Sindromul metabolic

Vezi galerie foto

Sindromul metabolic se defineste prin toleranta scazuta la glucoza, dislipidemie, hipertensiune arteriala, obezitate si hiperinsulinemie. Prin toti acesti factori sindromul metabolic favorizeaza cresterea riscului cardiovascular, motiv pentru care trebuie depistat precoce.

Desi acesti factori din cadrul sindromului metabolic sunt cunoscuti de ceva vreme, cel mai important este reprezentat de rezistenta la insulina. Datorita rezistentei la insulina persoanele care au sindrom metabolic au un risc crescut de mortalitate datorita bolii coronariene.

Sindromul metabolic este denumit si sindromul X, sindromul rezistentei la insulina, sindromul hipertensiunii sau sindromul excesului de catecolamine.

Identificarea clinica a sindromului metabolic se bazeaza pe evaluarea obezitatii abdominale, a dislipidemiei, a hipertensiunii arteriale si a intolerantei la glucoza.

Dintre criteriile esentiale ale sindromului metabolic, conform OMS, rezistenta la insulina si estimarea consumului de insulina sau a inlocuitorilor sai au un rol important.
Programul National SUA de Educatie asupra Colesterolului propune o definitie mai simplificata pentru practica clinica, dar care nu include rezistenta la insulina.

Astfel ca, persoanele cu sindrom metabolic trebuie sa indeplineasca 3 din urmatoarele criterii:
- valori crescute ale tensiunii arteriale (>130/85 mmHg)
- valori plasmatice ridicate ale glicemiei a jeun (>6,1 mmol/l sau > 110mg/dl)
- obezitate abdominala (circumferinta abdominala >102 cm la barbati si > 88cm la femei)
- concentratia serica scazuta a HDL-colesterolului (<1.04 mmol/l la barbati si <1,29 mmol/l la femei)
- valori crescute ale nivelului seric al trigliceridelor (>1,69 mmol/l).

Federatia Internationala de Diabet propune un criteriu esential pentru definirea sindromului metabolic, acesta fiind reprezentat de obezitatea centrala, valorile circumferintei abdominale variind intre anumite limite in functie de caracteristicile grupurilor etnice din care fac parte persoanele evaluate.
Identificarea pacientiilor cu sindrom metabolic reprezinta o modalitate practica si extrem de utila de depistare a pacientilor care au multiplii factori de risc care ii predispun la diabet si la afectiuni cardiovasculare.

Prevalenta sindromului metabolic in tarile dezvoltate se intalneste in randul persoanelor adulte la aproximativ 22-39%, acest procent variind in functie de criteriile incluse in definirea acestuia. Sindromul metabolic se asociaza cu evenimente coronariene viitoare si cu diabet zaharat de tip 2.

Sindromul metabolic are o evolutie gradata. Astfel ca, prezenta uneia sau doua dintre criteriile sindromului se asociaza cu risc crescut de mortalitate prin boala cardiaca ischemica sau o alta afectiune cardiaca.

S-a dovedit ca datorita cresterii activitatii simpatice se instaleaza complicatiile ischemice la pacientii care au hipertensiune arteriala. Datorita hiperreactivitatii sistemului nervos simpatic poate aparea rezistenta la insulina precum si modificarea profilului lipidic (dislipidemie). De asemenea, procesul se poate realiza si invers, prezenta valorii crescute de insulina periferica determina la randul ei activitate nervoasa simpatica si in final hipertensiune arteriala. Astfel ca, acesti factori contribuie la aparitia afectiunilor cardiovasculare, cerebrale (accident vascular) precum si afectare renala.

Este foarte important controlul factorilor de risc. Se recomanda:
- controlul greutatii corporale – mentinerea Indicelui de masa corporala (IMC) < 25kg/m2
- scaderea trigliceridelor serice < 150 mg/dl
- controlul tensiunii arteriale (tensiunea arteriala sistolica <130 mmHg, tensiunea arteriala diastolica < 85 mmHg)
- mentinerea glicemiei a jeun < 100 mg/dl
- cresterea valorii colesterolului bun (HDL colesterol > 40 mg/dl si > 50 mg/dl la femei)