Candidoza bucala - cauze, simptome si tratament

Vezi galerie foto

Candidoza bucala (orofaringiana) este o infectie determinata de anumiti fungi (ciuperci) ce se dezvolta la nivelul gurii, limbii si al gatului.

Candidoza bucala este mai frecventa la nou-nascuti, sugari si batrani, dar poate sa apara la orice alta varsta. La nou-nascutii si sugarii sanatosi candidoza bucala nu reprezinta o problema serioasa, ea fiind tratata si vindecata foarte usor.

Medicamente

Unele medicamente permit ciupercilor sa se inmulteasca necontrolat:
- antibioticele, in special cele cu spectru larg (de exemplu, tetraciclina);
- contraceptive orale (pilulele);
- medicamente ce scad capacitatea de aparare a organismului, precum corticosteroizii.

Modul de transmitere a ciupercii ce determina candidoza bucala difera in functie de varsta;

- nou-nascutii si sugarii. Un nou-nascut poate contacta candida de la mama, in timpul nasterii, daca aceasta are candidoza vaginala. Simptomele apar in medie la 3 pana la 7 zile dupa nastere. Nou-nascutii si sugarii au un sistem imunitar imatur, iar balanta dintre bacteriile si fungii de la nivelul mucoasei bucale nu este inca echilibrata.
Din aceste motive candidoza bucala este frecventa in primele luni de viata;

- copii si adolescenti. Candidoza bucala nu este in mod normal contagioasa. Totusi, copiii cu un sistem imunitar deficitar pot contacta infectia micotica de la partenerii de joaca sau de pe jucarii comune. Un copil cu candidoza bucala poate raspandi ciuperca prin contact direct (orice jucarie care este introdusa in gura, de exemplu);

- adultii. La acestia infectia micotica poate fi raspandita prin contact sexual oral. Candidoza vaginala este produsa de aceeasi ciuperca ce determina si infectia orala.

Candida, ciuperca ce determina candidoza bucala este prezenta in mod normal, in cantitati mici, la nivelul gurii si a altor mucoase ale organismului. In mod obisnuit, ea nu produce leziuni. In conditiile aparitiei unor factori favorizanti, ciuperca se inmulteste excesiv si necontrolat invadand tesuturile din jur.

Candidoza bucala este determinata cel mai frecvent de Candida albicans, dar pot fi implicate si alte genuri precum Candida tropicalis, Candida krusei, Candida parapsilosis sau Candida glabrata.

Inmultirea acestei ciuperci este controlata de o serie de bacterii prezente la nivelul mucoasei bucale. Aparitia unei noi bacterii la nivelul gurii ce rupe echilibrul dintre microorganismele deja prezente aici, va permite ciupercii sa se inmulteasca in mod necontrolat.

Alti factori ce cresc riscul de aparitie a candidozei bucale sunt:

- un sistem imunitar deficitar (abilitatea organismului de a lupta impotriva infectiilor este deteriorata). In conditiile unui sistem imunitar normal, candida nu se poate dezvolta excesiv;
- sugarii sunt mai predispusi la aparitia candidozei bucale deoarece sistemul lor imunitar nu este complet dezvoltat. Astfel, candidoza bucala este foarte frecventa in primele saptamani de viata ;
- batranii au un sistem imunitar slabit, acestia fiind predispusi la aparitia candidozei bucale;
- pacientii HIV pozitivi au risc foarte mare de a dezvolta candidoza bucala. Aproximativ 90% dintre acestia au dezvoltat candidoza bucala cel putin o data pe parcursul evolutiei bolii;
- pacientii cu diabet zaharat sunt, de asemenea predispusi la candidoza, deoarece nivelul crescut al glucozei in sange reprezinta un factor favorizant pentru cresterea in exces a ciupercilor;
- uscaciunea mucoasei bucale (xerostomia) poate sa apara fie prin folosirea excesiva a apei de gura, fie datorita unor afectiuni medicale, precum sindromul Sjogren;
- sarcina. Modificarile hormonale din timpul sarcinii pot duce la alterarea echilibrului microorganismelor de la nivelul gurii, favorizand aparitia candidozei;
- igiena orala precara (in special la cei cu proteze dentare);
- abuzul de antibiotice. Acestea pot favoriza aparitia candidozei prin alterarea echilibrului microorganismelor de la nivelul mucoasei bucale.

Candidoza bucala, in forma sa usoara, poate ramane asimptomatica. In formele medii sau severe apar simptomele.

La sugari

Simptomele candidozei bucale la sugari sunt:
- pete (depozite) de culoare alba localizate la nivelul gurii si pe limba cu aspect branzos. Candidoza bucala poate fi confundata cu depozitele de lapte ce raman dupa alaptare. Aceste pete alb-branzoase sunt aderente la mucoasa si nu pot fi indepartate cu usurinta. Daca sunt frecate, pot sangera - limba si gura devin dureroase si pot apare dificultati la inghitire;
- scaderea apetitului: sugarul poate refuza masa, mama confundand usor acest simptom cu starea de satietate (lipsa foamei) a copilului. In aceste conditii, sugarul poate deveni agitat;
- eritemul fesier: apare atunci cand infectia micotica se extinde si la nivel intestinal, ciuperca fiind prezenta in scaunul sugarului;
- mameloane dureroase si eritematoase (rosii) la mama: Candidoza bucala a sugarului poate trece neobservata pana in momentul in care mameloanele mamei devin rosii si dureroase, in special in timpul sau dupa alaptare.

La adulti

Simptomele candidozei bucale la adulti sunt:
- senzatie de arsura la nivelul gurii si a gatului (de obicei acestea sunt simptome incipiente);
- pete albe aderente de mucoasa gurii si a limbii. Tesutul din jurul acestor depozite albicioase este rosu si dureros. Daca este frecat (in timpul periajului dintilor, de exemplu) poate sangera;
- aparitia unui gust neplacut sau a dificultatilor de a gusta alimentele.

Majoritatea cazurilor de candidoza bucala sunt forme usoare si se pot vindeca prin simpla aplicare locala a unor solutii antifungice. Formele foarte usoare se pot vindeca si fara tratament medical. Pentru formele severe, tratamentul antifungic local este de maxim 14 zile. In unele cazuri insa, candidoza poate persista timp de cateva saptamani chiar si sub tratament antifungic.

Daca infectia micotica nu este tratata sau nu se remite spontan exista riscul ca aceasta sa afecteze si alte organe:
- candidoza se poate extinde la nivelul gatului (esofagului), a vaginului sau a pielii. Alte localizari ale infectiei fungice sunt rare;
- la sugari poate sa apara eritemul fesier, determinat de prezenta ciupercii in scaun.

Candidoza bucala este mai frecventa la:

- persoane ce folosesc corticosteroizi inhalatori pentru tratamentul astmului bronsic;
- persoane carora li s-a administrat tratament cu antibiotice pentru o perioada lunga de timp;
- persoane cu proteze dentare;
- persoane cu un sistem imunitar deficitar;
- copii ce duc la gura jucarii contaminate cu candida.

Varsta

- nou-nascutii si sugarii ce nu au un sistem imunitar complet dezvoltat, au risc crescut pentru infectii si in special pentru candidoza;
- de asemenea, nou-nascutii nu au inca echilibrata balanta dintre bacteriile si fungii prezenti in mod normal la nivelul gurii, dezechilibru ce constituie un factor favorizant pentru aparitia candidozei;
- batranii, in special cei cu afectiuni medicale severe, au risc crescut de a dezvolta candidoza, datorita sistemului imunitar precar.

Alti factori de risc

- protezele dentare sau aparatele ortodontice pot provoca iritatii la nivelul gurii, acestea fac dificila mentinerea unei igiene orale satisfacatoare, crescand riscul de aparitie a candidozei;
- indivizii cu un sistem imunitar deficitar, precum cei cu diabet zaharat, SIDA sau care sunt in tratament chimioterapic au risc crescut de a dezvolta candidoza bucala.

Comportament

- candida poate fi transmisa prin sex oral;
- fumatul excesiv poate reduce abilitatea organismului de a lupta impotriva infectiilor marind astfel riscul de aparitie a candidozei bucale.

Candidoza bucala determina rareori complicatii la persoanele sanatoase. Cateva dintre acestea sunt:

- alimentatie deficitara la sugari, datorita refuzului acestora de a manca;
- infectii ale gatului.

In cazul in care s-a pus diagnosticul de candidoza bucala si apar simptomele descrise mai jos este necesar consultul medical de urgenta:

- apar semne de extindere a infectiei, precum depozite albicioase la nivelul pielii sau in jurul gurii;
- simptomele se agraveaza sau sunt stationare la 7 zile de la inceperea tratamentului;
- aparitia candidozei vaginale.

Candidoza bucala a sugarilor poate produce extinderea infectiei la mama, determinand aparitia eritemului (roseata) si a durerii la nivelul mameloanelor. In acest caz este necesar consultul medical atat al mamei cat si a copilului.

Daca un pacient a mai prezentat in antecedente o infectie micotica se recomanda tratamentul la domiciliu. In cazurile foarte usoare candidoza bucala se poate remite spontan.

In situatiile de mai jos este necesar consultul medical:

- simptomele se agraveaza sau nu se remit sub tratament;
- simptomatologia devine recurenta (reaparitia simptomelor);
- persoane HIV pozitive, cu un sistem imunitar precar sau care au fost diagnosticate cu neoplasme.

Urmatorii medici pot diagnostica si trata candidoza bucala:

- medici dermatologi;

- medici pediatri;
- medici de famile;
- medici medicina interna.

In cazul in care infectia fungica s-a extins si la alte organe se poate apela la urmatorii medici, in functie de organul afectat:

- medici gastro-enerologi;
- medici dermatologi;
- medici ginecologi;
- medici boli infetioase.

Candidoza bucala (orofaringiana) este o infectie determinata de ciuperci ce se dezvolta la nivelul gurii, limbii si a gatului. Candidoza bucala este mai frecventa la nou-nascuti, sugari si varstnici, dar poate sa apara la orice alta varsta.

La nou-nascutii si sugarii sanatosi candidoza bucala nu reprezinta o problema serioasa, fiind tratata si vindecata foarte usor.Anamneza (istoric medical) asociata cu o simpla examinare fizica sunt suficiente pentru a diagnostica aceasta infectie micotica.

Rareori, medicul poate recomanda efectuarea unui test cu KOH (hidroxid de potasiu) din depozitele alb-branzoase de la nivelul mucoasei bucale. Acest test este folosit atunci cand simptomele si semnele clinice nu sunt tipice pentru candidoza sau cand infectia nu a raspuns la tratament.

Pentru a reduce disconfortul creat de candidoza bucala se recomanda:

- consumarea de lichide reci, precum apa rece sau ceaiul cu gheata, de inghetate sau sucuri de fructe congelate;
- consumarea alimentelor ce sunt usor de inghitit, precum gelatina, inghetata sau cremele;
- daca depozitele bucale sunt dureroase se recomanda folosirea paiului atunci cand se consuma lichide;
- clatirea gurii de cateva ori pe zi cu o solutie salina. Saramura se prepara din 5g de sare si 200ml de apa calduta.

Candidoza bucala - forma usoara

La adulti, cazurile usoare de candidoza bucala pot fi tratate cu succes la domiciliu. Tratamentul implica, de obicei, administrarea antifungicelor in solutii apoase cu aplicare locala. Durata maxima a tratamentului este de 14 zile. In cazul sugarilor, se folosesc medicamente cu administrare locala (bandijonaj bucal), tratamentul fiind continuat cel putin 48 de ore dupa disparitia simptomelor.

Candidoza bucala – forma moderat - severa

In cazul infectiei candidozice severe, care s-a extins pana la nivelul esofagului, se foloseste atat medicatia antifungica in administrare orala cat si in administrare locala. Infectiile severe necesita un tratament de durata, de obicei peste 14 zile.

Antifungicele orale nu sunt recomandate in sarcina, datorita riscului de afectare a fatului. Totusi, in cazuri grave, in care infectia micotica s-a extins pana la nivelul sangelui, aceste medicamente sunt necesare. In acest caz, riscul infectiei de a afecta mama si fatul este mai mare decat cel datorat utilizarii medicatiei antifungice.

Candidoza bucala persistenta sau recurenta

In aceste cazuri candidoza va necesita:
- tratament de lunga durata;
- tratament antifungic cu administrare orala si locala.

Persoanele cu un sistem imunitar precar pot folosi medicamentele antifungice orale in administrare continua pentru a preintampina aparitia candidozei. Indepartarea surselor de infectie reprezinta o etapa importanta a tratamentului candidozei. Astfel spalarea jucariilor, a recipientelor sau a oricaror altor obiecte pe care un copil le poate duce la gura sunt suficiente pentru a indeparta sursa de infectie. Este important, de asemenea, sa se trateze afectiunile medicale asociate ce predispun la aparitia candidozei, cum sunt diabetul zaharat, neoplasmele sau HIV.

Candidoza bucala (orofaringiana) este o infectie determinata de ciuperci ce se dezvolta la nivelul gurii, limbii si a gatului. Candidoza bucala este mai frecventa la nou-nascuti, sugari si varstnici, dar poate sa apara la orice alta varsta. La nou-nascutii si sugarii sanatosi candidoza bucala nu reprezinta o problema serioasa, fiind tratata si vindecata foarte usor.

Exceptand cazurile usoare, candidoza bucala necesita tratament pentru a impiedica raspandirea ei la alte organe. Medicamentele antifungice, adica cele ce inhiba cresterea ciupercilor, reprezinta tratamentul standard in infectiile micotice.
Tratamentul antifungic poate fi administrat oral (sistemic) sau local (topic):
- modul de administrare a medicatiei depinde de starea generala de sanatate a pacientului si de severitatea, persistenta sau recurenta infectiei;
- in general, la sugari tratamentul se aplica local. La adulti, administrarea locala nu este cea mai indicata datorita suprafetei mari de mucoasa ce trebuie acoperita.

Tratament ambulatoriu

Candidoza bucala (orofaringiana) este o infectie determinata de ciuperci ce se dezvolta la nivelul gurii, limbii si a gatului. Candidoza bucala este mai frecventa la nou-nascuti, sugari si varstnici, dar poate sa apara la orice alta varsta. La nou-nascutii si sugarii sanatosi candidoza bucala nu reprezinta o problema serioasa, fiind tratata si vindecata foarte usor.

Daca sugarul are o forma usoara a candidozei bucale tratamentul consta in spalarea riguroasa a tetinelor si stergerea cavitatii bucale cu o bucata de material moale si umed. Daca sugarul este alaptat natural atunci se recomanda curatarea mameloanelor cu o solutie antifungica, cum ar fi nistatinul. Dupa alaptare mameloanele se sterg cu o bucata de material moale si se ung cu o crema pe baza de lanolina.

Bandijonarea bucala cu iaurturi ce contin culturi vii de bacterii (se poate verifica eticheta produsului) poate ajuta la vindecarea candidozei. Iaurtul ajuta bacteriile sa prolifereze la nivelul mucoasei bucale, impiedicand astfel inmultirea ciupercilor.

La adulti candidoza bucala poate fi tratata la domiciliu cu violet de gentiana 1% (o substanta colorata cu proprietati antifungice). Aceasta se poate procura de la orice farmacie si nu necesita prescriptie medicala. In cazul in care nu se cunoaste cauza infectiei sau violetul de gentiana nu da rezultate satisfacatoare se recomanda consultul medical.

Candidoza bucala (orofaringiana) este o infectie determinata de ciuperci ce se dezvolta la nivelul gurii, limbii si a gatului. Candidoza bucala este mai frecventa la nou-nascuti, sugari si varstnici, dar poate sa apara la orice alta varsta. La nou-nascutii si sugarii sanatosi candidoza bucala nu reprezinta o problema serioasa, fiind tratata si vindecata foarte usor.

In farmacii sunt disponibile medicamente antifungice ce se pot elibera atat cu prescriptie medicala, cat si fara. Daca medicamentele ce se elibereaza fara prescriptie medicala nu vindeca infectia se recomanda consultul medical.

In cazul sugarilor, se folosesc medicamente cu administrare locala (bandijonaj bucal), tratamentul fiind continuat cel putin 48 de ore dupa disparitia simptomelor. Durata tratamentului la adulti este in medie de 14 zile. In infectii severe sau persistente tratamentul poate depasi aceasta perioada. Medicamentele antifungice pot fi aplicate direct pe zona infectata (topic, local) sau pot fi administrate sistemic (oral).

Antifungicele cu administrare locala

Antifungicele topice sunt aplicate pe suprafata afectata si sunt disponibile pe piata intr-o varietate de forme, precum solutii sau drajeuri. Medicatia antifungica pentru uz topic trebuie sa ramana in contact cu zona afectata suficient de mult pentru a stopa inmultirea ciupercilor. Drajeurile sunt preferate datorita contactului prelungit cu mucoasa bucala, pacientul fiind instruit sa lase drajeul sa se topeasca incet in gura.

Deoarece o parte dintre antifungicele pentru uz topic contin zahar, creste riscul de aparitie a cariilor dentare atunci cand sunt folosite timp indelungat. Folosirea unei solutii fluorurate pe durata tratamentului scade riscul de aparitie a cariilor dentare.

Antifungicele cu administrare sistemica

Spre deosebire de antifungicele topice cele cu administrare sistemica afecteaza intregul organism. Pot fi folosite singure, in infectii fungice usoare, sau in asociere cu antifungicele topice, atunci cand infectia este severa. Pot fi folosite, de asemenea, pentru prevenirea aparitiei candidozei bucale la persoanele cu afectiuni medicale ce slabesc sistemul imun.

Antifungicele orale nu sunt recomandate in sarcina, datorita riscului de afectare a fatului. Totusi, in cazuri grave, in care infectia micotica s-a extins pana la nivelul sangelui, aceste medicamente sunt necesare. In cazuri rare, medicatia antifungica sistemica poate fi administrata si intravenos.

Medicamente ce se elibereaza fara prescriptie medicala:
- violetul de gentiana 1% este o solutie colorata ce distruge bacteriile si fungii, inclusiv ciuperca ce produce candidoza;
- apa de gura cu proprietati antiseptice este recomandata pentru prevenirea aparitiei candidozei bucale la persoanele cu SIDA.

Medicamente ce se elibereaza cu prescriptie medicala:

Poliene

Exemple: - nistatin
- amfotericina B
Nistatinul si amfotericina B sunt medicamente antifungice pentru uz topic, aplicandu-se direct pe depozite alb-branzoase de la nivelul mucoasei bucale.

Mod de actiune: polienele stopeaza cresterea fungilor, oferind sistemului imunitar posibilitatea de a distruge ciuperca.

Indicatii : polienele se recomanda in tratamentul candidozei la sugari.
Uneori medicul poate recomanda mamei sa-si aplice medicamentul pe mameloane pentru a preveni extinderea candidozei la acest nivel.

Eficienta : Nistatinul si amfotericina B sunt mai eficiente cand vin in contact direct cu zona afectata. In cazul sugarilor, tratamentul trebuie continuat cel putin 48 de ore dupa ce depozitele au disparut.
Majoritatea copiilor fara deficiente ale sistemului imun raspund la acest tratament.
In infectiile fungice persistente sau recurente tratamentul se poate prelungi.

Efecte secundare: cele mai frecvente efecte secundare sunt:
- greata;
- varsaturi;
- diaree.

De retinut!

Nistatinul si amfotericina B au eficienta maxima daca sunt aplicate direct pe zonele afectate, deci este important ca acestea sa se aplice corect, pe ambele parti ale gurii. Solutia medicamentoasa se roteste in gura cat de mult este posibil inainde de a fi inghitita sau aruncata. Deoarece preparatele de nistatin contin zahar, ce poate duce la aparitia cariilor, se recomanda clatirea gurii la 5 sau 10 minute dupa administrarea medicamentului.
Derivati de imidazol

Exemple:
- miconazol
- clotrimazol
- ketoconazol
- fluconazol
- itraconazol.
Aceste medicamente sunt disponibile atat pentru administrarea topica cat si pentru administrarea sistemica.

Mod de actiune: derivatii de imidazol stopeaza cresterea fungilor, oferind sistemului imunitar posibilitatea de a distruge ciuperca.

Indicatii : aceste medicamente sunt folosite pentru cazurile care nu au raspuns favorabil la poliene (nistatin)
- miconazolul este folosit in tratamentul candidozei bucale la sugar si copilul mic. Forma injectabila este recomandata in tratamentul infectiei fungice ce s-a extins pana la nivelul sangelui
- ketoconazolul este recomandat in tratamentul candidozei bucale la copii si la persoanele cu un sistem imunitar precar. De asemenea, atat ketoconazolul, cat si fluconazolul sunt recomandate in tratamentul candidozei esofagiene.

Eficienta : derivatii de imidazol sunt eficienti in vindecarea candidozei bucale atunci cand tratamentul topic nu a dat rezultate. Ketoconazolul si fluconazolul pot vindeca si candidoza esofagiana.

Efecte secundare: desi derivatii de imidazol dau rareori efecte adverse, folosirea lor pot determina:
- greata, varsaturi si dureri abdominale
- dureri de cap
- prurit sau rash cutanat.

De retinut!

Drajeurile de clotrimazol au gust mai bun decat cele de nistatin. Clotrimazolul determina mai frecvent efecte secundare, comparativ cu ceilalti derivati de imidazol. In cazuri rare, el poate afecta ficatul, din acest motiv nefiind recomandat copiilor. O serie de medicamente interactioneaza cu derivatii de imidazol, ducand la scaderea eficientei antifungicelor sau determinand afectiuni hepatice.

Medicamentele ce nu trebuie administrate concomitent cu derivatii de imidazol sunt:

- o parte din medicamente folosite in tratamentul ulcerului (sucralfatul sau antagonstii de receptor H2)
- medicamente anticonvulsivante (fenitoinul)
- tuberculostatice (rifampicina)
- medicamente imunosupresoare, folosite pentru prevenirea respingerii organelor transplantate (ciclosporina)
- medicamente antialergice precum terfenadina si astemizolul
- anticoagulante precum warfarina.
Clorhexidina

Solutia de clorhexidina poate preveni aparitia candidozei bucale la persoanele aflate in tratament cu medicamente ce deprima sistemul imun. De asemenea, este recomandata la pacientii cu SIDA. Clorhexidina poate determina patarea dintilor, a mucoasei bucale sau a limbii.

De retinut!

- nistatinul este un medicament recomandat in special sugarilor
- derivatii de imidazol sunt mai eficienti decat polienele, dar au mai multe efecte secundare
- atat polienele cat si derivatii de imidazol pot vindeca, in cele mai multe din cazuri, candidoza bucala.

Expunerea pentru o perioada mai lunga de timp la anumite substante chimice, precum benzenul sau pesticidele, poate determina scaderea capacitatii de aparare a organismului, crescand riscul de aparitie a infectiilor fungice.

Candidoza bucala (orofaringiana) este o infectie determinata de ciuperci ce se dezvolta la nivelul gurii, limbii si a gatului. Candidoza bucala este mai frecventa la nou-nascuti, sugari si varstnici, dar poate sa apara la orice alta varsta. La nou-nascutii si sugarii sanatosi candidoza bucala nu reprezinta o problema serioasa, fiind tratata si vindecata foarte usor.

Pentru a preveni aparitia candidozei bucale ar trebui urmate recomandarile de mai jos:

- mentinerea unei igiene orale riguroase, aceasta implicand perierea dintilor, curatarea acestora cu ata dentara si folosirea unei ape de gura antiseptice zilnic. Daca pacientul a prezentat in antecedente o infectie micotica a gurii, se recomanda schimbarea periutei de dinti;
- spalarea mainilor;
- daca se foloseste un antibiotic lichid se recomanda clatirea gurii cu apa imediat dupa administrarea acestuia;
- tratarea afectiunilor medicale ce favorizeaza aparitia candidozei, precum diabetul zaharat, neoplasmele sau HIV;
- folosirea unui spacer pentru a administra corticosteroizii inhalatori, se recomanda clatirea gurii cu apa dupa fiecare administrare;
- la pacientii cu SIDA se recomanda clatirea zilnica a gurii cu o solutie antiseptica.

Pentru a reduce riscul transmiterii candidozei la sugari se recomanda:

- tratarea infectiilor micotice vaginale, in special in ultimul trimestru de sarcina. Acest lucru va impiedica transmiterea infectiei la copil in timpul nasterii si la partener, prin sex oral;
- spalarea zilnica a biberoanelor si tetinelor, odata preparat, laptele se introduce in biberoane care se vor stoca in frigider pentru a impiedica inmultirea ciupercilor;
- biberonul nu se refoloseste la mai mult de o ora dupa masa, deoarece este posibil ca fungii sa se fi inmultit deja;
- toate obiectele pe care sugarul a pus mana sau le-a introdus in gura trebuie fierte cel putin 20 de minute inainte de a fi refolosite;
- scutecele trebuie schimbate imediat ce au fost udate. Un scutec umed favorizeaza cresterea ciupercilor;
- se recomanda alaptarea la san, deoarece laptele de mama furnizeaza anticorpi sugarului, ajutandu-l sa se apare impotriva infectiilor;
- se recomanda consultul medical daca mameloanele devin rosii si dureroase sau daca apare senzatia de arsura in timpul sau imediat dupa alaptat. Acesta poate fi un semn al infectiei candidozice la copil.

In cazul in care copilului i se administreaza un antibiotic lichid pentru o alta infectie, cum ar fi otita, se recomanada clatirea gurii acestuia dupa fiecare administrare. Antibioticele pot dezechilibra balanta dintre bacteriile si fungii prezenti in mod normal la nivelul mucoasei bucale, permitand acestora din urma sa se inmulteasca necontrolat. Clatirea gurii cu apa dupa administrarea antibioticului previne distrugerea acestui echilibru. In conditiile in care copilul necesita tratament local antifungic se recomanda folosirea betisoarelor igienice pentru a efectua bandijonajul bucal. Acestea nu se refolosesc. Recipientul ce contine medicamentul antifungic nu trebuie sa vina in contact cu obiectele posibil contaminate.

Alte forme de tratament
Nu exista in prezent alte forme de tratament pentru candidoza bucala.