Despre sanatatea pielii si dermatomicoze

Dermatomicozele sunt afectiuni ale pielii cauzate de fungi (ciuperci parazite). Foarte multi dintre noi suntem familiarizati deja cu infectiile bacteriene sau virale, dar poate nu realizam ca exista un set complet diferit de boli, tot de natura infectioasa, care sunt determinate de microorganisme particulare, numite generic fungi. Foarte multe dintre aceste micoze sunt localizate la nivelul pielii sau mucoaselor. Fungii implicati in patogeneza umana sunt organisme microcelulare foarte similare celor din regnul vegetal. Infectiile fungice ale pielii sunt numite de catre specialisti tinea.

Localizarea majoritatii infectiilor este superficiala, in straturile de suprafata ale tegumentului, ale firului de par sau ale unghiilor. Unele infectii fungice sunt complexe si nu se localizeaza doar la nivelul pielii sau doar la o anumita anexa, ci pot sa afecteze combinat pielea, unghiile si parul. Infectiile fungice profunde sunt cele mai periculoase deoarece in aceste cazuri agentul patogen se poate extinde si poate invada vasele sangvine, sau organele interne. Cele mai frecvente infectii fungice cu localizarea tegumentara sunt reprezentate de tinea pedis, tinea cruris, candidoze.

Tinea pedis, cunoscuta si sub denumirea, mai putin stiintifica, de “infectia fungica a piciorului”, este o infectie fungica localizata, dupa cum ii spune si numele, la nivelul piciorului. Ea se manifesta local prin aparitia descuamarilor straturilor tegumentare, mancarimi (prurit), senzatie de arsura, iar uneori pot aparea chiar si vezicule. Ciuperca piciorului este o infectie frecventa si este favorizata de mediul local produs de soseta sau incaltaminte la nivelul piciorului, anume umed si cald.

Ciuperca se poate gasi si in piscine, in cabine de dus sau in vestiare si la dusurile folosite in comun, iar transmiterea ei este favorizata de nepurtarea slapilor la dus sau in astfel de locuri publice. Apare mai frecvent in timpul anotimpurilor calde, in special in timpul verilor, si in climatul cald si umed. Transmiterea ei poate fi prevenita printr-o igiena adecvata si poate fi tratata farmaceutic, in prezent existand numeroase produse adresate combaterii ei. Desi localizarea ei predilecta este piciorul, in anumite cazuri ea se poate extinde si in alte parti, inclusiv la nivelul plicilor inghinale.

Cauze
Tinea pedis este o micoza, deci este cauzata de o ciuperca. Aceasta ciuperca traieste la suprafata tegumentului si poate fi dermatofita, de fermentatie sau non-dermatofita. Specialistii apreciza ca exista cel putin patru tipuri distincte de ciuperci incriminate in aparitia infectiei fungice a piciorului, dintre care cea mai frecventa este Trichophyton rubrum.

Simptomatologie
Simptomele variaza foarte mult, de la pacient la pacient. Uneori tinea pedis se manifesta doar prin prurit local, in timp ce in alte cauri pot aparea vezicule, crapaturi profunde ale tegumentului, riscul de extindere in profunzime a infectiei fiind foarte ridicat. Infectia fungica se poate complica cu o infectie bacteriana, ceea ce face vindecare mult mai anevoioasa, iar simptomele, mai intense.

Cele mai comune simptome ale tinea pedis includ:
- Descuamarea si exfolierea puternica a pielii piciorului;
- Roseata locala, aparitia veziculelor, fisurarea tegumentului;
- Prurit foarte intens, senzatie de arsura permanenta. Extinderea infectiei fungice este o complicatie ce poate afecta in special pacientii imunodeprimati. Denumirea infectiei se schimba, in functie de noua localizare, astfel putandu-se vorbi de tinea cruris (infectia regiunii inghinale), tinea corporis (infectie extinsa la nivelul membrelor si trunchiului).
Variante de tinea pedis
Specialistii au identificat mai multe variante de tinea pedis, acestea fiind prezentate in continuare:
- Tinea pedis interdigitala: numita si infectia fungica in panza de paianjen, aceasta varianta este cea mai frecvent diagnosticata. Ea este localizata de obicei intre degetul 4 si 5 (ultimele doua degete mici). Se caracterizeaza in special prin prurit intens, arsura locala si prin capacitatea infectiei de a se extinde si la nivelul talpii piciorului;
- Tinea pedis in mocasin: se localizeaza, dupa cum ii spune si numele, la talpa piciorului si se poate extinde pe laturi, imitand forma unui mocasin. Poate debuta ca o infectie minora, dar daca aceasta este ignorata, extensia se poate produce relativ rapid. Pe masura ce evolueaza, pielea devine din ce in ce mai crapata, senzatia de uscaciune tegumentara este foarte pronuntata, iar pruritul devine foarte intens;
- Tinea pedis veziculara: este cea mai rara varianta de tinea pedis. Ea debuteaza de obicei printr-o vezicula plina cu lichid, cel mai adesea aceasta vezicula dezvoltandu-se pe partile laterale ale piciorului. Localizari mai putin obisnuite sunt: interdigital, la nivelul calcaielor, sau pe fata anterioara a piciorului.

Diagnostic
Diagnosticul acestei infectii poate fi stabilit si de catre medicul de familie, deoarece aspectul este destul de specific. Daca exista complicatii, pacientul poate fi trimis la un specialist dermatolog, care poate prelua cu incredere cazul. Trebuie precizat ca nu toate senzatiile pruriginoase localizate la nivelul piciorului sunt tinea pedis. Diagnosticul se stabileste dupa investigarea atenta a leziunilor. Daca exista dubii se pot realiza investigatii mai specifice, care sa diferentieze tinea pedis de psoriazis sau eczeme. Uneori medicul poate recolta si un fragment tisular pentru biopsie, care va fi apoi investigat microscopic.

Tratament
In prezent exista numeroase preparate destinate tratarii corecte si curative a ciupercii piciorului. Acestea sunt grupate in clasa medicamentelor antifungice, majoritatea avand, pentru aceasta afectiune, aplicare locala. Cazurile grave pot necesita si tratament antifungic oral, iar daca leziunile s-au suprainfectat bacterian, se va institui si un tratament antibiotic. Ca in cazul oricarui tratament dermatologic, si in cazul tratarii ciupercii piciorului, igiena este foarte importanta.

Cu cat pacientul urmeaza mai strict recomandarile specialistilor si nu se expune locurilor de unde poate contacta iar ciuperca, isi dezinfecteaza incaltamintea, isi spala lenjeria la temperaturi cat mai mari, cu atat sansele de vindecare sunt si ele mai crescute. Tratamentul farmacologic clasic poate fi completat cu tratamente alternative, sau neconventionale. Studiile au demonstrat ca preparatele continand extracte de ceapa sau usturoi sunt foarte eficiente in combaterea ciupercii. Frecarea picioarelor cu bicarbonat sodic poate fi utila deoarece astfel se modifica pH-ul mediului in care se inmulteste ciuperca.

Prevenire
Prevenirea contactarii ciupercii piciorului poate fi realizata relativ usor. Cele mai recomandate sfaturi de catre specialisti sunt:
- Spalarea lenjeriei si hainelor la temperaturi cat mai mari (cel putin 60 de grade) pentru a distruge fungii;
- Schimbarea prosoapelor si lenjeriei de pat cel putin o data pe saptamana;
- Curatarea cazii sau cabinei de dus cu un dezinfectant inainte si dupa fiecare dus;
- Stergerea temeinica a picioarelor dupa dus, acordand atentie particulara spatiilor interdigitale;
- Purtarea de slapi, papuci sau sandale in dusurile publice, sau vestiare publice;
- Evitarea folosirii la comun a prosoapelor;
- Schimbarea zilnica a sosetelor, iar in timpul verii chiar de mai multe ori pe zi, daca piciorul transpira mai mult;
- Inlocuirea talpilor incaltamintei de mai multe ori, sau spalarea incaltamintei cat mai frecvent;
- Utilizarea intotdeauna la dus a unui sapun antibacterian;
- Spalarea zilnica a picioarelor;
- Utilizarea unui prosop special pentru stergerea zonelor lezate;
- Pulverizarea unor sprayuri speciale sau unor pudre pentru incaltaminte la fiecare incaltare.

Tinea cruris este o infectie fungica dermatofitica a regiunii inghinale, care poate afecta ambele sexe, dar care este mai frecventa in cazul barbatilor. Ciuperca responsabila de aparitia acestei infectii prefera locurile calde si umede ale organismului, aceste conditii fiind gasite la nivelul plicilor, in special celor inghinale. Cel mai adesea, in aparitia acestei infectii sunt incriminate Trichophyton rubrum si T. mentagrophytes. Infectia se poate localiza si la nivelul organelor genitale sau feselor (chiar si interfesier). Afectiunea apare mai ales la pacientii imunocompromisi, fiind considerata din acest motiv o infectie oportunista. Este mai frecvent intalnita vara, in climatele calde si umede. Tinea poate sa debuteze la nivel inghinal sau poate sa se extinda aici de la nivelul piciorului. Tinea cruris apare sub forma unor pete rosiatice rotund ovalare, intens pruriginoase.

Contagiozitate
Tinea cruris este moderat contagioasa. Ea se poate transmite de la individ la individ prin contact direct sau prin obiecte contaminate (prosoape, lenjerie, imbracaminte).
Simptomatologie
Simptomele tinea cruris includ:
- Senzatie intensa de mancarime (prurit) sau arsura la nivelul plicilor inghinale sau anusului, putand fi localizata si perineal sau perianal. Zonele afectate apar rosii sau maronii, iar pielea este descuamata, crapata, foarte uscata;
- Leziunile pot avea margine indurata, sunt circulare si pot fi bilaterale. Pe masura ce infectia evolueaza, leziunile devin mai mari, insa nu urmaresc un anumit tipar. Cel mai frecvent evolutia se realizeaza catre zona interna a coapsei;
- Aparitia unor pustule sau vezicule, mai ales la nivelul marginii leziunilor.
In absenta unui tratament adecvat, aceste leziuni se pot suprainfecta atat fungic (cel mai adesea cu Candida), cat si bacterian.
Diagnostic
In cele mai multe cazuri, tinea cruris poate fi diagnosticata doar dupa efectuarea unui examen fizic. Aspectul si localizarea leziunilor sunt specifice, iar in multe situatii si istoricul medical al pacientului poate oferi date importante pentru diagnostic. Daca insa certitudinea de tinea cruris nu exista, pacientul poate fi trimis la un specialist dermatolog. Acesta ii va realiza o serie de investigatii, inclusiv biopsierea leziunii, care vor stabili natura leziunilor.
Tratament
Tratamentul tinea cruris include in principal recomandari igienice si apoi aplicarea unor preparate farmacologice. Primul pas este esential in vindecare infectiei. Zona trebuie mentinuta cat mai uscata si mai curata, iar apoi se aplica local unguente. Tinea cruris raspunde favorabil si la numeroase preparate disponibile fara reteta medicala, insa, exista si situatii cand tratamentul trebuie prescris special de catre medicul specialist. Unguentele topice care se recomanda in tinea cruris sunt cele continand clotrimazol, miconazol, econazol nitrat. Acestea sunt substante antifungice cu eficacitate dovedita in vindecarea infectiilor de acest fel. Daca infectia este insotita de o importanta reactie inflamatorie locala, se pot administra si glucocorticoizi care pot preveni extinderea iritatiei.

Specialistii recomanda ca pe toata durata tratamentului, pacientii:
- Sa spele si sa usuce temeinic (intotdeauna cu un prosop curat) zona afectata;
- Sa aplice cremele, unguente sau pudrele conform recomandarilor medicului sau farmacistului;
- Sa isi schimbe hainele, mai ales lenjeria de corp, in fiecare zi.

Tinea corporis este o infectie fungica dermatofitica, localizata in special la nivelul membrelor superioare si inferioare (cu predilectie pe zonele de piele glabra - lipsita de par). Teoretic, ea poate sa apara oriunde pe corp, sub forma unor leziuni rotunde rosiatice, pruriginoase, care pot fi caracterizate printr-un intens proces de exfoliere. Marginile apar indurate, reliefate. Simptomele acestei infectii pot fi foarte deranjante, insa afectiunea poate fi usor tratata, daca prezentarea se face la medic in timp util.

Contagiozitate
Ciuperca implicata in aceasta afectiune se poate transmite usor de la om la om, prin contact direct, dar si indirect, prin obiecte contaminate (articole de imbracaminte sau chiar si mobila). Caldura si umiditatea sunt printre cei mai importanti factori care favorizeaza transmiterea.

Simptomatologie
Tinea corporis are o gama foarte larga de simptome, cele mai usor de identificat fiind aparitia unei leziuni pruriginoase rosiatice, cu margine indurata si cu zona centrala intacta. Aceste leziuni pot fi unice sau multiple si uneori pot sa apara in valuri succesive.

Diagnostic
Aspectul si localizarile sunt destul de specifice pentru stabilirea unui diagnsotic de certitudine pentru tinea corporis dupa efectuarea unui examen general. Caracterul simptomelor si antecedentele medicale ale pacientului sau ale apropiatilor acestora sunt alte elemente care pot orienta foarte mult diagnosticul. Daca se considera a fi nevoie, pot fi recoltate fragmente de biopsie din leziuni, in vederea analizarii lor anatomopatologice si realizarii unui diagnostic corect.

Tratament
In general, tratamentul in cazul tinea corporis consta in aplicarea locala de creme sau unguente cotinand antifungice. Acestea pot fi eliberate cu sau fara prescriptie medicala, in functie de agresivitatea lor, in majoritatea cazurilor fiind recomandate:
- Clotrimazol;
- Ketoconazol;
- Miconazol;
- Tolnafat.

Tratamentul local se aplica de doua ori pe zi, timp de minim 3 saptamani. Leziunile se vindeca de obicei in primele 2 saptamani, insa terapia trebuie completata conform recomandarilor medicului, pentru a se realiza eradicarea completa a ciupercii si a se preveni astfel, recurentele. Tratamentul sistemic este indicat pacientilor cu leziuni extinse. In astfel de situatii medicamentele trebuie luate timp de aproximativ o saptamana, cel mai utilizat si eficient fiind itraconazol.

Prevenire
In vederea prevenirii tinea corporis, specialistii recomanda urmatoarele:
- Pastrarea pielii corpului cat mai curata si uscata;
- Evitarea contactului cu materiale infectate;
- Spalarea mainilor dupa contactul cu animale, sol sau plante;
- Evitarea atingerii leziunilor altor persoane (recomandare utila adresata membrilor familiei unui pacient infectat, care doresc sa il ajute sa aplice unguente in zone inacesibile). Se recomanda folosirea manusilor de unica folosinta, aruncarea lor dupa folosire si spalarea temeinica a mainilor apoi;
- Purtarea hainelor confectionate din materiale naturale;
- Practicarea unei igiene cat mai bune, mai ales daca activitatile zilnice implica un contact apropiat cu cei din jur.

Candidoza cutanata este determinata de infectarea cu Candida albicans. Infectia poate avea diverse grade de profunzime, si poate fi localizata sau diseminata. Daca infectia nu este tratata la timp si evolueaza, ea poate pune in pericol viata pacientului. Candidemia (prezenta fungului in sange) este o complicatie frecvent intalnita la pacientii imunodeprimati (cum este cazul pacientilor infectati cu HIV, a celor care se afla in tratament cronic cu glucocorticoizi sau cu agenti biologici care reduc activitatea sistemului imun). Candidoza are o serie foarte variata de localizari: cavitate bucala, regiune vulvo-vaginala (una din cele mai frecvente localizari), perianala, periunghiala, interdigitala.

Candidoza apare mai frecvent la pacientii obezi sau cu diabet zaharat si este favorizata de conditii locale: umezeala si temperaturi crescute. Riscul de aparitia a candidozei (cutanata sau cutaneomucoasa) este cu atat mai crescut cu cat pacientul se afla in tratament antibiotic prelungit. La nou nascuti si bebelusi, candida este responsabila de aparitia iritatiei (dermatitei) de scutec. La pacientii in varsta candida poate determina infectii unghiale.

Simptomatologie
Simptomele candidozei cutanate includ:
- Eruptie cutanata;
- Leziuni in placi ce pot supura;
- Pustule;
- Senzatie de arsura si prurit local;

Paronichia candidozica se manifesta prin:
- Durere locala;
- Tumefactie a patului unghial;
- Puroi;
- Unghie ce se separa de patul unghial;

Candidoza orala prezinta:
- Durere localizata la cavitatea bucala;
- Existenta unor placi albe cu localizare la nivelul limbii, orofaringelui si partii interne a obrajilor.

Candidoza vaginala se manifesta prin:
- Scurgere vaginala alb galbuie;
- Prurit genital;
- Senzatie de arsura;
- Eritem local la nivelul vulvei;

Diagnostic
Diagnosticarea corecta a candidozei trebuie facuta pe baza anamnezei, examenului fizic general si investigatiilor paraclinice de specialitate. Pentru identificarea candidei se pot recolta mostre de secretie sau se pot recolta colonii mucoase care vor fi apoi urmarite la microscop sau vor fi studiate microbiologic, in culturi.
Tratament
Tratametul candidozelor variaza in functie de localizarea exacta a infectiei. Localizarile cutanate, accesibile, pot fi tratate prin aplicarea locala de unguente cu antifungic. Infectiile vaginale se pot trata cu supozitoare, ovule sau pe cale sistemica. Candidoza orala poate fi trata prin clatirea gurii cu solutii speciale cu antifungic. Infectiile grave, extinse, cu implicare sistemica raspund cel mai bine la tratamentul mai agresiv cu antifungice administrate oral.

Nu se recomanda administrarea antibioticelor deoarece acestea distrug bacteriile, competitorii naturali ai candidei pentru resurse si hrana, ceea ce favorizeaza inmultirea si raspandirea candidozei si agravarea starii de fond. Cele mai recomandate antimicotice includ: nistatina, clotrimazol, fluconazol, ketoconazol. Candida poate dezvolta rezistenta la antimicotice, in principal la fluconazol. De aceea, infectiile recurente trebuie tratate mereu cu alte medicamente antifungice. Rezistenta poate sa apara in timp si la acestea.

Contagiozitate
Candidozele cutanate au o contagiozitate foarte redusa.