Cele mai frecvente cauze ale aparitiei abcesului dentar

Abcesul dentar reprezinta o infectie bacteriana stomatologica, sub forma de colectie purulenta, ce se poate transforma in una dintre cele mai frecvente urgente tratate de medicul stomatolog.

Aparitia colectiei de puroi poate fi intalnita atat in partea laterala a unui dinte, cat si la nivel apical. Nu este exclusa nici varianta de a avea mai multe abcese dentare concomitent, care sa fie situate in diverse zone ale cavitatii bucale.

Daca nu sunt tratate, acestea se pot extinde la tesuturile adiacente, provocand infectii generalizate.

Cauzele aparitiei abcesului dentar sunt:

- carii dentare netratate la timp si complicate ulterior;
- leziuni periapicale;
- tratamente de canal incomplet sau incorect realizate;
- fisuri la nivelul radacinii dentare;
- parodontoza netratata;
- traumatismele dentare;
- eruptia molarilor de minte;
- tartrul subgingival;
- igiena precara a cavitatii bucale.

Factorii favorizanti de obicei intretin cauzele principale si, in majoritatea situatiilor, fie agraveaza, fie influenteaza aparitia abcesului dentar.

Acesti factori includ:

- stresul;
- fumatul;
- infectiile respiratorii superioare recente;
- diabetul zaharat.

1. Abcesul gingival, ce apare din cauza lezarii gingiei, in urma unui traumatism minor, cu un aliment mai dur sau chiar accidental, la medicul stomatolog.

2. Abcesul pericoronar se localizeaza la nivelul tesuturilor ce inconjoara coroana si isi face debutul in momentul eruptiei dentare pe fondul unei imunitati scazute sau din lipsa igienei cavitatii bucale.

3. Abcesul parodontal este localizat la nivelul tesuturilor care mentin dintele in alveola, iar dezlipirea acestora de pe dinte duce la acumularea bacteriilor si formarea unei pungi parodontale.

Principalele simptome pot debuta foarte rapid, prin aparitia brusca a durerii pulsatile initial localizata, ulterior difuza, cu iradiere spre cap, obraz, gat si urechi, dar exista si exceptii in care durerea este sesizata de catre pacient la o mica jena si cu descoperirea intamplatoare a colectiei de puroi de la nivelul dintelui afectat.

Alte semne si simptome intalnite sunt:

- tumefactia gingiei afectate;
- gust neplacut in gura;
- respiratie urat mirositoare;
- dificultati la masticatie;
- tumefactia obrazului pe partea cu abcesul;
- ganglioni inflamati si sensibili la palpare;
- febra, frisoane, cefalee si stare generala alterata in cazurile severe.

Remediile pentru ameliorarea durerii pana la prima vizita in cadrul unei cabinet stomatologic tin in primul rand de toleranta pacientului la durere.

Majoritatea pacientilor apeleaza initial la alagezice, precum antiinflamatoarele nesteroidiene, iar daca vad ca starea lor se imbunatateste si durerea scade in intensitate mai amana vizita la stomatolog, in ideea ca trece si astfel, se intarzie si procesul de vindecare al abcesului, dar si interventia dentistului.

Inainte sa luati aceste medicamente pentru calmarea durerii trebuie sa intrebati fie medicul de familie, fie farmacistul sau, cel mai indicat, medicul stomatolog, si sa va asigurati ca nu sunteti alergic.

Un alt aspect important pana sa ajungeti intr-un cabinet este sa nu depasiti doza maxima admisa a medicamentului autoprescris (cumparat din proprie initiativa).

Alte recomandari:

- evitati consumul alimentelor fierbinti si al celor dure, pentru a nu leza mai tare partea afectata. De regula, masticatia trebuie sa se faca in partea sanatoasa a cavitatii bucale;

- se recomanda o hidratare corespunzatoare, dar nu cu bauturi prea calde, deoarece ar putea intensifica durerea;

- periajul trebuie sa se efectueze cu o periuta cu peri moi din silicon si cu miscari fine;

- este indicat sa se utilizeze apa de gura pentru clatire.

Toate aceste remedii au scopul de a reduce temporar disconfortul si durerea, insa nu trebuie exclusa vizita la medicul stomatolog.

Complicatii

Daca se amana vizita la medicul stomatolog si daca nici nu se respecta regulile minime de igiena dentara, atunci pot aparea complicatiile.

Complicatii sunt reprezentate de distructie osoasa la nivelul dintelui afectat.

Tratamentul decurge in doua faze:

1. Faza initiala, de urgenta, are drept scop inlaturarea imediata a durerii, daca nu a fost facuta cu medicamente antialgice, si evitarea aparitiei complicatiilor, prin prescrierea unui antibiotic cu spectru larg pe o perioada minima de 5 zile, daca este necesar acest lucru.

Tot in aceasta faza se poate face si drenajul pungii de puroi, fie la nivelul gingiei umflate, fie endodontic, insa decizia apartine medicului stomatolog si depinde de pozitia abcesului, dar si de caracteristicile dintelui afectat.

2. Faza a doua este cea in care se practica tratamentul definitiv al dintelui afectat si pot exista 2 variante, in functie de cat de afectat este dintele.

Prima varianta de conduita terapeutica este tratamentul endodontic, cu rol de a elimina infectia de la nivelul pulpei dentare, prin sigilarea canalelor radiculare pentru a nu patrunde alti microbi si de a salva dintele.

A doua varianta terapeutica si cea radicala este extractia dintelui, in cazul in care acesta este distrus sau daca infectia a avansat.

Profilaxia dentara este regula de aur a stomatologiei si consta in aplicarea regulilor de igiena orala zilnica de minim 2 ori, o dieta sanatoasa, care sa previna aparitia cariilor, dar si controale periodice la medicul stomatolog, pentru tratarea timpurie a cariilor deja existente, care ar putea pune probleme daca raman netratate.

De asemenea, se recomanda un periaj profesional la intervale regulate de timp, dar si un detartraj.