Operatia de marire a sanilor sau mamoplastia

Vezi galerie foto

Marirea sanilor sau mamoplastia de augmentare reprezinta o procedura cu o popularitate in crestere, avand in vedere promovarea intensa pe retelele de socializare a asa-numitelor "corpuri ideale". Ea se adreseaza femeilor cu sani mici, in vederea corectarii si imbunatatirii volumului si aspectului lor.

Numarul femeilor care recurg la acest tip de operatii estetice este in crestere. In Statele Unite, de exemplu, in anul 2017 au fost realizate peste 300.000 de proceduri, in timp ce in 2003 au fost realizate peste 250.000 de astfel de interventii, iar in 1992numai 32.000 .

O astfel de operatie presupune riscuri si atentionari speciale care trebuie analizate si discutate cu medical chirurg, fiecare caz avand particularitatile sale. De asemenea, pegatirea operatiei presupune parcurgerea unor etape ce incep cu consultul preoperator.

Motivele pentru care asemenea operatii se realizeaza sunt variate si includ urmatoarele situatii:
- hipoplazie mamara uni sau bilaterala (dezvoltarea incompleta a unuia sau ambilor sani, ceea ce poate duce in unele situatii la aparitia asimetriei inestetice)
- reducerea in volum si modificarea consistentei si formei dupa sarcini si alaptari multiple sau ca urmare a pierderii in greutate
- dupa interventii chirurgicale radicale pentru tratamentul cancerului de san (mastectomie totala - amputatia sanului).

In functie de scopul in care sunt efectuate, mamoplastiile sunt grupate in mai multe categorii:
- mariri estetice,
- reconstructie imediata sau intarziata: pentru inlocuirea sanului indepartat in urma mastectomiilor radicale
- reinterventii de corectie si control: realizate in vederea imbunatatirii implantului initial, indiferent daca acesta a fost realizat in scopuri estetice sau reconstructive

Alegerea chirurgului care va efectua operatia de mamoplastie ar trebui sa tina cont de experienta acestuia, numarul de interventii pe care le-a efectuat anterior, numarul operatiilor unde au existat complicatii, tipul de implanturi cu care lucreaza, tehnica chirurgicala abordata, pareri ale altor persoane operate de catre acelasi medic.

Exista doua feluri de implanturi, cele confectionate din silicon si cele ce contin solutie salina.

Implanturile de silicon sunt cel mai des utilizate, fiind mai putin predispuse la cuduri, dand un aspect natural. Cu toate acestea, exista riscul de a migra la nivelul sanului, ulterior determinand aparitia nodulilor.

Implanturile saline sunt mai predispuse la indoire, rupere sau migrare in pozitie inferioara. Cu toate acestea, daca se rup, solutia salina este absorbita cu usurinta de catre corp, neexista riscuri medicale, in afara de aspectul inestetic.

Alegerea tipului de implant, alaturi de marime, forma si pozitie vor fi discute in cadrul consultatiei impreuna cu chirurgul plastician desemnat sa realizeze operatia.

Inaintea operatiei in sine este esentiala vizita la cabinetul medicului chirurg, unde se vor stabili toate detaliile referitoare la interventie. Este momentul in care pacienta expune medicului problema exacta cu care se confrunta si ce doreste de la operatie. Este de preferat ca dorintele si pretentiile pacientei sa fie cat mai realiste, scopul operatiei fiind acela de a imbunatatii aspectul si conditia sanilor raportate la talie, dimensiuni si particularitatile toracelui ei, si nu realizarea unui bust perfect.

Este recomandat ca starea de sanatate a pacientei sa fie optima in momentul consultului, raceala sau orice tip de infectie ducand la amanarea interventiei chirurgicale.
Anamneza trebuie sa fie completa si sa se axeze pe obtinerea informatiilor privitoare la patologia specifica zonei, incluzand existenta nodulilor, a umflaturilor sau a modificarilor cutanate de orice tip de la acest nivel. De asemenea este important sa se determine daca pacienta urmeaza un tratament de fond pentru o anumita boala.

O alta informatie de mare utilitate este istoricul familial al pacientei, mai exact antecedente de cancer de san la rudele de gradul 1 si 2, precum si antecedente personale ale pacientei referitoare la orice tip de afectiune de la nivelul sanilor, indiferent ca vorbim despre patologii benigne sau maligne.

Operatia in sine se realizeaza sub anestezie generala si dureaza intre 1-2 ore. Caile de abord difera in functie de metoda, insa scopul este acelasi: obtinerea rezultatului scontat prin realizarea unei incizii cat mai mici si mai putin vizibile.

Tehnicile operatorii actuale se bazeaza pe incizii realizate fie la nivelul santului submamar (sub san), fie in interiorul areolei mamare, fie transaxilar. De curand, insa, chirurgii plasticieni au inceput sa foloseasca si abordul ombilical, insa aceasta metoda este inca la inceput, cazurile rezolvate astfel fiind reduse numeric. Metoda va fi stabilita de chirurg de comun acord cu pacienta. Incizia are o lungime de 3,5-6 cm, in functie de tipul protezei.

Operatia consta in introducerea protezelor sub glanda mamara (prepectoral) sau sub muschiul pectoral (retropectoral), in vederea cresterii in volum a sanului. Protezele actuale sunt de 2 tipuri:
- cu ser fiziologic,
- gel siliconic,
Fiecare avand avantaje si dezavantaje care vor fi expuse de chirurg, anterior operatiei.

Protezele cu ser sunt recomandate pacientelor peste 18 ani, in timp ce protezele cu silicon doar celor peste 22 de ani. Limita de varsta este diferita intre cele 2 tipuri de proteze datorita complicatiilor care pot sa apara pe parcurs.

In functie de forma implanturilor, vorbim despre cele rotunde, mai putin costisitoare, care ofera un aspect uniform la nivelul portiunii superioare a sanului, in final sanul avand o forma apropiata de cea naturala. Pe de alta parte, exista si implanturi anatomice, de forma conica, mai alungite in portiunea inferioara, avand in interior un gel mai ferm care ajuta la modelarea formei finale a sanului. Acestea insa au costuri mai mari si necesita o incizie mai lunga la nivelul pielii.

Pozitionarea protezei variaza si ea, in prezent existand 2 zone recomandate pentru fixare: sub glanda mamara sau mai profund, sub muschiul pectoral. In general, protezele cu ser se pun profund, sub muschi, unde au o stabilitate mai mare, iar cele cu silicon, sub glanda.

Dupa fixarea implantului, incizia se va sutura cu fire resorbabile, iar chirurgul stabileste necesitatea plasarii unuia sau mai multor tuburi de dren cu scopul de a preveni aparitia hematoamelor sau seroamelor.

Este foarte important ca pacienta sa urmeze intocmai indicatiile de ingrijire postoperatorie, in vederea evitarii aparitiei complicatiilor.

In cazul implanturilor post-mastectomii, este important de stiut ca cele doua interventii pot fi realizate in acelasi timp.

Anterior efectuarii interventiei se impune:
- evitarea aspirinei si a altor medicamente care contin acid acetilsalicilic si ibuprofen
- intreruperea fumatului cu cel putin 2 saptamani inainte de operatie si reluarea lui la minim 3 saptamani dupa. Aceasta indicatie trebuie respectata, deoarece fumatul influenteaza vindecarea tesuturilor

Specialistii recomanda pacientelor cu astfel de interventii:
- refrigerare locala, la nevoie. ATENTIE: punga cu gheata nu se aplica direct pe piele, ci interpunand un prosop sau un alt material de bumbac! (risc de arsura a pielii)
- masaj local cu unguente antiinflamatorii
- evitarea miscarilor ample ale bratelor timp de 1 saptamana
- evitarea efortului fizic intens in primele saptamani dupa operatie
- daca exista montate tuburi de dren, este esentiala intretinerea lor si indepartarea doar de catre personalul medical specializat
- firele se scot la 7- 10 zile
- purtarea timp de minim 3 luni a unui sutien adaptat la noua marime si forma a sanilor sau, daca situatia o cere, chiar a unui sutien medical

-pacientele se pot expune la soare si pot zbura cu avionul dupa operatie de augmentare mamara

Complicatiile sunt cele ale oricarei interventii chirurgicale sub anestezie generala, dar exista si unele specifice acestui tip particular de interventie, printre care:

- durere locala si modificarea sensibilitatii mamelonare, pacientele putand resimti hipo sau hipersensibilitate in zona, sau chiar poate sa apara amorteala pasagera in unele regiuni ale sanului, in special in jurul inciziei; toate acestea dispar insa in timp

- cea mai frecventa reactie adversa este contractura capsulara, aparitia ei depinzand de reactivitatea organismului fiecarei paciente in parte; nu este influentata de tehnica folosita sau de manevrele intraoperatorii ale chirurgului; se manifesta prin formarea de tesut fibros in jurul protezei, ceea ce duce la strangerea si micsorarea sanului

- simmastia reprezinta tendinta protezelor de a se deplasa si fuziona in partea mediana a toracelui, creand impresia unui singur san

- ruptura implantului este o complicatie ale carei manifestari depind de materialul din care este fabricata proteza, ser sau silicon, astfel:
• in cazul in care se sparge un implant cu ser fiziologic, serul va fi absorbit de organism fara aparitia efectelor sistemice, ci doar a celor locale: sanul se va desumfla
• daca implantul este cu gel siliconic, prin spargere gelul se va deplasa determinand modificari de forma si consistenta atat la nivelul sanului afectat, cat si la nivelul tesuturilor din jur

In cazul rupturii implanturilor, este necesara o noua interventie de indepartare a protezelor.

- aparitia hematoamelor, seroamelor, suprainfectarea plagii sau aparitia cicatricilor inestetice, aparitia de cheaguri de sange

- reactii alergice

- dificultati la alaptare sau incapacitatea de a produce la fel de mult lapte ca inainte

Este important de stiut ca implantul nu dureaza toata viata. Dupa realizarea lui, la un anumit interval de timp, in functie de caz, trebuie reintervenit in vederea rezolvarii complicatiilor tardive (cicatrici inestetice, contractura capsulara sau rupere) sau a modificarilor estetice care pot sa apara pe parcurs: asimetrie, schimbarea formei si marimii.

Implanturile mamare modifica rezultatele mamografiilor.
Pana in prezent, studiile clinice efectuate nu au demonstrat afectarea sarcinii sau alaptarii.

Medicul trebuie informat imediat daca dupa operatie apar:
- secretii anormale exteriorizate la nivelul sanului, cum ar fi puroiul
- febra
- desfacerea firelor de sutura.

Mamoplastia de augmentare realizata in scopuri estetice nu este o operatie pe care o acopera asigurarea medicala, costurile ei fiind suportate in intregime de catre pacienta.

De asemenea, este important de stiut ca dupa mamoplastie, pacientele au acelasi risc ca si inainte de a dezvolta un cancer de san. Operatia nu anuleaza vreun risc al pacientei, nici nu are efect protectiv. Astfel, pacientele sunt instruite sa-si inspecteze sanii si zonele axilare saptamanal, precum si sa respecte vizitele la medicul specialist pentru efectuarea mamografiilor, intrucat orice tip de neoplasm mamar care este depistat timpuriu are sanse crescute de supravietuire.