Mezoteliomul, consecinta expunerii la azbest

Mezoteliomul reprezinta o tumora agresiva ce are originea in celulele mezoteliale, aceste celule alcatuind majoritatea foitelor seroaselor organismului, inclusiv pleura, peritoneul si pericardul.

Cel mai adesea apare in pleura si mucoasa plamanilor. Cauza principala este reprezentata de expunerea la azbest. Simptomele pot aparea si dupa 30 de ani de la expunerea la azbest.

In acest moment nu exista niciun tratament, dar se foloseste terapia paliativa cu scopul imbunatatirii calitatii vietii pacientului. In 2015, rata mortalitatii din aceasta cauza, in S.U.A a fost de 10,93 la 1.000.000 de persoane. Doar 9% din cei diagnosticati cu mezoteliom traiesc mai mult de 5 ani.

Mezoteliomul este o forma foarte agresiva de cancer, ce progreseaza si se raspandeste foarte rapid, cancerul fiind definit ca diviziunea necontrolata a celulelor mutante.

Exista trei tipuri de mezoteliom:

- Mezoteliomul pleural este cea mai comuna forma. Afecteaza pleura sau captuseala din jurul plamanilor.
- Mezoteliomul peritoneal este a doua forma ca frecventa. Ataca mucoasa abdomenului, numita peritoneu.
- Mezoteliomul pericardic este forma cea mai rara si afecteaza pericardul, stratul protector al inimii.

55% din cei cu mezoteliom supravietuiesc timp de 6 luni de la diagnostic, iar 33 % supravietuiesc timp de un an.

Poate dura pana la 30 de ani pentru ca simptomele sa apara dupa expunerea la particulele de azbest si praf.

Diagnosticul se stabileste de cele mai multe ori atunci cand boala este deja avansata. Rezultatul depinde de cat de repede poate fi diagnosticata malignitatea.

Semnele si simptomele difera in functie de localizarea cancerului in organism.

Mezoteliomul pleural

- dispnee (dificultate la respiratie);
- tuse, adesea dureroasa;
- pierdere in greutate neasteptata, inexplicabila;
- durere toracica;
- disconfort in partile laterale ale pieptului;
- fatigabilitate;
- transpiratii;
- febra;
- disfagie (dificultate la inghitire).

Mezoteliomul peritoneal

- scadere in greutate inexplicabila;
- durere abdominala;
- balonare;
- tenesme;
- greata si varsaturi.

Mezoteliomul pericardic

- scaderea tensiunii arteriale;
- dispnee;
- retentie de lichide, asociata cu edeme ale membrelor inferioare;
- palpitatii;
- durere retrosternala;
- fatigabilitate.

Aparitita mezoteliomului este legata in mod direct de expunerea la azbest, o combinatie de sase minerale alcatuite din fibre lungi si subtiri. Aceste elemente pot fi gasite in mod natural in sol sau roci, fiind reprezentate de siliciu, oxigen si alte elemente.

Azbestul este utilizat intr-o gama larga de produse, in special materiale de constructie, inclusiv lambriuri, gresie, materiale de fabricare a tavanului, sindrila de acoperis.

Prezenta sa se gaseste si in produsele de frictiune, cum ar fi placutele de frana, precum si in tesaturile rezistente la caldura. A fost adesea folosit in trecut pentru a izola produsele si cladirile si a le face izolate fonic sau ignifugate.

Atunci cand produsele de azbest sunt instalate, reparate sau demolate, fibrele se pot raspandi in aer. Acestea pot fi apoi inhalate sau inghitite si devin permanente in plamani, dar si in alte organe. Mezoteliomul se poate dezvolta din aceste fibre.

Probabilitatea de a dezvolta mezoteliom este direct proportionala cu durata expunerii la azbest si cu cantitatea inhalata. Oamenii aflati in locuri de munca cu expunere ridicata, cum ar fi santierele de constructii, fabricile de otel sau centralele electrice, prezinta cel mai mare risc de a dezvolta boala.

Chiar si membrii familiei care nu au intrat niciodata intr-un mediu bogat in azbest pot fi expusi inhalarii. Lucratorii expusi la azbest pot purta in mod accidental fibre acasa, prin intermediul hainelor.

Mezoteliomul este diagnosticat, cel mai adesea, la un stadiu avansat al cancerului. Medicul trebuie informat cu privire la istoricul medical personal si familial si va efectua un examen fizic.

De asemenea, trebuie informat si despre conditiile de acasa si de la locul de munca, iar in cazul suspectarii unui mezoteliom, trebuie informat despre orice expunere la azbest. Pentru diagnosticare se utilizeaza scanarile imagistice, cum ar fi radiografiile (se utilizeaza raze X) sau tomografia computerizata (CT).

Biopsia

Biopsia poate confirma diagnosticul. Tipul biopsiei depinde de locul in care sunt prezente simptomele. In zona toracica sau abdominala medicul va utiliza aspiratia cu ac fin, care va fi introdus pentru prelevarea de lichid sau tesut. In zona toracica se poate efectua si toracoscopia, in care un toracoscop este inserat printr-o mica incizie intre coastele pacientului.

Toracoscopul este un tub cu o camera video mica in capat, destinata examinarii cavitatii toracice. Chirurgul indeparteaza apoi o bucata de tesut pentru biopsie.

Toracotomia

In toracotomie, chirurgul deschide toracele pentru a vedea zona tinta si a verifica semnele de cancer. Unele tesuturi pot fi recoltate pentru testare in laborator.

Laparoscopie si laparotomie

Daca exista simptome in zona abdominala, medicul poate realiza laparoscopia sau laparotomia pentru examinare si recoltare de tesut pentru testare.

Stadializare

Un patolog examineaza probele de tesut sau lichid la microscop, pentru a vedea daca exista malignitate, ce tipuri de celule sunt implicate si cat de avansat este cancerul.

Stadializarea cancerului se face in 4 stadii. Stadiul 1 de mezoteliom este caracterizat prin celule maligne bine localizate in interiorul captuselii din jurul plamanului, iar in stadiul 4 celulele maligne sunt raspandite la organe indepartate de locul de origine.

Tratamentul depinde de mai multi factori precum localizarea cancerului, stadializare, indicele de performanta al pacientului si varsta acestuia.

Tumorile foarte avansate nu mai pot fi indepartate chirurgical, singura optiune ramasa in multe cazuri fiind tratamentul paliativ.

Optiunile de tratament includ chirurgia, prin indepartarea tumorilor (unde este posibil, doar in primele doua stadii), pleurodeza (introducerea unor medicamente intre cele doua foite pleurale), chimioterapie (in cazul tumorilor nechirurgicale, dar poate fi si pre/post operatorie), radioterapie (de obicei cu rol de a reduce severitatea simptomelor).

Dupa interventia chirurgicala poate ramane reziduu tumoral. Acesta poate fi indepartat cu ajutorul chimioterapiei post-operatorii sau a radioterapiei.

Concluzii

Prognosticul pentru mezoteliom nu este incurajator, fiind o boala extrem de agresiva. Mezoteliomul este diagnosticat, de obicei, in stadii avansate, fiind asimptomatic initial.

Principalul factor incriminat pentru aparitia mezoteliomului este azbestul, de aceea, trebuie evitat. Expunerea la azbest poate provoca aparitia simptomelor mezoteliomului chiar si dupa 30 de ani.