sanse sa fie batausi.

Alti factori de risc asociati cu hartuirea includ:
• trasaturi fizice ale copilului care sunt diferite de semenii lor, de ex. greutaatea in exces sau subponderalitatea, purtarea ochelarilor sau a aparatului dentar, sau o dizabilitate fizica, apartenenta la un alt grup rasial, purtarea hainelor "necool" - cum obisnuiesc copiii sa spuna
• o dizabilitate cognitiva
• copilul este vazut ca enervant de catre ceilalti
• copilul este vazut ca fiind slab sau lipsit de aparare si este putin probabil sa riposteze
• copilul este perceput ca fiind incomod din punct de vedere social si avand putini prieteni

Cu toate acestea, a avea oricare dintre aceste caracteristici nu inseamna automat ca un copil va fi agresat.

Tulburari care cresc riscul de agresiune (fie ca agresor, fie ca victima):
• ADHD
• tulburari din spectrul autist
• dificultati de invatare
• tulburare opozitionala sfidatoare
• sindromul Tourette

Elaborarea unui diagnostic se poate pune pe baza simptomatologiei, semnelor asociate si mediului de viata, toate acestea fiind deseori observate de persoane din anturaj.

Desi multe persoane vizate de agresiune prezinta simptome usoare, scurte sau severe de depresie si anxietate, o problema importanta este daca o persoana a suferit sau nu o trauma si daca bullying-ul poate provoca o forma specifica de trauma.

Echipa multidisciplinara formata din pediatru, psiholog sau psihiatru intervine prin:

• adaptarea planurilor de terapie in functie de varsta copilului dumneavoastra, simptomele specifice, situatia familiala si scolara si istoricul medical general
• utilizarea psihoterapiei (cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala) sau o combinatie de medicamente si terapie, pentru a ajuta copilul sa se simta si sa functioneze mai bine

S-ar putea ca parintele sa observe cum copilul da unele semne de hartuire sau ai putea descoperi ca a fost hartuit in alt mod. Marea intrebare si respectiv cea mai mare provocare este Cum sa opresti bullying-ul?.

Primul pas recomandat este sa incercati sa-l faceti pe copilul dumneavoastra sa se deschida despre ceea ce se intampla in viata lui, aratandu-i ca intelegeti si ca nu il veti judeca.

Sfaturi utile:

• Incurajeaza-ti copilul sa spuna intreaga poveste. Asculta calm si fara a intrerupe si asigura-l ca a facut ceea ce trebuie, vorbind. Copilul dumneavoastra poate avea nevoie sa spuna povestea de mai multe ori.

• Aveti o conversatie despre ceea ce s-a intamplat. Incercati sa nu lasati sa va aratati emotiile foarte usor de inteles (furie, suferinta...). Sentimentele tale le pot intensifica pe cele ale copilului sau pot inrautati situatia pentru el si pot chiar descuraja copilul sa-ti vorbeasca alta data.

• Amintiti-i copilului ca hartuirea nu este niciodata OK si ca orice simte – de ex. ranit, speriat, trist, furios – este de inteles si normal.

• Intrebati-va copilul ce i-ar placea sa se intample. Adesea, tot ce vor sa stie este cum sa opreasca hartuirea. Copiii pot simti ca daca faptuitorul este pedepsit, va fi mai rau pentru ei pe termen lung.

• Observati ce, cand si unde a avut loc agresiunea, cine a fost implicat, cat de des si daca altcineva a asistat la ea. Nu va oferiti sa va confruntati singur cu agresorul sau parintii acestuia. Acest lucru ar putea inrautati lucrurile pentru copilul tau.

• Luati legatura cu scoala copilului - Bullying-ul apare din situatii sociale – familie, scoala, cluburi si munca – si, daca este posibil, cazurile de agresiune sunt cel mai bine tratate acolo unde apar.

Majoritatea copiilor si adolescentilor nu dezvaluie profesorilor sau parintilor. Scolile sunt dornice sa previna si sa opreasca comportamentul de agresiune.

Intreband copiii in mod specific despre problemele legate de bullying in timpul vizitelor de rutina la psiholog – „Este cineva rau cu tine?” — este primul si cel mai important pas.

Pediatrii ar trebui, de asemenea, sa fie atenti la semne de stres, cum ar fi:
• scadere brusca a notelor
• refuzul scolar
• schimbare brusca a tiparelor de somn
• pierderea sau cresterea in greutate inexplicabila
• vizite frecvente la cabinetul asistentei scolare

Bibliografie
https://www.apa.org/topics/bullying
https://www.cdc.gov/violenceprevention/youthviolence/bullyingresearch/fastfact.html
https://www.researchgate.net/publication/348224676_Diagnosis_and_Treatment_Repairing_Injuries_Caused_by_Workplace_Bullying