Factori de risc in dezvoltarea cancerului

Conform datelor statistice, in Romania anului 2020, numarul bolnavilor de cancera crescut simtitor fata de anii precedenti, numarul total de cazuri noi fiind 98 886, iar numarul deceselor in randul pacientilor cu cancer a fost 54 486. In acelasi timp, multumita progreselor in medicina oncologica, si numarul supravietuitorilor cu cancer a crescut, numarul total de cazuri (pe un interval de timp de 5 ani) fiind 260 884.

Prezenta unor factori de risc in dezvoltarea cancerului (etiologici), demonstrata prin stabilirea unei corelatii intre expunerea la unul din acesti factori si aparitia bolii oncologice si, de asemenea, cresterea incidentei (a numarului de cazuri noi) cancerului la nivelul unei populatii expuse fata de o populatia care nu a fost expusa, a determinat la nivel mondial anumite politici de sanatate la nivel national sau international, implementate in scop de preventie primara.

Insa, nici cu metode ultraperformante de diagnostic sau analiza genetica si moleculara, nu se poate stabili cu certitudine 100% de ce unele persoane dezvolta cancer si altele nu, chiar daca se expun acelorasi factori de risc. In medie, la nivel mondial, unul din trei barbati si una din patru femei vor dezvolta, pe parcursul vietii, o forma sau alta de cancer.

Ce poate fi spus cu certitudine este ca evitarea expunerii la factorii de risc modificabili, de tip exogen (cei ambientali si comportamentali) scade semnificativ riscul aparitiei cancerului (de aici, si scopul profilaxiei primare); din pacate, pentru factorii de risc endogeni (constitutionali), se poate face cel mult o depistare precoce ale formelor de cancer, deoarece, pentru moment, acestia nu pot fi inlaturati (poate doar cand omenirea va avea acces la metode de editare genomica).

- fizici (radiatiile ionizante, radiatiile ultraviolete, radonul, azbestul, traumatismele, corpii straini, campurile electromagnetice puternice);

- chimici (factorul ocupational si industrial, erbicidele si pesticidele, poluarea atmosferica si a apelor, anumite tratamente citotoxice);

- infectiosi (virusuri, paraziti, bacterii, fungi).

Factori de risc comportamentali:

- fumatul;

- consumul de alcool;

- dieta;

- comportamentul sexual si reproductiv;

- stresul.

Factori de risc constitutionali:

- varsta inaintata;

- terenul genetic;

- factori hormonali;

- factori imunologici.

Factori de risc si organe afectate

Cavitatea orala si faringele:

Factori de risc: tutunul, abuzul de alcool, igiena orala deficitara, traume provocate de extractia dintilor/maselelor, utilizarea unei ape de gura cu continut bogat de alcool, etc.

Sistemul digestiv:

- Colorectal: istoric medical personal sau familial de polipi colorectali sau boala intestinala inflamatorie, dieta bogata in grasimi si saraca in fibre, fructe si vegetale.
Potentiali factori de risc: sedentarismul, abuzul de alcool, obezitatea si fumatul.

- Pancreas: fumatul.
Potentiali factori de risc: abuzul de alcool, tutun si cafea, diabetul, pancreatita cronica, ciroza, alergiile, dieta bogata in carne si grasimi.

- Stomac: alimente bogate in nitriti (murate, sarate, afumate), anemia pernicioasa si dieta saraca in fructe si legume.
Potentiali factori de risc: infectie cu H.pylori, fumatul si factorii genetici.

- Ficat: infectiile cronice cu virusul hepatitei B si C, ciroza hepatica (afectiuni cronice ale ficatului, in generel provocate de abuzul de alcool), ingestia de aflatoxine, expunerea ocupationala la bioxid de toriu sau clorura de vinil.
Posibili factori de risc: utilizarea de steroizi, fumatul si unele boli metabolice ereditare (ex: hemocromatoza).

- Esofag: cel mai important factor de risc este fumatul (tigari, pipe) si excesul de alcool in prezenta sindromului Esofagul Barrett.
Posibili factori de risc: obezitatea, dieta inadecvata, subnutritia, scaderea nivelului anumitor nutrienti (caroten, acid ascorbic, riboflavina, niacina, tiamina, zinc, magneziu si seleniu) si consumul insuficient de fructe si legume.

- Vezica biliara: principalii factor de risc sunt calculii biliari.
Factorii de risc corelati cu formarea calculilor biliari sunt inaintarea in varsta, sexul feminin, sarcina, obezitatea, etnia, administrarea de medicamente bogate in estrogen, regim bogat in grasimi si calorii.

Sistemul Respirator:

- Plamani: fumatul activ este responsabil de 90% din cancerele pulmonare.
Alti factori care pot creste riscul: fumatul pasiv, radiatiile ionizate, expunerea repetata sau ocupationala la iperita (gaz mustar), eter de clorometil, arsenic anorganic, crom, nichel, clorura de vinil, azbest.

- Laringe: majoritatea cazurilor au la baza fumatul.
Alti factori de risc: consumul abuziv de alcool si expunerea ocupationala la azbest sau iperita (gaz mustar).

Pielea:

- Melanom: expunerea excesiva la radiatii ultraviolete (soare), istoric de arsuri solare severe, pigment foarte deschis la culoare, istoric personal sau familial de melanom, alunite multiple sau atipice (puncte colorate pe piele), alunite congenitale gigantice, xeroderma pigmentoasa (boala ereditara rara).
Melanomul se manifesta aproape exclusiv in cazul persoanelor cu piele alba.

- Non-melanom: expunerea excesiva la radiatii ultraviolete (soare), piele deschisa la culoare, expunerea ocupationala la arsenic, hidrocarburi policiclice, boli ereditare rare, cum ar fi carcinomul bazal celular, xeroderma pigmentosa si albinismul.
Posibili factori de risc: arsurile solare, infectiile cronice, cosmeticele si medicamentele.

Sanii

- Cancer mamar: pentru femei, principalii factori de risc sunt istoricul familial (in special rude de gradul I) de cancer mamar, istoric personal de cancer de san, ovarian, sau endometrial, gene susceptibile (BRCA1 si BRCA2), anumite forme benigne de cancer mamar (hiperplazia atipica), instalarea menstruatiei la varste foarte mici, menopauza intarziata, prima sarcina dupa varsta de 30 de ani, radiatiile ionizate, hormonoterapie post-menopauza estrogenica si progestogenica de termen lung, obezitatea dupa menopauza, consum excesiv de alcool.

In cazul barbatilor, principalii factori de risc includ: inaintarea in varsta, istoric familial de boala, expunerea la radiatii.
Alti factori posibili: ginecomastia si obezitatea.

Organele reproductive:

- Prostata: diferite tipuri de hiperplazie prostatica si istoric familial de boala, in special in randul rudelor de gradul I (tata/frate).
Posibili factori de risc: dieta bogata in grasimi animale, obezitate, factori hormonali, agenti transmisibili sexual, fumatul, alcoolul, sedentarismul.

- Endometru: expunerea cumulativa de estrogeni, incluzand menstruatia la varste fragede, menopauza tarzie, terapia de substitutie cu estrogeni.
Alti factori de risc: administrarea de tamoxifen, infertilitatea, obezitatea, diabetul, hipertensiunea, dieta bogata in grasimi, etc.

- Ovar: istoric familial de cancer mamar sau ovarian, mutatii genetice (genele BRCA1 si BRCA2).
Factori de risc potentiali: dieta bogata in grasimi.

- Cervix: infectia cu virusul HPV, prim contact sexual la varste foarte fragede, parteneri sexuali multipli, sarcini multiple, administrarea pe termen lung a contraceptivelor, fumatul.
Posibili factori de risc: deficienta anumitor vitamine si factorii hormonali.

Sistemul urinar:

- Vezica: fumatul.

Alti factori de risc: expunerea ocupationala la benzidina, consumul abuziv de cafea, infectia cu parazitul schistosoma haematobium, tratamentul cu clornafazina si ciclofosfamide (medicatie anti-cancer), administrarea de lunga durata a analgezicelor ce contin fenacetina, infectiile de tract urinar, factori ce tin de alimentatie, fumatul si factori genetici;

- Rinichi: fumatul este cel mai important factor de risc.

Alti factori: obezitatea, abuzul de analgezice, expunerea ocupationala la arsenic.
Factori de risc potentiali: utilizarea regulara a diureticelor cu prescriptie, consumul crescut de carne.

Limfom/Leucemie/Mielom multiplu:

- Limfom Non-Hodgkin: reducerea functiilor sistemului imunitar prin transplant de organe sau infectarea cu HIV, virusul Epstein-Barr sau leucemiile cu celule T.
Posibili factori de risc: expunerea ocupationala la pesticide, erbicide sau solventi organici.

- Limfom Hodgkin: infectia cu virusul Epstein-Barr (mononucleoza infectioasa). Potentiali factori: istoric familial de Limfom Hodgkin.

- Leucemia: istoric familial de boala, radiatiile ionizate, medicamente alchilante (utilizate pentru trataarea cancerului sau a altor boli), leucemia cu celule T, sindromul Down, anomalii genetice, expunerea ocupationala la benzen. Factori potentiali: expunerea la camp electromagnetic, pesticide, fumatul, etc.

- Mielom multiplu: principalul factor de risc este radiatia ionizata. Factori posibili: infectiile repetate, bolile alergice, bolile autoimune, factorii genetici, fumatul, expunerea ocupationala la benzen.

Acrilamida

Acrilamida este o chimicala utilizata in special in scop industrial, insa se regaseste si in anumite alimente (in general in cele preparate la temperaturi mai mari de 120 grade Celsius), in unele dintre ele in concentratii ridicate: chipsuri, cartofi prajiti.

Alimentele si tutunul sunt principalele surse de expunere la acrilamida.

Nivelul de acrilamida din alimente depinde foarte mult de modul de preparare, timpul de gatire, metoda si temperatura de procesare.

Conform studiilor efectuate pe animale, acrilamida creste riscul de dezvoltare a mai multor tipuri de cancer; cu toate acestea, studiile umane sunt inca incomplete, motiv pentru care chimicala este considerata un "potential carcinogen uman".

Indulcitorii artificiali

Desi nu exista dovezi clare ale legaturii directe dintre cancer si indulcitorii artificiali, multi experti considera acesti produsi factori de risc in dezvoltarea acestei boli.

Indulcitorii artificiali denumiti si substituenti ai zaharului - Zaharina (E 954), Aspartam (E951), Acesulfat de potasiu (E 950), Sucraloza (E 955), Neotam (E 961), Ciclamat (E952) - sunt substante utilizate in locul sucrozei pentru indulcirea alimentelor si bauturilor. Deoarece substituentii sunt mult mai dulci decat zaharul, in general se folosesc in cantitati reduse.

Presupunerile legate de legatura dintre indulcitori si cancer au inceput dupa ce studiile de laborator efectuate pe animale au aratat ca o combinatie intre ciclamat si zaharina cauzeaza cancer de vezica.

La fel ca si in cazul acrilamidei insa, nu exista dovezi clare care sa ateste cresterea riscului de cancer la oameni.

In ceea ce priveste studiile pe animale, cercetarile au evidentiat urmatoarele conexiuni:

- Zaharina poate cauza cancer de vezica;

- Aspartamul poate avea efecte adverse asupra creierului (tumori cerebrale) si sistemului nervos central si poate determina limfoame si leucemii (teste efectuate pe soareci).

Chimicalele din carnea gatita la temperaturi ridicate

Aminele heterociclice (HCAs) si hidrocarburile aromatice policiclice (PAHs) sunt chimicale ce se formeaza atunci cand muschiul de vita, porc sau carnea de peste si pui sunt preparate la temperaturi foarte ridicate, cum ar fi prajirea in tigaie incinsa sau prepararea gratarului direct pe flacara.

Formarea HCAs si PAHs depinde de tipul de carne, metoda, timpul si temperatura de gatire.

La fel ca si in cazul substantelor de mai sus, legatura dintre expunerea la nivele ridicate de HCAs si HAP si anumite tipuri de cancer a fost demonstrata doar in cadrul testelor de laborator pe animale.

In multe dintre experimente administrarea de HCAs a condus la formarea de tumori la nivelul pieptului, colonului, ficatului, pielii, plamanilor, prostatei, dar si a altor organe.

Administarea de PAHs rozatoarelor a condus la dezvoltarea mai multor tipuri de cancer, incluzand leucemie si tumori ale tractului gastrointestinal si plamanilor.

Nitratul de sodiu (E 251)

Nitratul de sodiu este un compus intalnit in special in carnea procesata (bacon, hot dog, etc). Desi acest compus este neutru, in organismul uman se poate transforma in carcinogen, crescand riscul de leucemie.

Nitratul de sodiu este introdus in carnea procesata cu scopul de a pastra o culoare rosiatica a preparatului.
Compusul nu este prezent insa doar in carnea procesata, ci si in alimentele conservate, precum legumele, supa de pui, etc.

1. Human Papilloma Virus

HPV inglobeaza un grup de peste 100 de virusuri.
Denumirea de Papilloma Virus este motivata prin faptul ca anumite virusuri provoaca negi sau papiloame, care sunt tumori benigne (necanceroase).

Virusurile HPV care provoaca negi la nivelul mainilor si picioarelor sunt diferite fata de cele care afecteaza gatul sau zona genitala. Anumite tipuri de HPV sunt asociate cu forma diverse de cancer; acestea poarta denumirea de HPV cu risc oncogenic crescut.

Infectiile genitale cu HPV sunt foarte comune si sunt transmise pe cale sexuala. Din peste 100 de tupuri de HPV, mai mult de 30 pot fi raspandite prin contact sexual. Majoritatea formelor apar fara o simptomatologie anume si pot disparea fara tratament pe parcursul anilor.

Cu toate acestea, infectia HPV poate persista pe parcursul mai multor ani, cauzand sau nu anomalii celulare, crescand, in cazul femeilor, riscul de a dezvolta cancer cervical.

Negii genitali pot aparea in zona genitala sau in jurul anusului, in cateva saptamani de la contactul sexual cu o persoana infectata cu HPV si pot cauza inflamatii, cresteri anormale in zona genitala sau cervix. In general, infectarea cu HPV a cervixului nu prezinta simptomatologie.

Infectia persistenta cu HPV este recunoscuta ca fiind principala cauza a cancerului cervical. Cancerul cervical afecteaza aproape jumatate de milion de femei in ficare an (la nivel mondial), cauzand 250.000 de decese.

Studiile sugereaza de asemenea faptul ca infectia HPV detine un rol important si in dezvoltarea cancerului anal, al vulvei, vaginului sau al penisului.

Infectia orala cu HPV este un factor de risc important pentru cancerul orofaringian cu celulele scuamoase.

Prevenirea infectiei cu HPV (contractata prin contact sexual) poate fi dificila, deoarece in multe cazuri este imposibil de determinat daca partenerul este sau nu infectat.

Infectia poate aparea in cazul ambelor sexe, indiferent daca se utilizeaza sau nu prezervativul (prin contactul zonelor neprotejate); cu toate acestea, utilizarea prezervativului este asociata cu un risc mai scazut de contactare a virusurilor.

2. Helicobacter pylori

Helicobacter pylori defineste o bacterie in forma de spirala, capabila sa se dezvolte in stomacul uman.
In mod normal, mediul acid al stomacului previne supravietuirea virusurilor, bacteriilor si a altor microorganisme.

Cu toate acestea, Helicobacter pylori s-a dovedit a fi singura bacteria capabila sa se adapteze mediului din stomac, secretand o enzima speciala care converteste ureea in amoniac - reducand astfel aciditatea stomacului.

Infectia cu Helicobacter pylori este foarte comuna, estimandu-se ca aproximativ 50% din populatie o prezinta, cu precadere in Europa si America de Nord.
Helicobacter pylori se transmite fie prin contact cu apa/alimente contaminate, fie prin contact direct de saliva.

Conform specialistilor, aproximativ 20% dintre persoanele care prezinta infectia dezvolta ulcer. Unele evidente asociaza Helicobacter pylori cu cancerul gastric, cancerul pancreatic si afectiunile cardiovasculare.

In orice caz, majoritatea persoanelor care prezinta infectia nu dezvolta boli sau complicatii in urma infectarii. Studiile medicale au demonstrat faptul ca toxinele eliberate de H elicobacter pylori si inflamatiile rezultate in urma contactarii infectiei deterioreaza mucoasa ce captuseste stomacul si cauzeaza ulcer peptic.

Infectia cu Helicobacter pylori este de asemeni principalul factor de risc in dezvoltarea cancerului gastric.

3. HIV

Persoanele infectata cu HIV prezinta un risc crescut de a dezvolta anumite tipuri de cancer. Cele mai comune forme de cancer care afecteaza bolnavii de SIDA sunt: Sarcomul Kaposi, limfomul non-Hodgkin si cancerul cervical.

Persoanele infectate cu HIV sunt de 800 de ori mai predispuse la Sarcom Kaposi, de 7 ori mai predispuse a fi diagnosticate cu limfom non-Hodgkin si au un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta cancer cervical fata de persoanele neinfectate.

In plus, persoanele infectate cu HV prezinta risc crescut pentru alte forme de cancer, incluzand cancerul anal, limfomul Hodgkin, cancerul de ficat si de plamani.

Telefonul mobil si energia RF

Exista 3 motive principale pentru care oamenii sunt ingrijorati cu privire la potentialele legaturi dintre telefonul mobil si cancer sau alte probleme de sanatate:

- telefoanele mobile emit energie de radiofrecventa (RF), o forma de radiatie supusa multor studii privind determinarea efectelor pe care le produce asupra organismului uman.

- in Europa, telefoanele mobile au fost utilizate incepand cu anii '80, in vreme ce in Statele Unite utilizarea la scara larga a inceput abia in anii '90. Tehnologia utilizata este in permanenta evolutie. Interphone (coordonat de Agentia Internationala pentru Cercetari in domeniul Cancerului), este cel mai amplu si mai recent studiu care cerceteaza efectele energie RF emise de telefoanele mobile asupra organismului uman.

- Numarul utilizatorilor de telefonie mobila a crescut simtitor fata de anii precedenti.

Energia RF este o forma de radiatie electromagnetica; radiatia electromagnetica poate fi divizata in 2 tipuri: cionizata (frecventa ridicata) si neionizate (frecventa scazuta).

Energia RF este radiatie electromagnetica neionizata. Desi expunerea la radiatie electromagnetica ionizata este corelata cu un risc crescut de cancer, nu exista inca dovezi conclusive care sa asocieze riscul de cancer si cu radiatia neionizata.

Nivelul de expunere al unui utilizator de telefonie la energia RF este determinat de:

- numarul si durata convorbirilor;

- calitatea transmisiei;

- dimeniunea receptorului;

- in cazul telefoanelor mai vechi, distanta la care este extinsa antena;

- utilizarea unui dispozitiv handsfree.

Studiile efectuate pana in prezent s-au axat pe eventualul efect pe care il poate produce energia RF asupra creierului si altor tesuturi de le nivelul capului (utilizarea telefoanlor mobile implicand mentinerea acestora in imediata apropiere a capului), mai exact pe legatura dintre energia RF si tumorile cerebrale maligne (canceroase) - Glioamele (cancer al creierului care debuteaza in celulele gliale) sau beningne (necanceroase) - neurinomul de acustic (tumora localizata in celulele nervilor auditivi) si meningiomul (tumora localizata la nivelul meningelor).

Glanda salivara ar putea fi de asemeni expusa energiei RF emanata de telefonul mobil.

Pentru a reduce expunerea la energia RF, se recomanda:

- utilizarea telefoanelor mobile pentru conversatii scurte;

- utilizarea unui dispozitiv hands-free, care sa permita mentinerea la distanta a telefonului mobil.

Radiatiile ultravioleta (razele UV) si riscul de cancer

Razele ultraviolete sunt raze invizibile provenite in special de la soare. In termeni energetici, razele UV se situeaza la granita dintre radiatiile ionizate si neionizate. Razele UV sunt adesea incarcate cu suficienta energie pentru lezarea ADN-ului, putand provoca cancer, insa, deoarece energia nu este suficient de puternica pentru a penetra in adancime organismul, principalul efect se manifesta la nivelul pielii.

Majoritatea cancerelor de piele sunt rezultatul direct al expunerii la raze UV (provenite de la soare).
Riscul pentru melanom, forma de cancer de piele mai putin comuna, dar foarte grava, este de asemenea corelata cu expunerea la soare.

BRCA1 si BRCA2 sunt gene umane care apartin clasei de supresori tumorali. In conditii normale, cele doua gene ajuta la asigurarea stabilitatii materialului genetic al celulelor (DNA) si previn cresterea necontrolata a acestora.

Mutatia acestor gene este corelata cu ereditatea cancerului de san si ovarian.
Nu toate modificarile celulare sau mutatiile sunt daunatoare; unele mutatii pot avea efecte benefice, in timp ce altele pot fi neutre (fara nici un efect evident). Cu toate acestea, mutatiile nocive pot creste riscul de boala.

Riscul unei femei de a dezvolta cancer de san sau ovarian creste considerabil in cazul unor mutatii daunatoare ale celor doua gene. In cazul acestor femei, riscul de a dezvolta cancer (de san/ovarian) creste la o varsta frageda (inaintea perioadei de menopauza) si in general in familia de care apartin exista si alte cazuri de diagnosticare cu aceeasi forma de boala.

Mutatiile nocive ale BRCA1 sunt de asemenea corelate cu cresterea riscului pentru cancer cervical, uterin, pancreatic si de colon.
Mutatiile nocive ale BRCA2 pot creste riscul de cancer pancreatic, de stomac, vezica biliara si melanom.

Barbatii care prezinta aceste mutatii ale acestor gene se confrunta cu risc crescut de cancer al glandei mamare, precum si de cancer pancreatic, cancer testicular si cancer de prostata.

Pentru depistarea mutatiilor BRCA1 si BRCA2 exista o serie de teste genetice, majoritatea identificand mutatiile ADN ale celor 2 gene.

Testarea este indicata, in general:

- femeilor care au rude de gradul I (mama, fiica, sora) diagnosticate cu cancer mamar la varste mai fragede de 50 de ani;

- femeilor diagnosticate cu cancer mamar/ovarian la varste mai mici de 40 de ani;

- femeilior depistate sau nu cu cancer mamar/ovarian, dar care mai au in familie cazuri de cancer de acest tip;

- femeilor care au antecedente de cancer mamar sau ovarian;

Stresul psihologic poate afecta organismul sub diverse forme, incepand cu sistemul imunitar, principala arma defensiva a organismului in fata infectiilor si bolilor; cu toate acestea, nu se cunoaste inca cu exactitate daca stresul creste susceptibilitatea unei persoane catre o anumita boala.

Stresul psihologic defineste reactia emotionala si psihologica experimentata de un individ confruntat cu o situatie in care cerintele depasesc resursele sale: problemele maritale, decesul unei persoane apropiate, abuzul, problemele de sanatate, crizele financiare.

In fata unei situatii tensionate, organismul elibereaza hormoni de stres (adrenalina si cortizol), pentru a ajuta individul sa reactioneze mai rapid si mai intensiv. Hormonii de stres cresc tensiunea arteriala, ritmul cardiac si nivelul de zahar din sange. Desi un nivel mic de stres este considerat a fi constructiv, stresul puternic poate avea nenumarate efecte negative asupra organismului.

Ultimii 30 de ani de studii privind factorii psihologii (inclusiv stresul) si riscul de cancer au produs rezultate conflictuale. Desi rezultatele multor studii au indicat o legatura intre factorii psihologici si cresterea riscului de a dezvolta cancer, o relatie directa cauza-efect nu a putut fi dovedita.

Cu toate acestea, a fost indicata o relatie indirecta intre stres si anumite tipuri de virusuri corelate cu dezvoltarea de tumori: stresul cronic slabeste sistemul imunitar, care poate afecta incidenta virusurilor asociate cu cancerul, precum Sarcomul Kaposa si limfomul.

Studii mai recente (efectuate pe animale) sugereaza ca raspunsul neuroendocrin (eliberarea de hormoni in sange ca raspuns la stimularea sistemului nervos) poate altera direct procese importante ale celulelor care protejeaza impotriva formarii cancerului, precum repararea ADN-ului.