Consecintele depunerii de colesterol

Colesterolul reprezinta o formula biochimica din clasa lipidelor, ce se gaseste in toate celulele corpului si are rol important in digestie, sinteza anumitor hormoni sau vit D.

Pricipala sursa de colesterol o reprezinta ficatul, al carui rol in siteza colesterolului este foarte important. De asemenea, surse externe de colesterol sunt reprezentate de produsele de origine animala(ou, carne rosie, lapte etc).

Colesterolul este subimpartit in doua principale categorii si anume : LDL si HDL. HDL sau High density lipidoproteins si LDL sau Low density lipoproteins. O a treia categorie din clasa colesterolului este reprezentata de VLDL (Very low density Lipoproteins).

Urmatoarele doua subcategorii sunt reprezentate de IDL (Intermediate) si de Chilomicroni.

LDL reprezinta 60-70% din colesterolul total si este implicat in transportul colesterolului prin circulatia sanguina. De la acest rol pleaca stransa corelare intre prezenta in exces a LDL in circulatia sanguina si aparitia placii de aterom pe vase.

Din punct de vedere biochimic LDL este format din cadrul moleculelor libere de VLDL asupra careia actioneaza o alta substanta biochimica sub denumirea de Lipoprotein lipaza.

LDL reprezinta un rol major in sistemul nostru imun, deoarece LDL-ul intra in compozitia membranei celulare ale celulelor imunitare si prin acest compozit lipoproteic acestea reusesc sa lizeze membrana celulara a streptococilor sau a altor agenti patogeni din aceasi clasa.

Studiile recente au aratat ca pe langa nivelul total de colesterol, si LDL-colesterol contribuie substantial la formarea si depunerea placilor de aterom. Aceste placi rigidizeaza si slabesc mult din elasticitatea vaselor care trebuie sa fie capabile sa sutina presiuni mari sanguine (tensiunea arteriala) si astfel in cazul slabirii acestei elasticitati pot aparea cele doua consecinte observabile si de catre pacienti : hipertensiunea arteriala, iar in faza secundara aceste vase se pot fisura sau chiar rupe provocand hemoragii.

Raportul intre LDL si HDL trebuie sa nu depaseasca cifra unitara de 3 sau 3,5 cand vorbim de femei (in primul caz) si barbati (3,5).
Cand vorbim despre colesterol in termeni generici sunt cunoscute de catre majoritatea populatiei cele doua terminologii : colesterolul rau si colesterolul bun (HDL).

LDL este privit ca si colesterolul sau datorita faptului ca din punct de vedere biochimic are un diametru molecular mult mai mare, reprezinta o proportie procentuala mai crescuta din colesterolul total si dat si de faptul ca densitatea LDL este mult crescuta fapt pentru care un LDL crescut ca si valoare in exprimarea sanguina va fi mult mai dificil de metabolizat si asadar micsorat.

Valoarea LDL este determinata printr-o analiza de laborator ce se recolteaza din sange, iar determinarea sa poate fi directa sau indirecta.

Determinarea directa face referire la faptul ca o data recoltata aceasta proba sanguina va fi supusa unor teste ce includ adaosul unui alt compus de natura zaharidica iar cu ajutorul unor compusi chimici neionici se vor observa o determinare enzimatica a colesterolului.

Reactivitatea intre compusii chimici adaugati si colesterolul prezent in sange va facilita izolarea in prezenta ionilor de Magneziu a LDL, izolare de ceilalti compusi ai colesterolului VLDL, HDL si chilomicronii. Aceasta metoda este net superioara celei indirecte dar implica costuri mai mari si o necesitate de timp superioara celeilalte.

Prin metoda indirecta se intelege un cumul de formule matematica, astfel ca mai intai trigliceridele totale vor fi impartite la 5, rezultanda in cifre insemnand VLDL. Mai apoi din Colesterolul total se vor scadea HDL-colesterol si mai apoi se scade din rezultanta VLDL-colesterol, numarul care rezulta este LDL-colesterol.

Aceasta formula are niste limitari deoarece nu poate fi aplicata in cazul in care valoarea trigliceridelor depaseste 400 mg/dL, iar o a doua limitare este data de faptul ca in estimarea matematica a LDL-colesterol nu se tine atat seama si de chilomicroni.

Valorile de referinta pot varia usor de la un laborator la altul insa exista niste bareme peste care nu se poate face rabat.
Astfel ca toate valorile LDL vor fi exprimate in mg/dL.

Valoarea optima a LDL este de 100mg/dl la pacientii fara eveniment cardiovascular in istoric.

Valoarea LDL-colesterolului intre 160-190 este deja o valoare crescuta si mentinerea acestuia la aceste cote va impune deja masuri atat de alimentatie dar si tratament medicamentos pentru reducerea acestuia sub o valoare imediat apropiata pe cat posibil si ulterior reducerea sa si mai mult.

Valoarea de peste 190 reprezinta deja un factor de risc pentru ateroscleroza sau pentru alte patologii si inseamna deja un LDL-colesterol foarte ridicat.
In acest interval de referinta trebuie tinut seama de o serie de alti factori.

Mai concret o valoare LDL normala pentru un adult tanar poate fi acceptata si intre 50 si 150 mg/dL dar acesta trebuie sa numai prezinte si alti factori de risc adiacenti pentru dezvoltarea unor patologii cardiace sau cardio-vasculare.

Adica daca la o valoare intre 130-150 mg/dL mai adaugam si faptul ca pacientul este obez, mai este fumator, sau are predispozitie spre boli cardiace ori are in antecedente o boala coronariana, sau cardiopatie acest fapt ne duce la alte calcule iar valoarea initial considerata normala de 140,150 acum poate fi mult prea mare.

Cresterea LDL :

Cea mai des intalnita problema
LDL-colesterolul va creste in primul rand in cazul in care exista si o obezitate adiacenta, astfel ca principala cauza a cresterii LDL-colesterolul este un regim alimentar incorect.

Aceasta inseamna fie o cantitate prea mare de calorii (Valoarea de referinta a unui adul este de aproximativ 2.000 kcal/24 ore la care se poate dubla acest necesar in functie de efortul fizic depus).

Fie chiar daca aceasta cantitate de alimente nu se gaseste in gramaj se poate regasi in consumul de alimente bogate in grasimi (Smantana, Lapte gras, Grasime, Carne de porc grasa, Untura, etc.). Astfel ca pe langa o terapie medicamentoasa trebuie adaugat si un regim alimentar mai sanatos.

O alta crestere a LDL-colesterolului unde acesta reprezinta si cauza de aparitie a acestor boli dar si consecinta a acestora este reprezentat de bolile cerebrale.

O a treia categorie unde apare o crestere semnificativa a LDL-colesterolului este in diabetul zaharat unde diabetul reprezinta de fapt un sindrom un cumul de dereglari metabolice astfel ca si daca nu exista un aport alimentar lipidic ridicat,capacitatea metabolica a ficatului este dereglata si acesta numai poate sa faca fata acestui metabolism dificil al LDL-colesterolului.

Exista si o corelatie stranse intre patologii legate de glanda tiroida care prin secretia sa hormonala afecteaza metabolizarea lipidica si inclusiv a LDL-colesterolului, astfel ca o patologie tiroidiana va da o problema de crestere a LDL-colesterolului care in fine poate produce o agravare a patologiei tiroidiene initiale iar ciclul se va relua (Patologia de care facem referire este hipotiroidia).

LDL-colesterolul mai scade in sindromul nefrotic (patologie renala, nefron – celula rinichiului) dar si in porfirie sau dereglari care tin mai mult de psiho-social si anume in anorexie ori bulimie.

Valorea LDL-colesterolului si in special cresterea acestuia este o constanta definitorie in protocolul de estimare al riscului cardiovascular pe care il poate avea un pacient, asadar reprezinta un element cheie.

Scaderea LDL :

Desi este mult mai rar intalnita poate exista si o scadere sub 50 a valorii LDL-colesterolului care poate fi regasita in disfunctia hematologica cu denumirea de Anemie si aici facem referire la anemia cronica, precum si intr-o serie de sindroame cu o incidenta foarte scazuta de tipul : Sindromului Reye sau a Bolii Tangier.

Mai poate exista o scadere a LDL in anumite patologii inflamatorii articulare sau reumatismale, sau in o serie de afectiuni cronice din sfera aparatului pulmonar.

Tratamentul va impune cel mai adesea in primul rand un regim alimentar hipocaloric sau sarac in continutul sau lipidic, daca si aceasta este o cauza a cresterii LDL-colesterolului in asociere cu tratament medicamentos in monoterapie sau combinatii in diferite doze.

Pe langa aceasta se pot aduce o serie de alimente in dieta pacientului care sa actioneze ca si factori adjuvanti in metabolizarea hepatica a LDL-colesterolului prin efectele sale colecistochinetice, hepatoprotectoare sau hepatoadjivante.

In aceasta categorie pot intra si alimentele bogate in acid citric : portocale, lamai, dar si alimente care au acest continut de acid citric si sunt liposolventi precum sunt : grefele.

La acestea se poate adauga daca medicul de specialitate va considera necesar si o serie de medicamente ce vor ajuta in liposolubilitate, in imbunatatirea circulatiei sanguine pe placile de aterom deja formate sau care actioneaza si ele ca si adjuvant in metabolismul lipidic si deci si al LDL-colesterolului.

Un regim alimentar adecvat si la nevoie dupa consultul medicului de specialitate reprezinta factori cheie pentru combaterea variatiilor patologice ale LDL-colesterolului.

Un LDL-colesterol mentinut sub control reprezinta in primul rand un factor de risc cardiac si cardiovascular in minus astfel ca trebuie ca individul sa fie informat despre ce, cat si cum consuma alimentele, ce continut au acesta si care sunt valorile sale sanguine ale LDL-colesterolului.

Un profil lipidic anual (Colesterol, LDL, HDL, Trigliceride) este cel mai indicat pentru a putea preveni din timp alte patologii. Aceasta informatie poate ajuta in preventia sau tratarea patologiei legate de LDL-colesterol, un individ cu aceasta informatie este un individ mai informat si asadar unul mai sanatos.