Optiunile de tratament pentru abcesul dentar

Abcesul dentar reprezinta o afectiune medicala caracterizata prin acumularea puroiului in interiorul dintilor sau al gingiilor. Abcesul provine de obicei dintr-o infectie bacteriana ce s-a acumulat in pulpa sau tesutul moale al dintelui.

Bacteriile formeaza placa bacteriana, ca un produs secundar al alimentelor mestecate si al salivei. Placa bacteriana se acumuleaza la nivelul dintilor, daunand atat lor, cat si gingiilor.

In cazul in care placa bacteriana nu este indepartata prin periaj dentar regulat si adecvat, bacteriile se pot raspandi in interiorul pulpei dentare sau la nivelul gingiilor. Acest lucru poate duce in cele din urma la formarea unui abces.

Tabloul clinic al unui abces dentar poate sa cuprinda:

• Durere in zona afectata la mestecare sau la atingere;
• Inflamatie;
• Sensibilitate dentara la alimente si lichide reci sau calde;
• Gust neplacut la nivelul cavitatii bucale;
• Febra;
• Stare generala alterata;
• Dificultati la deschiderea gurii;
• Disfagie (dificultati la inghitire);
• Insomnie.

Principalul simptom al unui abces dentar este durerea. Aceasta poate avea caracter pulsatil si este, cel mai adesea, intensa. Durerea incepe de obicei brusc si creste in intensitate in urmatoarele ore sau zile. In unele cazuri, durerea poate radia spre ureche, maxilar si gat.

Abcesele dentare pot fi clasificate in trei tipuri. Acestea includ:

• Abcesul gingival – abcesul este localizat doar in tesutul gingival, fara a afecta dintele sau ligamentul parodontal;
• Abcesul parodontal – acest tip de abces afecteaza punga parodontala;
• Abcesul periapical – acest tip de abces afecteaza pulpa dintelui.

Tipul de abces va dicta severitatea si localizarea simptomelor.

Un abces dentar este, in majoritatea cazurilor, o complicatie a unei infectii dentare. Bacteriile, adesea acumulate in placi, infecteaza dintele si isi croiesc drum spre interiorul lui.

In cazul abcesului periapical, bacteriile patrund in pulpa dintelui prin gauri mici cauzate de cariile dentare ce afecteaza stratul exterior dur al dintelui. Cariile descompun initial stratul mai subtire aflat sub smalt, numit dentina.

Ulterior, cariile avanseaza si patrund in pulpa dintelui, aceasta infectandu-se. Aceasta afectiune este cunoscuta sub denumirea de pulpita dentara. Pe masura ce pulpita se agraveaza, bacteriile se indreapta spre osul alveolar, infectandu-l si pe acesta. Osul alveolar inconjoara si sustine dintele.

Cand bacteriile care sunt prezente in placi infecteaza gingiile, pacientul are parodontita. Gingiile devin inflamate, acest lucru putand face ca tesutul din jurul radacinii dintelui sa se separe de baza dintelui.

Atunci cand ligamentul parodontal se separa de radacina, se formeaza o punga parodontala ce poate fi incarcata cu resturi si bacterii. Starea de curatenie a acestei structuri este greu de mentinut, iar pe masura ce bacteriile se acumuleaza la acest nivel, se poate forma un abces parodontal.

Pacientii pot dezvolta abcese parodontale si ca rezultat al unor proceduri dentare care au dus la aparitia unor pungi parodontale. In unele cazuri, deteriorarile gingiilor pot duce la abcese parodontale, chiar daca nu exista parodontita.

Orice persoana care are simptome ce pot indica un abces dentar ar trebui sa consulte imediat un medic stomatolog. Abcesele dentare pot fi usor de diagnosticat printr-un simplu examen fizic.

In cazul in care apar dificultati la inghitire si la respiratie, persoana in cauza trebuie sa se adreseze unui serviciu de urgente.

Optiunile de tratament includ:

Incizia – abcesul trebuie taiat, pentru a lasa secretia purulenta cu bacterii sa se scurga. Pentru aceasta interventie medicul va folosi un anestezic local.

Tratamentul abceselor periapicale – se utilizeaza tratarea canalelor radiculare. Medicul stomatolog foloseste un burghiu mic pentru a realiza o gaura in tesutul mort al dintelui, astfel incat puroiul sa poata iesi la exterior.

De asemenea, orice tesut deteriorat va fi indepartat, iar lipsurile vor fi completate cu substante speciale pentru a preveni infectiile ulterioare.

Tratarea abceselor parodontale – abcesele vor fi drenate, iar punga parodontala curatata. De asemenea, radacina dintelui va fi tratata pentru a grabi vindecarea si pentru a preveni aparitia altor infectii.

Persoanele cu un abces periapical si o infectie recurenta pot necesita indepartarea chirurgicala a tesutului bolnav. In cazul unei persoane cu abces parodontal si infectie recurenta poate fi necesara indepartarea pungii parodontale si reconstituirea gingiei.

Aceste proceduri sunt efectuate de specialisti in chirurgia buco-maxilo-faciala. In cazul in care abcesul dentar apare chiar si dupa o interventie chirurgicala, dintele poate fi extras.

Analgezicele sunt medicamente ce pot ajuta la reducerea durerii pana la initierea unui tratament adecvat. Aceste medicamente vor reduce durerea temporar si nu inlocuiesc vizita la medicul stomatolog. Cu toate acestea, unele sunt nepotrivite pentru anumite tipuri de pacienti, de exemplu:

• Ibuprofenul nu se recomanda la pacientii cu astm sau ulcer gastric;
• Aspirina nu este indicata in sarcina, alaptare sau copiilor sub 16 ani.
• Antibioticele pot fi prescrise pentru a preveni raspandirea infectiei si pot fi luate impreuna cu analgezicele. Antibioticele nu trebuie considerate o modalitate de substituire a tratamentului stomatologic sau de amanare a acestuia.

Exista unele modalitati de reducere a durerii ce pot fi efectuate la domiciliu.

Acestea includ:

- Evitarea alimentelor si bauturilor cu temperaturi prea ridicate sau prea scazute;
- Mestecarea alimentelor pe partea sanatoasa a gurii;
- Evitarea atingerii zonei afectate;
- Utilizarea unei periute de dinti cu peri foarte moi.

Chiar daca aceste modalitati pot ajuta o persoana sa se simta mai confortabil, tratamentul nu trebuie amanat, deoarece acest lucru poate duce la diferite complicatii ale abcesului dentar.

In marea majoritate a cazurilor, complicatiile apar doar daca abcesul este lasat netratat. Cu toate acestea, pot sa apara complicatii chiar si dupa un tratament aparent eficient, dar acest lucru este foarte rar. Posibilele complicatii includ:

• Chisturile dentare – o cavitate plina cu lichid se poate dezvolta la baza radacinii dintelui daca abcesul este lasat netratat. Aceasta cavitate poarta numele de chist dentar.

Exista un risc semnificativ ca acesta sa se infecteze. Daca acest lucru se intampla, pacientul poate avea nevoie de antibiotice si de interventii chirurgicale.

• Osteomielita – bacteriile din abces pot intra in sange si pot infecta oasele. Pacientul va avea o temperatura corporala ridicata si o durere severa in zona osoasa afectata.

• In unele cazuri, tabloul clinic poate sa includa si greata. De obicei, osul afectat va fi in apropiere de locul abcesului. Cu toate acestea, deoarece bacteriile sunt raspandite in sange, orice os din corp ar putea fi afectat. Tratamentul implica antibiotice orale sau intravenoase.

• Tromboza de sinus cavernos – raspandirea bacteriilor poate determina formarea unui cheag de sange la nivelul sinusului cavernos.

Tratamentul poate include medicamente antibiotice, dar si interventii chirurgicale pentru drenaj. In unele cazuri, afectiunea poate fi fatala, dar aceasta complicatie este foarte rara.

• Angina Ludwig – aceasta reprezinta infectia zonei sublinguale ca urmare a raspandirii bacteriilor de la nivelul abcesului dentar. Simptomatologia include inflamarea si durerea severa a zonei de sub limba, dar si la nivelul gatului.

In cazuri severe, pacientul poate intampina dificultati de respiratie, iar afectiunea poate fi fatala.

• Sinuzita maxilara – bacteriile se pot raspandi in sinusurile maxilare. Aceasta afectiune nu este grava, dar poate fi dureroasa.

Pacientul poate dezvolta febra si sensibilitate la nivelul obrajilor. In functie de severitate, medicul poate recomanda antibiotice, dar, in cele mai multe cazuri, afectiunea se rezolva pe cont propriu.

Abcesul dentar prezinta o perspectiva buna daca este tratat. Medicul stomatolog trebuie anuntat intotdeauna despre existenta unui abces, chiar daca acesta pare sa se vindece.

Daca este lasata netratata, infectia se poate raspandi la alte zone si poate provoca diferite complicatii, unele putand fi fatale.

Riscul de aparitie al abcesului dentar poate fi redus prin practicarea unei bune igiene orale si prin efectuarea controalelor dentare regulate, o data la fiecare 6 luni.