Socul cardiogen

Socul cardiogen este o conditie medicala in care inima nu mai poate pompa brusc sange pentru a indeplini nevoile organismului. Cel mai frecvent socul cardiogen este determinat de un infarct miocardic masiv.
Socul cardiogen este rar, dar este deseori fatal daca nu este tratat de urgenta. Daca este tratat imediat, aproximativ jumatate dintre pacientii cu soc cardiogen supravietuiesc.

Pacientii aflati la risc de a dezvolta soc cardiogen sunt cei cu varsta >65 ani, sexul feminin, pacientii diabetici si cei cu boala coronariana trivasculara.

Simptomele socului cardiogen includ:
- frecventa respiratorie crescuta;
- dispnee severa ce poate merge pana la edem pulmonar acut;
- tahicardie (puls rapid);
- confuzie, agitatie psihomotorie;
- pierderea cunostintei;
- puls slab, hipotensiune arteriala sistolica cu durata >30 minute;
- transpiratii;
- piele palida;
- maini si picioare reci;
- urinare mai putin frecventa sau absenta urinarii;

Simptomele infarctului miocardic
Intrucat socul cardiogen apare cel mai frecvent la pacientii care sufera un infarct miocardic masiv, este important sa fie cunoscute semnele si simptomele infarctului miocardic.

Acestea sunt:
- senzatie de durere sub forma de presiune, plinatate sau strangere in mijlocul toracelui care dureaza mai mult de cateva minute;
- durerea se extinde dincolo de torace sau umar, brat, spate, chiar pana la dinti si mandibula;
- episoade recurente de durere toracica;
- durere prelungita in abdomenul superior;
- dispnee;
- transpiratie;
- pierderea cunostintei;
- greturi si varsaturi.
Daca pacientul solicita consult medical de urgenta cand prezinta aceste simptome, poate scadea riscul de a dezvolta soc cardiogen.

Tratarea rapida a infarctului miocardic imbunatateste sansele de supravietuire si minimizarea leziunilor cardiace. Aceste simptome nu trebuie „suportate” mai mult de cinci minute. Este bine sa se solicite ajutor de urgenta cat mai repede. Daca exista pacienti care prezinta aceste simptome important este sa ajunga cat mai repede la spital.

Socul cardiogen apare atunci cand inima nu mai poate pompa suficient sange pentru a mentine functionarea optima a organismului. Cel mai frecvent, socul cardiogen apare cand pompa principala a inimii, ventriculul stang, este lezat datorita lipsei de oxigen determinata de un infarct miocardic. Infarctul miocardic apare cand una sau mai multe artere coronare devin blocate. In timp, o artera coronara poate deveni ingustata datorita nivelului crescut de colesterol.

Aceste acumulari de colesterol – in mod obisnuit numite placi de aterom – in arterele din tot corpul poarta numele de ateroscleroza. In timpul infarctului, una dintre aceste placi se poate rupe si un cheag de sange se formeaza la locul rupturii. Daca cheagul este destul de mare, poate bloca fluxul sanguin prin artera. Fara sange bogat in oxigen care sa circule prin inima si in restul organismului, muschiul cardiac poate slabi si progresa spre soc cardiogen.

Rareori, socul cardiogen apare si atunci cand ventriculul drept este lezat. Ventriculul drept trimite sange spre plamani pentru a primi oxigen inainte ca acesta sa fie pompat in restul corpului. Leziunile ventriculului drept determina ca sangele sa nu poata fi pompat eficient spre plamani, astfel ca organismul nu obtine suficient oxigen. Desi infarctul miocardic este cea mai frecventa cauza, socul cardiogen poate apare datorita altor conditii, cum ar fi miocardita (inflamatia inimii) sau infectiile valvelor cardiace (endocardita), septicemiile sau sindromul de raspuns inflamator sistemic. Alte cauze includ supradozele de medicamente sau droguri sau intoxicatia cu substante care afecteaza abilitatea inimii de a pompa.

Unii pacienti cu infarct miocardic au un risc mai mare de a dezvolta soc cardiogen decat altii. Factorii care cresc riscul pentru socul cardiogen sunt:
- varsta de 65 de ani sau mai mare;
- istoric de insuficienta cardiaca sau infarct miocardic anterior;
- prezenta blocajelor in mai multe artere coronare principale.

In cazul pacientilor cu diagnostic de soc cardiogen, prognosticul este unul sever, intrucat  poate fi fatal daca nu se intervine prompt si eficient. Alta complicatie serioasa a socului cardiogen este reprezentata de leziunile altor organe. Daca inima nu poate pompa suficient sange oxigenat spre restul corpului, ficatul, rinichii sau alte organe pot fi lezate.

Leziunile ficatului sau ale rinichilor pot inrautatii socul cardiogen, deoarece rinichii elibereaza substante care mentin functionarea musculara, iar ficatul elibereaza proteine care ajuta la coagularea sangelui. In functie de intervalul de timp in care pacientul este in soc cardiogen, leziunile pot fi permanente.

Factori de risc pentru cresterea mortalitatii sunt: 

-varsta >70ani

-asocierea diabetului zaharat

-pacientii dializati

Socul cardiogen este de obicei diagnosticat ca urgenta medicala. Medicul va verifica prezenta semnelor si simptomelor socului cardiogen, si va realiza teste aditionale pentru a descoperi cauza afectiunii.

Testele care pun diagnosticul de soc cardiogen includ:
- Masurarea tensiunii arteriale. Pacientii cu soc deseori au o tensiune arteriala sistolica foarte mica(<90mmHg), ce dureaza mai mult de 30 de minute. Daca persoana in soc este adusa la spital de ambulanta, tensiunea arteriala va fi masurata inainte ca pacientul sa ajunga la spital;
- Electrocardiograma. Acesta este primul test care se face pentru a pune diagnosticul de infarct miocardic. Deseori este realizata in timp ce pacientul este intrebat despre simptome. Acest test inregistraza activitatea electrica a inimii prin electrozi plasati pe piele. Impulsurile sunt inregistrate ca „unde” pe un monitor sau pe hartie milimetrica speciala. Intrucat muschiul cardiac lezat nu conduce impulsul electric normal, EKG poate arata ca un infarct miocardic s-a produs sau este in curs de desfasurare;
- Radiografia toracica. O imagine radiologica a toracelui permite medicului sa verifice forma inimii si a vaselor de sange;
- Teste de sange. Sangele va fi recoltat pentru a evidentia eventualele leziuni ale rinichilor sau ficatului, pentru a cauta semne ale unei infectii a inimii, si pentru a confirma prezenta unui infarct miocardic. Alt tip de test de sange (gazele arteriale sanguine) poate fi folosit pentru a determina saturatia de oxigen din sange;
- Ecocardiografia,  care pune in evidenta existenta disfunctiei ventriculare, a presiunilor de la nivelul celor doi ventriculi, valvulopatiile existente, precum si complicatiile infarctului miocardic.
- Cateterizarea coronariana (angiograma). Acest test poate arata daca arterele coronariene sunt blocate sau ingustate. O substanta de contrast este injectata in arterele inimii printr-un tub lung, subtire numit cateter care este impins prin artera, de obicei de la nivelul coapsei pana la arterele inimii. Pe masura ce substanta de contrast umple arterele, acestea devin vizibile la radiografie, aratand zonele de blocaj.

In plus, in timp ce cateterul este in pozitie, medicul poate trata blocajul prin angioplastie. Angioplastia foloseste un balon mic trecut prin vasul de sange si artera coronara pentru a largi ingustarea. In majoritatea cazurilor, un stent este plasat in interiorul arterei pentru a o mentine deschisa si a preveni ingustarea in viitor.

Tratamentul socului cardiogen se concentreaza pe identificarea cauzei si instituirearea suportului hemodinamic farmacologic si/ sau mecanic pentru repararea leziunilor muschiului cardiac si a altor organe cauzate de lipsa oxigenarii.

Interventia de urgenta
Sustinerea vitala de urgenta este un tratament necesar pentru majoritatea pacientilor cu soc cardiogen. In timpul sustinerii vitale de urgenta, pacientului i se administraza oxigen pentru a minimaliza leziunile muschilor. Daca este necesar, pacientul va fi conectat la un ventilator. De asemenea, va primi medicatie si lichide intravenos.
Medicatie
Medicatia pentru tratarea socului cardiogen ajuta la imbunatatirea fluxului sanguin la nivelul inimii si a creste abilitatea inimii de a pompa sange.
- Aspirina. Pacientului i se poate administra aspirina de catre personalul medical de urgenta imediat cand pacientul ajunge la camera de garda. Aspirina reduce coagularea sangelui si ajuta la trecerea sangelui prin vasele ingustate. Se recomanda ca pacientul sa ia singur o aspirina in asteptarea ajutorului de urgenta doar daca medicul i-a spus acestuia sa faca acest lucru in eventualitatea aparitiei unui infarct miocardic.
- Trombolitice. Aceste medicamente, pot ajuta la dizolvarea cheagului de sange care blocheaza fluxul de sange prin inima. Cu cat mai devreme pacientul primeste un agent trombolitic dupa infarct, cu atat cresc sansele de supravietuire si micsoreaza leziunile inimii. Cel mai probabil pacientul va primi trombolitice doar daca, cateterizarea cardiaca de urgenta nu este disponibila.
- Superaspirine. Medicii de la camera de garda pot administra pacientului alte medicamente care sunt intr-un fel similare cu aspirina, pentru a preveni formarea unor noi cheaguri de sange. Aceste medicamente sunt clopidogrel si alte medicamente numite blocanti ai receptorilor glicoproteinelor plachetare IIb/IIIa.
- Alte medicamente pentru subtierea sangelui. Posibil pacientului i se vor administra si alte medicamente, cum ar fi heparina, pentru a face sangele mai putin vascos si cu risc mai mic de a forma cheaguri periculoase. Heparina se administraza intravenos sau prin injectie subcutanata si este de obicei folosita in timpul primelor zile dupa infarctul miocardic.
- Agenti inotropici. Acestea sunt reprezentate de dopamina si epinefrina, in incercarea de a amelioara si sustine functionarea inimii pana cand alte tratamente vor incepe sa actioneze.

Proceduri medicale
Procedurile medicale pentru tratamentul socului cardiogen de obicei se concentreaza pe reluarea fluxului sanguin prin inima.
Acestea sunt:
- Angioplastia. De obicei, o data ce fluxul de sange a fost restabilit prin artera blocata, semnele si simptomele socului cardiogen se amelioreaza. Angioplastia de urgenta deschide arterele coranare blocate, lasand fluxul de sange sa circule mai usor prin inima. Medicii insereaza un tub lung si subtire (cateter) prin artera, de obicei la nivelul coapsei, pana la artera blocata din inima. Acest cateter este echipat cu un varf special cu balon. Odata pozitionat la locul dorit, balonul este umflat pentru a deschide artera coronara blocata si pentru a o mentine deschisa pe termen lung, restabilind astfel fluxul de sange prin inima. In functie de starea pacientului, medicul poate alege sa plaseze un stent acoperit cu o substanta care elibereaza treptat medicatie pentru a ajuta la mentinerea deschisa a arterei.
- Pompa cu balon. In functie de starea pacientului, medicul poate decide sa insereze o pompa cu balon in principala artera ce pleaca de la inima(aorta). Pompa cu balon se umfla si se desumfla pentru a mima actiunea de pompare a inimii, ajutand la circulatia sanguina.

Interventia chirurgicala
Daca medicamantele si procedurile medicale nu sunt eficiente in tratarea socului cardiogen, medicul poate recomanda interventia chirurgicala.
- Bypass-ul coronarian. Chirurgia de bypass implica depasirea zonei ingustare sau blocate cu ajutorul unei grefe de vena sau artera. Astfel este restabilit fluxul sanguin prin inima. De asemeni, medicul poate sugera ca aceasta interventie sa aiba loc dupa un interval de refacere a inimii afectate de infarct miocardic;
- Interventia chirurgicala de reparare a unei leziuni cardiace. Uneori, o leziune a inimii, o ruptura a peretelui cardiac sau a unei valve, poate determina soc cardiogen. Daca o leziune de acest tip determina soc cardiogen, medicul poate recomanda interventia chirurgicala pentru corectarea problemei;
- Pompele cardiace. Aceste dispozitive mecanice, numite dispozitive de asistenta pentru ventriculul stang, sunt implantate in abdomen si atasate inimii slabite pentru a o ajuta sa pompeze sangele. Pompele cardiace implantate pot extinde si imbunatatii semnificativ viata unor pacienti in ultimul stadiu de insuficienta cardiaca care nu sunt eligibili pentru transplantul de inima sau sunt in asteptare pentru o noua inima;
- Transplantul cardiac. Daca inima este atat de afectata incat nici un tratament nu este eficient, transplantul cardiac poate fi ultima solutie pentru tratarea socului cardiogen.

Cea mai buna cale de prevenire a socului cardiogen este prevenirea aparitiei infarctului miocardic. Modificarile stilului de viata necesare tratarii afectiunilor cardiace pot ajuta la prevenirea aparitiei infarctului miocardic. Aceste schimbari ale stilului de viata sunt:
- Controlul hipertensiunii arteriale. Unul dintre cele mai importante lucruri care pot fi facute pentru scaderea riscului de aparitie a infarctului miocardic si a socului cardiogen este mentinerea sub control a tensiunii arteriale. Exercitiul fizic, absenta stresului, mentinerea unei greutati corporale sanatoase si limitarea consumului de sodiu si alcool sunt cai de prevenire a aparitiei hipertensiunii. In plus fata de aceste recomandari pentru o modificare a stilului de viata, medicul poate prescrie pacientului medicamente pentru tratarea hipertensiunii, cum ar fi diuretice, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei si blocanti ai receptorilor de angiotensina.

- Limitarea consumului de grasimi saturate si mentinerea profilului lipidic in limite normale. Consumul redus de grasimi, in special grasimi saturate, poate scadea riscul de aparitia a placilor de aterom din artere. Daca pacientul nu poate tine tensiunea sub control doar prin modificari ale dietei, medicul poate prescrie un tratament pentru scaderea colesterolului.

- Renuntarea la fumat. Renuntarea la fumat reduce riscul de aparitie a infarctului miocardic. Mai multi ani dupa renuntarea la fumat, riscul unui fost fumator pentru accidentul vascular cerebral este acelasi cu al unui nefumator.

- Mentinerea unei greutati corporale sanatoase. Supraponderabilitatea contribuie la alti factori de risc pentru infarctul miocardic si socul cardiogen, cum ar fi hipertensiunea arteriala, bolile cardiovasculare si diabetul. Pierderea in greutate a 4,5 kilograme poate imbunatati tensiunea arteriala si nivelul de colesterol.

- Exercitiul fizic regulat. Practicarea exercitiului fizic reduce riscul de aparitie a infarctului miocardic in mai multe feluri. Exercitiul fizic poate determina scaderea tensiunii arteriale, creste nivelul de HDL colesterol si imbunatati nivelul general de sanatate al vaselor de sange si al inimii. De asemeni, ajuta la scaderea ponderala, controlul diabetului si reducerea stresului. Se recomanda o activitate fizica gradata de pana la 30 de minute zilnic, cum ar fi mersul pe jos, alergarile, inotul sau mersul pe bicicleta, daca nu in fiecare zi, macar in majoritatea zilelor. Pacientilor care dezvolta un infarct miocardic li se recomanda sa se prezinte cat mai rapid la medic pentru a nu dezvolta soc cariogen.