Riscurile asociate cu testele screening pentru cancer

Testele de screening pentru cancer sunt considerate, in lumea medicala, cel mai important instrument in reducerea incidentei deceselor provocate de aceasta boala la nivel mondial.

Motivul consta in faptul ca screeningul permite depistarea precoce a tuturor tipurilor de cancer, in stadii incipiente, cand tratamentul oncologic are cele mai multe sanse de reusita.

Chiar si asa, testele de screening nu sunt lipsite de controverse in randul cercetatorilor, care incearca sa stabileasca daca ele sunt cu adevarat eficiente in scaderea numarului de decese provocate de cancer la nivel mondial.

Cancerul de san se numara printre cele mai importante cauze de deces in randul femeilor, sansele de recuperare fiind extrem de mici daca boala este depistata tardiv. Din acest motiv, medicii de pretutindeni recomanda efectuarea mamografiilor cel putin o data la 1-2 ani dupa varsta de 40 de ani.

In timp ce mamografia este singura metoda de depistare precoce a cancerului mamar, acest tip special de radiografie nu este lipsit de riscuri si inconveniente. In afara de posibilele efecte secundare periculoase ale expunerii tesutului mamar la radiatii (in cazul frecventei crescute), rezultatele mamografiilor nu sunt intotdeauna elucidatoare.

Cercetatorii Universitatii din San Francisco, SUA, spun ca o mamografie poate sa releve numeroase patologii, formatiuni canceroase foarte periculoase, cancere patologice care nu evolueaza sau tesuturi fibroase dense, care nu pun viata in pericol.

Astfel, un risc important al testelor de screening pentru cancerul mamar este acela ca radiografiile pot detecta celule neregulate care sa nu devina in cele din urma canceroase si sa nu puna viata in pericol propriu-zis. O consecinta posibila a acestei situatii este urmarea unui tratament inutil si potential riscant.

Si mai ingrijorator este ca riscul mamografiilor fals-pozitive poate ajunge pana la 61%, potrivit estimarilor Fundatiei Susan G. Komen for the Cure din SUA. Un studiu efectuat de oamenii de stiinta danezi a demonstrat ca femeile care primesc rezultate fals-pozitive ale mamografiilor sufera din pricina acelorasi efecte psihologice, precum pacientele care primesc un diagnostic real. Astfel, riscurile de natura psihologica nu sunt nici de neglijat in acest tip de screening.

Unii medici recomanda utilizarea simultana a imagisticii prin rezonanta magnetica (RMN-ul) cu mamografiile, mai ales in cazul pacientilor cu risc crescut de cancer, pentru un diagnostic cat mai corect. Mamografiile sunt specifice (identifica acele formatiuni potential canceroase), in timp ce RMN-ul ajuta la distingerea tipurilor posibile de cancer.

Un studiu publicat recent in lucrarea de specialitate Jurnalul Medical Britanic si derulat pe o perioada de 25 de ani compara incidenta cancerului de san si mortalitatea in randul a 90.000 de femei canadiene (cu varsta cuprinsa intre 40 si 59 de ani). Cercetatorii au descoperit ca rata mortalitatii este aproape identica intre femeile care au efectuat regulat mamografii si cele care nu au apelat la testele de screening in acest sens. Acest rezultat transmite ideea ca valoarea screeningului pentru cancerul mamar ar trebui sa fie reevaluata.

Screeningul in cazul cancerului ovarian este cu atat mai important, cu cat aceste forme canceroase sunt printre cel mai dificil de depistat in stadii incipiente. Multe dintre simptomele cancerului de ovare, precum durerile pelviene, balonarea sau pierderea apetitului alimentar pot fi confundate cu tulburari digestive sau de alta natura. Odata ce celulele canceroase se raspandesc la nivelul abdomenului si pelvisului, sansele de supravietuire sunt foarte mici.

Screeningul pentru cancerul ovarian poate aduce si el rezultate derutante. Testul de sange CA-125, utilizat pentru depistarea acestui tip de cancer, evalueaza masura in care nivelul proteinei CA-125 este crescut (un posibil indicator al cancerului ovarian). Insa valoarea ridicata a proteinei mentionate poate fi provocata si de endometrioza, ciroza sau sarcina. Mai mult, schimbarile in nivelul proteinei pot sa nu apara in fazele incipiente ale cancerului de ovare. Asadar, screeningul poate fi sursa unei false confirmari sau a unei anxietati inutile.

Cancerul de prostata este foarte rar in randul barbatilor mai tineri de 50 de ani, iar 75% din decesele provocate.

Testul de sange utilizat pentru diagnosticarea cancerului de prostata masoara nivelul proteinei PSA, care odata crescut, poate indica instalarea cancerului, fara sa fie excluse si alte posibile cauze (inflamatiile prostatei, de pilda). Astfel, doar 25% dintre barbatii cu nivel crescut al proteinei PSA dezvolta in cele din urma cancerul de prostata.

Urologii recomanda ca rezultatele acestui tip de screening sa fie interpretate in raport cu alti factori relevanti, precum istoricul familial si examenul rectal, inainte de efectuarea unei biopsii. Este foarte important ca in acest proces sa se utilizeze metode cat mai putin invazive de diagnosticare si sa se evite administrarea abuziva a tratamentelor care pot compromite suplimentar starea de sanatate, potrivit specialistilor.

Una dintre principalele cauze de deces in randul barbatilor si femeilor de varsta a doua, cancerul colorectal prezinta ca metoda de screening colonoscopia, prin care se indentifica excrescentele anormale sau polipii prezenti pentru extirparea lor si evaluarea celulelor potential malign.

In mod normal, specialistii in oncologie recomanda efectuarea colonoscopiilor ca metoda de screening doar persoanelor sanatoase. In cazul in care pacientul sufera de boli cardiace sau emfizem pulmonar, exista riscul compromiterii starii de sanatate in mod inutil.

Pentru evidentierea si preventia acestui tip de cancer exista doua tipuri de teste:

1.Teste de preventie prin care se evidentiaza atat afectiunile benigne de tipul polipilor cat si cele maligne, iar metodele cele mai utilizate sunt:
- colonoscopia considerata si „gold standard”, incepand cu varsta peste 50 de ani
- tomografia computerizata a colonului la cel putin 5 ani
- recto-sigmoidoscopia flexibila in cazurile de suspiciune si se face la 5-10 ani diferenta

2.Teste de detectie care cuprind urmatoarele:
- teste Hemocult ce sunt recomandate anual
- testarea ADN-ului fecal la fiercare 3 ani in functie de caz
- testare imunohistochimica fecala anuala

Indiferent de genul masculin sau feminin cu totii suntem expusi la a dezvolta anumite afectiuni beninge sau maligne pe timpul vietii,insa secretul este sa iti cunosti bine organismul, iar la primul semn de boala sa nu amani vizita la medic si efectuarea unui screening adecvat.