Candidoza esofagiana

Candida este cea mai frecventa cauza de esofagita infectioasa. Totodata, dupa orofaringe, esofagul este al doilea loc, ca si frecventa, de manifestare al candidozei tractului digestiv.Prevalenta candidozei esofagiene este crescuta mai ales la persoanele diagnosticate cu HIV. Aproximativ 10-15% dintre pacientii infectati cu HIV vor suferi de candidoza esofagiana pe parcursul vietii lor.

Organismele identificate in candidoza esofagiana sunt aceleasi ca si in cazul organismelor prezente la candidoza orala si anume, candida albicans. In contrast cu candidoza orala, se cunosc destul de putine informatii despre factorii implicati in patogeneza candidozei esofagiene.

Mai multe studii au aratat ca incidenta candidozei esofagiene este de 0,32% pana la 5,2% in populatia generala. Dar, exista unele populatii specifice in care incidenta acestei boli este mai mare, in timp ce altele sunt scazute. Aceasta lucrare incearca sa evalueze factorii de risc din urmatoarele aspecte.

Candidoza esofagiana afecteaza toti pacientii, indiferent de sex. La nivel mondial, varsta medie a pacientilor cu candidoza esofagiana este de 55 ani. Aproximativ 10% dintre pacientii cu HIV dezvolta candidoza esofagiana in timpul vietii. Unele studii sugereaza ca fumatul este asociat si cu dezvoltarea candidozei esofagiene.

Candidoza esofagiana este cauzata de fungii de candida albicans. Aceasta apare atunci cand ciuperca se raspandeste de la cavitatea bucala, in jos, spre esofag. Conditia este un semn al unui sistem imunitar slabit. Urmatoarele situatii/conditii cresc riscul infectiei cu candida albicans:

• HIV/SIDA
• chimioterapia
• diabetul
• leucemia sau limfomul
• transplantul de organe
• alte conditii care suprima sau slabesc sistemul imunitar.

Daca aveti un sistem imunitar slabit sau candidoza orala, cresc probabilitatile dezvoltarii candidozei esofagiene.

Bolnavii cu candidoza esofagiana pot avea unele dintre urmatoarele manifestari (sau chiar toate);

• disfagie
• odinofagie
• dureri retrosternale care nu au legatura cu inghitirea
• senzatie de obstructie toracica.

Rareori, candidoza esofagiana a fost asociata cu febra. In urma endoscopiei, la pacientii diagnosticati cu candidoza esofagiana se pot observa leziuni exudative albe, similare cu cele specifice candidozei bucale. Gradul de raspandire si contagiozitate al candidozei esofagiene difera de la un individ la altul.

Esofagita candidozica este considerata cea mai frecvent intalnita boala invaziva candidozica, la pacientii cu imunitate scazuta care sufera de HIV/SIDA, mai ales cand boala este acuta.

Deoarece candida este o flora micotica normala in tractul bucal si gastrointestinal, izolarea candida din specimenele de sputa si scaun nu poate pune un diagnostic de infectie cu candida, care necesita adesea dovezi histopatologice. Caracteristicile patologice ale tesutului biopsiei endoscopice sunt multiple abcese cu reactie inflamatorie acuta. Neutrofilele sunt predominante, iar sporii fungici si pseudohifele sunt vizibile. Modul cel mai precis de a diagnostica aceasta conditie este prin intermediul analizei sau culturilor probelor recoltate. O alta metoda este endoscopia directa, cu ajutorul unui instrument (endoscop) care are la un capat o sursa luminoasa si o camera de luat vederi.

Instrumentul va fi introdus prin cavitatea bucala si prin esofag si se vor putea vizualiza pe un monitor imagini directe din interiorul esofagului. De asemenea, vor fi prelevate probe din interiorul esofagului pentru evaluare.

Un alt test este tranzitul baritat care implica consumul unei substante albe de catre pacient. Cu ajutorul acestei substante, la radiografia cu raze X, esofagul va putea fi vizualizat mult mai bine. Totusi, investigatia nu este specifica pentru depistarea candidozei. In plus, infectiile usoare posibil sa nu fie detectate.

Diagnostic diferential

Desii esofagita infectioasa este foarte frecventa, in special Candida albicans, exista si alte forme de esofagita. Tendinta si frecventa difera in functie de cauza, susceptibilitate si zona geografica. Alte cauze includ citomegalovirus, virusul herpes simplex, esofagit eozinofil, esofagita indusa de pilule, boala de reflux gastroesofagian, esofagita radioactiva sau orice alta forma de inflamatie a mucoasei esofagiene.

La majoritatea oamenilor, infectia poate fi controlata cu ajutorul medicamentelor antifungice, cum ar fi fluconazolul (administrat oral) sau amfotericina (administrata injectabil). In unele cazuri pot fi necesare calmantele. Multi pacienti trebuie sa urmeze tratament pe termen lung pentru suprimarea candidei albicans si pentru prevenirea reaparitiei acesteia.

Printre complicatiile posibile se numara:

• perforatia esofagului
• infectii periodice
• raspandirea candidei in alte zone din corp.

Alte complicatii pot fi prezente precum:
-Candidoza esofagiana necrozanta- Ulceratiile esofagiene predispun la perforarea esofagului si sangerarea gastrointestinala superioara, scaderea in greutate, malnutritia, sepsisul, candidemia si formarea de fistule intr-un arbore bronsic.
-Strictura esofagiana- Strictura la esofag poate aparea mai ales daca infectia esofagiana cu Candida este insotita de alte afectiuni, cum ar fi boala tesutului conjunctiv sau boala de stocare a glicogenului sau cele fara alte boli subiacente.

Putini cercetatori au studiat sechelele prognostice ale candidozei esofagiene. De obicei, candidoza esofagiana raspunde cu succes cu agenti antifungici. Pot aparea infectii rezistente si refractare si pot necesita agenti alternativi pentru tratament sau profilaxie antifungica pe termen lung pentru a reduce recurenta.

Candidoza esofagiana ramane una dintre cele mai frecvente si provocatoare infectii ale esofagului, in special la pacientii cu functie imunitara scazuta si care utilizeaza antibiotice de spectru si inhibitori ai pompei de protoni.

Endoscopia esofagiana si examenul histologic pot diagnostica cu exactitate boala. Pentru pacientii cu dificultati in examinarea endoscopica, esofagograma de inghitire cu bariu poate fi folosita si ca diagnostic auxiliar. In practica clinica, modelul de evaluare pre-tratament este de obicei utilizat pentru a lua decizii de diagnostic. In ceea ce priveste tratamentul, este suficient tratamentul empiric oral cu prima linie de antifungic sistemic. Cu toate acestea, In cazurile severe, sunt necesare investigatii prompte si tratament agresiv, cum ar fi terapia antifungica intravenoasa.

Este important sa se diferentieze candidoza esofagiana de alte forme de esofagita infectioasa, cum ar fi citomegalovirusul, virusul herpes simplex, boala de reflux gastroesofagian, esofagita indusa de medicamente, leziunea esofagiana indusa de radiatii si afectiunile inflamatorii cum ar fi esofagita eozinofila. Cu exceptia catorva complicatii, cum ar fi candidoza esofagiana necrozanta, fistula si sepsisul, prognosticul candidozei esofagiene a fost bun.