Aspecte privind etape diferite in cresterea si dezvoltarea nou-nascutului

In practica pediatrica se descriu mai multe etape in cresterea si dezvoltarea nou-nascutului pana la stadiul de adult.

Astfel ca etapele prin care trece un nou-nascut pana la varsta de adult sunt urmatoarele:

a) perioada de nou-nascut 0 -28 de zile de la nastere;
b) perioada de sugar 1 luna 12 luni (1 an) de la nastere;
c) perioada de copil mic 1 an 3 ani;
d) perioada de prescolar 3 ani 6 ani;
e) perioada de scolar 6 ani 10-13 ani (in cazul fetelor) si 6 ani 14 ani (in cazul baietilor);
f) perioada de adolescent;

Cresterea reprezinta procesul prin care dimensiunile corporale cresc producandu-se apozitie de noua masa corporala. Se produce astfel o multiplicare celulara si o crestere a volumului celulelor totul capatand un aspect cantitativ.

Dezvoltarea reprezinta procesul prin care se produce o complexare a functiilor tesuturilor, organelor si sistemelor. O serie de procese sunt reprezentate de formarea de structuri noi, maturatia enzimelor implicate in diferitele procese metabolice, complexarea structurala si nu in ultimul rand perfectionarea functionala a organismului.

Dezvoltarea spre deosebire de crestere are un aspect calitativ al modificarilor.
Atat cresterea cat si dezvoltarea sunt doua procese care sunt strans corelate intre ele.

O serie de modificari au loc in perioada de crestere si dezvoltare a nou-nascutului. Fiecare etapa a cresterii si dezvoltarii este caracterizata de modificari specifice fiecarei varste.

Continutul de apa scade continuu de la nastere pana la varsta de adult; astfel ca in perioada de nou nascut apa reprezinta un procent de 70 – 75 % ajungand ca la varsta de adult sa scada la 60 – 65 %. Continutul de substante solide creste continuu in aceeasi perioada (de la nou-nascut la adult) – de exemplu musculatura creste de la 25% din greutatea corpului la 43% din greutate corpului la varsta de adult.

Global, cresterea, din punct de vedere biochimic, reprezinta un castig de masa solida corporala – inclusiv substante minerale intracelulare si minerale ale scheletului. Bioenergetic, procesul de crestere este legat de un mare consum de energie biologica. Cresterea gradului de organizare, a stabilitatii si performantelor organismului se face pe seama consumului de energie biologica.

In literatura de specialitate se descriu trei stadii ale cresterii. Primul stadiu este reprezentat de faza hiperplastica – reprezinta cresterea numarului de celule prin procesul de diviziune numit mitoza, al doilea stadiu reprezinta faza intermediara – stadiu in care se produce atat cresterea numarului de celule cat si a dimensiunilor acestora si nu in ultimul rand faza hipertrofica – este caracterizata prin cresterea dimensiunilor celuelor.

Cresterea si dezvoltarea sunt modulate de o serie de factori care intervin pentru ca cele doua procese sa se realizeze in concordanta cu cerintele specifice fiecarei etape. Stalpii de temelie ai cresterii si dezvoltarii sunt reprezentati de potentialul genetic al individului si nutritia – procesul prin care organismul isi procura din mediu substantele necesare cresterii, dezvoltarii si nu in ultimul rand functionarii sale normale. O serie de alti factori contribuie la crestere si dezvoltare concertand alaturi de potentialul genetic si de nutritie.

Din acesti factori cei mai importanti sunt reprezentati de: materialul necesar cresterii si dezvoltarii ( substante energetice, plastice, macrominerale, oligoelemente, vitamine si provitamine, etc.), metabolismul intermediar, o serie de hormoni de tipul insulinei, cortizolului, tiroxinei (hormon secretat de glanda tiroida), androgeni, STH (hormon de crestere), etc.

Factorii secundari care influenteaza cresterea si dezvoltarea sunt reprezentati de: factori prenatali, cresterea intrauterina, conditii de mediu, factori emotionali, activitatea fizica, starea de sanatate, etc.

Stiinta care studiaza procesul de crestere si dezvoltare se numeste auxologie. Datele furnizate cu privire la procesul de crestere si dezvoltare ajuta la descoperirea unor anomalii de crestere si dezvoltare in raport cu etapa de varsta a copilului. Astfel ca orice copil care se abate de la regulile de crestere si dezvoltare necesita un consult de specialitate.

Legile cresterii si dezvoltarii sunt urmatoarele:

-Cresterea si dezvoltarea reprezinta un proces continuu, dar cu ritmuri diferite ;

-Prepubertar, ritmul de crestere este cu atat mai mare cu cat varsta este mai mica – cu alte cuvinte copiii cresc si se dezvolta intr-un ritm mai accelerat atunci cand sunt mici ;

-Cresterea si dezvoltarea segmentelor axiale (cap, gat, coloana vertebrala) precede pe aceea a segmentelor periferice (memebre superioare, membre inferioare, etc.) ;

-Cresterea si dezvoltarea se produce in sens cranio-caudal (de la nivelul capului spre nivelul picioarelor ;

-Dezvoltarea depinde de maturatie si stimulare ;

-Dezvoltarea se produce de la simplu la complex, de la general la specific;

-Fiecare copil isi are propriul ritm de dezvoltare;

Pentru a aprecia gradul de crestere si dezvoltare a nou nascutului sunt necesari o serie de parametri care pot obiectiva aceste fenomene. Astfel s-au descris urmatorii parametrii de apreciere ai cresterii si dezvoltarii:

a) Greutatea corporala:
La nastere o greutate normala este cuprinsa in intervalul 2800 – 3400 de grame. In primul an de viata greutatea copilului ajunge la 6000 de grame. In intervalul 0-4 luni copilul creste cu aproximativ 750 g pe luna, in intervalul 5-8 luni copilul creste cu 500 g pe luna, iar in intervalul 9-12 luni copilul creste cu 250 g pe luna. Acest lucru probeaza una din regulile cresterii si dezvoltarii care spune ca un copil creste cu atat mai mult cu cat varsta este mai mica. La varsta de 4 luni copilul ajunge sa isi dubleze greutatea urmand ca la varsta de un an sa isi tripleze valoarea de la nastere. In intervalul 1 – 3 ani copilul ia in greutate aproximativ 200 g pe luna. Ajunge astfel ca la varsta de 2 – 3 ani sa isi cvadrupleze greutatea de la nastere. In intervalul 3 – 12 ani cresterea in greutate se produce cu aproximativ 2 kg pe an. Orice modificari ale acestui parametru poate semnaliza probleme in alimentatia copilului sau boli consumptive.

b) Lungimea (inaltimea) corporala:
Dat fiind faptul ca un nou nascut nu se poate masura in picioare se foloseste termenul de lungime in detrimentul celui de inaltime pentru prima perioada a vietii.
Valorile normale ale lungimii copilului sunt urmatoarele: la nastere – lungimea normala este cuprinsa in intervalul 48 – 52 cm. Ritmul cresterii in lungime este urmatorul: la varsta de o luna copilul creste cu 4 cm, in intervalul 2 – 3 luni copilul creste cu 3 cm, in luna a 4a copilul ajunge sa creasca cu 2 cm urmand ca in perioada 5 -12 luni sa creasca cu aproximativ 1 cm pe luna. Cresterea in lungime in primul an ajunge sa fie de aproximativ 20 cm; la 1 an copilul are o lungime de aproximativ 70 – 72 de cm. In intervalul 1 – 2 ani cresterea in lungime se face cu aproximativ 10 cm pe an urmand sa se modifice la 5 – 6 cm pe an in perioada 3 – 12 ani.
Copilul isi dubleaza lungimea de la nastere la 2 ani si isi tripleaza lungimea de la nastere la 14 – 15 ani.

c) Perimetrul cranian, toracic si abdominal:

Perimetrul cranian, toracic si abdominal reprezinta niste masuratori antropometrice asemanatoare greutatii si lungimii care ajuta la aprecierea gradului de crestere si dezvoltare a copilului. Cu ajutorul unui metru de croitorie se pot face aceste masuratori.
Valori normale ale perimetrului cranian sunt de 32-34 cm la nou nascut, 45-46 cm la varsta de un an urmand o incetinire a cresterii dupa varsta de 1 an.
Perimetrul toracic la nou nascut este cu aproximativ 3 cm mai mic in comparatie cu cel cranian urmand ca peste varsta de 1 an acesta sa fie mai mare decat cel cranian. La toate varstele, in mod normal, perimetrul abdominal (pe nemancate) este mai mic decat perimetrul toracic.

Criteriile de apreciere ale cresterii si dezvoltarii pot fi impartite in criterii somatice si criterii neuropsihice. In categoria criteriilor somatice se incadreaza criteriile morfologice (aspectul si dezvoltarea armonioasa), criteriile antropometrice (greutatea corporala, lungimea, perimetrul cranian, toracic si abdominal, etc.) si criteriile maturationale ( cronologia aparitiei, osificarii nucleilor ososi, situatia cartilajelor de crestere, etc.).

Categoria criteriilor neuropsihice cuprinde urmatoarele entitati: tonusul muscular, postura, motilitatea (miscarea spontana si voluntara), reflexele arhaice (supt, apucat, etc.), prehensiunea (apucarea) si manipularea obiectelor, vazul, auzul, limbajul, dezvoltarea intelectuala (memorizare, abstractizare, sinteza, expresia verbala, exprimarea in scris, capacitatea de rezolvare a unor probleme, sociabilitatea, etc.),

Cele mai importante aspecte in dezvoltarea neuropsihica sunt reprezentate de vaz, postura si limbaj. Urmarind aceste aspecte se poate aprecia gradul de dezvoltare. Orice intarziere in dezvoltarea acestor aspecte poate indica necesitatea efectuarii unor investigatii de specialitate.

La varsta de 2 saptamani nou nascutul fixeaza si urmareste obiectele in miscare, la 3-4 luni copilul recunoaste figurile si se comporta diferetiat. In ceea ce priveste postura, la varsta de 3 luni copilul reuseste sa isi sustina pozitia verticala a capului, la varsta de 6 luni poate sta in sezut nesprijinit urmand ca la varsta de 8 – 10 luni sa poata sta in picioare si sa faca primii pasi sustinut.

In intervalul 12 – 14 luni copilul este capabil sa stea in picioare si sa paseasca nesustinut. La 2 – 3 ani copilul face activitati complexe, fuge, urca scarile, etc. Limbajul copilului urmeaza o treapta a evolutiei pe etape de varsta asemanator vazului si posturii. Astfel la varsta de 6 – 7 luni copilul pronunta monosilabe, la 12 – 14 luni pronunta cateva cuvinte cu sens, la 18-24 de luni alcatuieste propozitii simple ca mai tarziu, la varsta de 3 – 4 ani sa fie capabil sa alcatuiasca propozitii complexe si sa poata expune situatii simple.

In contextul unei cresteri si dezvoltari armonioase nou-nascutul are nevoie de toata atentia celor din jur. Trebuie retinut faptul ca dezvoltarea si cresterea copilului se face pe etape de varsta, iar fiecare etapa are particularitatile ei.

Potentialul genetic si nutritia sunt doi factori foarte importanti in procesul de crestere si dezvoltare, dar cu toate astea nu trebuiesc ignorati factorii secundari. Orice intarziere in acest proces poate semnaliza o eventuala patologie asociata si din acest motiv este important sa se consulte medicul ori de cate ori apare o problema.