Imobilizat în scaun cu rotile, șansa lui este în Elveţia! La numai 25 de ani, Iulian Ovidiu Anton a „fost condamnat la o viață de chin și depresii”

Duminica, 6 septembrie 2020, adjudeanul Iulian-Ovidiu Anton si alti doi prieteni inchiriaza cateva ATV-uri pentru o plimbare recreativa in localitatea Sebes din judetul Brasov.

Intr-o secunda, ceea ce ar fi trebuit sa fie o zi frumoasa petrecuta in natura, s-a transformat, pentru tanarul de 25 de ani, in cea mai urata amintire din viata lui. Pierzand contolul ATV-ului, Iulian Anton s-a trezit cazut in sant, cu o durere insuportabila la nivelul coloanei vertebrale. Nu-si simtea picioarele, nu putea sa se miste, nu-si amintea cum a ajuns acolo. Dupa catva timp, a fost preluat de un echipaj SMURD din Fagaras si transportat la Spitalul Judetean de Urgenta din Brasov, unde a fost diagnosticat cu „traumatism vertebromedular toracal la nivel T6-7 cu afectarea completa a maduvei spinarii.

„Pe 6 septembrie 2020 am avut un accident cu ATV-ul. Eram la o plimbare cu doi prieteni si ghidul de la care inchiriasem ATV-urile prin localitatea Sebes, judetul Brasov. O miscare stanga-dreapta, m-a aruncat in afara partii carosabile. Am pierdut controlul. Nu stiu exact ce s-a intamplat. Am o mica pierdere de memorie. Stiu doar ca m-am trezit in sant si ma durea foarte tare spatele, nu-mi simteam picioarele, nu puteam sa ma misc. Ghidul a sunat la 112. A venit un echipaj SMURD de la Fagaras care m-au preluat si m-a dus la Spitalul Judetean de Urgenta din Brasov.

Eram cumva semiconstient pentru ca dupa ce m-au bagat in ambulanta, mi-au facut tot felul de perfuzii. Stiu ca la un moment dat incepeam sa adorm si mi se zicea in continuu sa nu adorm. Am ajuns la spital unde mi s-au facut mai multe investigatii. Diagnosticul primit: leziune completa a maduvei spinarii toracice, fractura de vertrebe la nivelul T6 – T7. Dupa 18 zile de spitalizare in Romania, medicii au venit cu o veste teribila: nicio sansa de recuperare, nicio sansa la normalitate, nicio sansa pentru a ma reintoarce la viata de dinainte. Am fost condamnat la o viata de chin si depresii. Cu toate acestea, medicii din alte tari aveau o cu totul alta parere, una mai optimista. Vestea buna venea din Serbia, acolo unde medicii mi-au dat sanse de recuperare in proportie de 60%, urmand un tratament cu celule stem. A fost vestea pe care atat eu, cat si familia si apropiatii am asteptat-o cu sufletul la gura, povesteste Iulian Anton.

Dupa o perioada in care simtea ca viata s-a oprit in loc, vestea ca are sanse de recuperare l-a ajutat pe Iulian Anton sa-si recapete speranta. Fara sa stea mult pe ganduri, tanarul a reusit sa stranga si sa achite cei 20.000 de euro necesari pentru tratamentul cu celule stem pe care urma sa-l faca in Serbia. „Am plecat in Serbia in decembrie 2020 si am facut transplant cu celule stem. In total mi-au fost administrate trei injectii. Am facut si recuperare fizica timp de sase luni. Zi de zi asteptam vindecarea, insa, din pacate, tratamentul nu a dat niciun rezultat. Starea mea este exact aceeasi ca la externare, mai spune Iulian Anton.

„Un an si patru luni am stat singur, fara prieteni. Am vrut sa ma izolez

La momentul accidentului, Iulian Anton avea 23 de ani si un loc de munca la o multinationala din Brasov. Viata fericita pe care o avea inainte de accident, a fost inlocuita cu depresie, deznadejde si izolare. „Un an si patru luni am stat singur, fara prieteni. Am vrut sa ma izolez, fara sa dau prea multe detalii prietenilor sau cunoscutilor. N-am mai tinut legatura cu absolut niciunul dintre prietenii mei, pana acum ceva timp. La inceput, au stiut doar cativa prieteni despre accident. N-am vrut sa se afle. Am crezut ca pot sa-mi revin, ca ma fac bine, dar…, povesteste Iulian Anton.

Parintii lui Iulian Anton sunt cei care au acum grija de el, insa tanarul spera ca intr-o zi sa poata reveni macar partial la viata pe care o avea inainte de accident. De aceasta data, sansa vine de la o clinica din Elvetia. Pentru ca viata nu este deloc usoara, apare insa o problema: banii, mai precis lipsa lor. Iulian Anton are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor pentru a stange suma de 23.288 de euro necesari tratamentului, bani pe care nici el, nici familia nu-i are, insa pe care ar trebui sa-i aiba pana pe 10 martie. „Clinica principala este in Elvetia, insa sunt sedii in mai multe tari, si mi s-a spus ca pot sa vin in Rusia sau in Serbia daca ma intereseaza. Mi-au spus ca sunt sanse foarte mari de recuperare pentru ca accidentul nu este vechi. Medicii de acolo au spus ca, in urma tratamentului, pot aparea imbunatatiri la nivel motor, senzitiv si al functiei intestinale. Costurile tratamentului ajung la un total de 23.288 de euro, iar eu ar trebui sa fiu la clinica pana pe 10 martie. Problema este ca toti banii pe i-am agonisit de-a lungul vietii, au fost cheltuiti pentru primul tratament care nu a dat roade. Cu toate acestea, stiu ca daca as avea acces la tratamentul din Elvetia, as avea o sansa reala de vindecare, o sansa la viata de dinainte de accident, departe de scaun si de pat. Tot ceea ce imi doresc, este sa pot sa-mi simt din nou picioarele, sa le pot misca, sa pot face pasi spre ceea ce am pierdut intr-o fractiune de secunda: o viata normala. Drumul este lung si greu, insa nu imposibil. Am nevoie de sprijin pentru a ma ridica din nou. Sprijinul puteti fi voi toti!, este mesajul pe care-l transmite Iulian Anton.

Din putinul fiecaruia dintre noi, putem sa-l ajutam pe Iulian Anton sa-si recupereze, macar partial, viata pe care o avea inainte de 6 decembrie 2020. Donatii se pot face in conturile deschide la Banca Transilvania pe numele Anton Tatiana, mama lui Iulian Anton:

Cont lei: RO30BTRLRONCRT0140908301

Cont euro: RO77BTRLEURCRT0140908301

Preluat din: https://www.monitoruldevrancea.ro/2022/02/14/la-numai-25-de-ani-iulian-ovidiu-anton-a-fost-condamnat-la-o-viata-de-chin-si-depresii-imobilizat-in-scaun-cu-rotile-sansa-lui-este-in-elvetia/