Teratoamele, tumori cu celule germinale

Teratoamele reprezinta un tip de tumora cu celule germinale.

Celulele germinale sunt singurele celule care se pot transforma in alte tipuri de celule, astfel o tumora cu originea in celulele germinale poate sa se diferentieze in tipuri variate de tesuturi.

Cele mai frecvente structuri intalnite in teratoame sunt reprezentate de dinti, fire de par, grasime, muschi si os, iar, mai putin frecvent, pot contine si fragmente de ficat, plaman, creier, ochi (precum globul ocular) si glanda tiroida.

Majoritatea teratoamelor sunt benigne si au un ritm de crestere accelerat, iar, in anumite situatii, pot deveni maligne.

Desi teratoamele sunt considerate tumori rare, unele tipuri sunt mai frecvente, precum cele sacrococcigiene, ce sunt diagnosticate la aproximativ 1 din 40000 de nou-nascuti.

Teratomul ovarian chistic matur afecteaza intre 1-14 din 100000 de femei anual, iar tipul fetiform, care este cel mai rar, afecteaza 1 din 500 000 de persoane.

Simptomatologia este variabila in functie de dimensiunile si localizarea tumorii.

Avand in vedere ca simptomele coincid cu cele ale altor tipuri de afectiuni sau sunt asimptomatice o buna perioada de timp, sunt frecvent descoperite incidental.

Simptomele generale ale teratoamelor sunt reprezentate de durere si sangerare.

Simptomele cele mai frecvente ale teratoamelor in functie de localizare sunt:

- Teratomul ovarian: ciclu menstrual neregulat, dureri abdominale recurente, meteorism abdominal (balonare), durere pelvina (in situatia in care se exercita o presiune semnificativa asupra ovarului), iar foarte rar se pot asocia cu encefalita NMDA,

- Teratomul testicular: nodul sau masa palpabila la nivelul testiculului, dureri testiculare,

- Teratom cervical: dificultate la respiratie si la inghitire, wheezing (respiratie suieratoare), respiratie zgomotoasa,

- Teratom mediastinal: fatigabilitate (oboseala), dureri in piept, tuse, dificultate la respiratie,

- Teratom sacrococcigian: dureri de coccis (coccidinie), constipatie, masa tumorala palpabila, disurie, durere abdominala, slabiciune la nivelul picioarelor.

Cauzele aparitiei teratoamelor nu sunt complet elucidate, acestea formandu-se din celulele germinale nediferentiate, care, asa cum am mentionat anterior, se pot transforma in orice tip de celula.

Odata cu dezvoltarea intrauterina, celulele germinale se deplaseaza in diferite locuri si se transforma in diverse tipuri de celule.

Factorii de risc sunt variabili, fiind influentati de localizarea tumorii si de tipul acesteia.

Sexul feminin este asociat cu un risc de patru ori mai mare de dezvoltare a teratoamelor sacrococcigiene, insa potentialul malign este mai ridicat la sexul masculin.

Aparitia teratoamelor este asociata, de asemenea, si cu varsta mamei peste 35 de ani, greutate mica la nastere, hipospadias, testicul necoborat si icter.

Teratoamele ovariene mature sunt favorizate de infertilitate, ciclu menstrual neregulat, consumul de alcool, debutul menstruatiei tardiv.

Riscul de a dezvolta potential malign al unui teratom este mai mare daca dimensiunile tumorale sunt mari, daca se asociaza cu niveluri sangvine ridicate ale antigenului tumoral CA-125.

Teratoamele se impart in doua categorii:

- Mature – cel mai frecvent benigne, ce pot aparea la orice varsta, cu precadere in timpul anilor de reproducere.

Sunt alcatuite din tesuturi dezvoltate complet – mature, care pot fi la randul lor de trei tipuri:

Chistic – dispuse intr-un sac,

Solid – neincapsulate, formate din tesut,

Mixt – compuse atat din portiuni chistice, cat si solide.

- Imature – au un potential crescut de malignitate si ulterior de metastazare, fiind cele mai frecvente la copii si sunt formate din tesut nervos care nu s-a maturizat – imatur.

Teratoamele testiculare sunt cele mai frecvente tipuri de teratoame intalnite la sexul masculin si sunt, in general, benigne la baieti, iar la barbati sunt cel mai frecvent maligne si poarta denumirea de teratocarcinom.

Terateoamele ovariene ocupa primul loc ca frecventa la femei, majoritatea fiind teratoame chistice benigne.

Teratoamele sacrococcigiene reprezinta cel mai des intalnit tip la copii, cu precadere la sexul feminin, se dezvolta antenatal si sunt in general benigne.

Teratoamele fetiforme sunt cel mai rar tip, fiind descrise sub forma unui chist dermoid format din tesuturi vii, care seamana cu un fat malformat.

Cel mai frecvent sunt diagnosticate la nivelul ovarelor, dar pot fi intalnite si in alte zone.

Din cauza faptului ca fatul nu are sac amniotic si placenta, nu exista sanse de dezvoltare.

Rata de diagnostic a acestui subtip de teratoame este de 90% in primele 18 luni.

Teratoamele cervicale sunt mai des intalnite la copii si au caracter benign, dar in situatia in care sunt depistate la adulti, acestea sunt de obicei maligne.

Teratoamele mediastinale – in general benigne, cele maligne afectand cu precadere barbatii tineri.

Teratoamele craniene si medulare sunt intalnite la adolescentii cu varsta intre 10 si 19 ani, cu o incidenta mai crescuta la sexul masculin.

Pentru a pune diagnosticul este necesar examenul clinic si istoricul medical.

Confirmarea este pusa pe baza rezultatelor testelor imagistice precum radiografii, examinari CT, IRM si ultrasonografie cu scopul de a identifica dimensiunea si localizarea exacta a teratomului.

Testele de sange utilizate verifica nivelurile hormonale si ale markerilor tumorali, fiind identificate niveluri usor crescute ale gonadotropinei corionice umane beta (BhCG), precum si ale alfa-fetoproteinei (AFP).

Pentru a distinge intre caracterul malign sau benign se poate realiza biopsia leziunii tumorale.

Diagnosticul diferential se stratifica in functie de originea non-ginecologica sau ginecologica a teratomului.

Teratoamele non-ginecologice se preteaza la diagnostic diferential cu formatiuni benigne, precum chisturi peritoneale, renale, abcese diverticulare, peritoneale, retroperitoneale, diverticuli vezicali si maligne, printre care se numara tumorile metastatice, cancerele gastrointestinale si sarcoamele retroperitoneale.

Teratoamele ginecologice se impun a fi diferentiate de afectiuni benigne, precum sarcina ectopica, ovar polichistic, chist ovarian hemoragic, fibrom pedunculat, abces tuboovarian, chistadenom, endometriom si maligne, cum ar fi sarcom ovarian, carcinom endometrial si tumora Kurckenberg.

Cele mai comune complicatii sunt reprezentate de ruptura, torsiune, infectie si transformare maligna.

In general, tratamentul este reprezentat de interventia chirurgicala cu scopul de a indeparta formatiunea tumorala.

Tratamentul trebuie individualizat in functie de localizare, dimensiuni si de riscul de a fi malign.

Cu exceptia teratoamelor mici si asimptomatice, care necesita supraveghere regulata, aproape toate teratoamele identificate necesita indepartare, chiar daca nu sunt maligne, din cauza potentialului de crestere si de ruptura.

In completarea tratamentului se pot asocia si chimioterapia, radioterapia sau chimioradierea.

Cel mai mare procent din totalitatea teratoamelor sunt necanceroase.

In cele mai multe cazuri, tumorile maligne nu au un potential atat de crescut de metastazare la distanta precum cancerele agresive.

Astfel, teratoamele au un prognostic foarte bun cand sunt asociate cu diagnostic si tratament efectuate precoce.

In concluzie, teratoamele sunt tumori rare, cel mai frecvent benigne, dar care trebuie investigate si supravegheate periodic din cauza complicatiilor asociate.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22074-teratoma
https://www.webmd.com/a-to-z-guides/what-is-teratoma
https://www.childrenshospital.org/conditions/teratoma
https://www.medicalnewstoday.com/articles/teratoma#symptoms