Efectele secundare ale chimioterapiei

Efectele secundare ale chimioterapiei sunt dificil de prezis, intrucat pacientii pot reactiona in mod diferit in timpul acestui tratament pentru oprirea din evolutie a cancerului.

Astfel, manifestarile organismului sub efectul chimioterapiei variaza in functie de durata terapiei, dozajele prescrise si istoricul medical personal.

Multe efecte secundare sunt temporare, pe cand altele pot sa persiste mult timp de la declansare.

Scopul principal al chimioterapiei este distrugerea celulelor canceroase. Metodele traditionale ale terapiei vizeaza eliminarea celulelor bolnave cu diviziune rapida, insa in timpul acestui proces pot fi afectate si celulele sanatoase ale organismului.

Leziunile suferite de celulele sangvine, de pilda, conduc la declansarea unor efecte secundare, precum anemia, oboseala si infectiile. Chimioterapia poate totodata sa afecteze celulele membranelor mucoase, precum cele de la nivelul cavitatii bucale, gatului sau stomacului.

In acest context, pot sa apara ulceratii bucale, diaree si diverse tulburari ale sistemului digestiv. Tratarea cancerului prin chimioterapie implica deseori afectarea radacinilor de par si foliculilor scalpului, instalandu-se pierderea temporara a parului.

Pacientii reactioneaza diferit la chimioterapie, de aceea efectele secundare nu sunt aceleasi de la caz la caz. Din fericire, lumea medicala a dezvoltat moi solutii de a preveni si reduce efectele secundare posibile.

Desi efectele secundare ale chimioterapiei pot fi suparatoare, majoritatea nu pun viata in pericol. Chiar si asa, unele complicatii pot fi foarte grave, fiind necesara interventia de urgenta a medicului. De pilda, o scadere fulminanta a numarului celulelor albe in sange creste semnificativ vulnerabilitatea in fata unei infectii cu potential fatal.

Pacientii supusi chimioterapiei pentru tratarea leucemiei sunt cel mai expusi infectiilor grave. Simptomele complicatiilor care pot pune viata in pericol sunt

- febra mai mare de 38 de grade Celsius;
- frisoanele;
- tulburarile de respiratie;
- durerile in piept;
- simptomele de gripa (dureri musculare);
- sangerarile gingivale si hemoragiile nazale;
- sangerarile care nu se opresc prin hemostaza;
- ulceratiile bucale care afecteaza consumul de hrana si lichide;
- varsaturile care persista dupa administrarea antivomitivelor;
- peste 4 scaune pe zi;

Oboseala

Starea accentuata de oboseala este un efect secundar frecvent al chimioterapiei, aproape toti pacientii experimentandu-l intr-un anumit moment al tratamentului. Oboseala poate fi generalizata sau poate sa apara in urma indeplinirii unor activitati cotidiene banale.

Din acest motiv, pacientii supusi chimioterapiei trebuie sa se odihneasca suficient si sa evite efortul. Persoanele cu un loc de munca sunt sfatuite sa isi reduca programul de lucru, pana la finalul tratamentului. Oboseala extrema, insotita de dificultati de respiratie, poate fi un semn al anemiei.

Greata si varsaturile

Alte efecte secundare comune ale chimioterapiei sunt greata si varsaturile. Aproximativ 50% dintre pacienti acuza aceste stari neplacute in timpul tratamentului. Medicul curant prescrie medicamente care sa controleze aceste simptome, numite antiemetice.

Antiemeticele pot fi administrate in mai multe forme, cele mai importante fiind

- tablete sau capsule;
- injectii;
- supozitoare;
- plasture cutanat;

Medicii recomanda pacientilor sa continue administrarea antiemeticelor si dupa oprirea simptomelor, pentru a evita o eventuala recidiva. Aceste medicamente pot avea, insa, propriile lor efecte secundare (constipatia, indigestia, insomnia si durerile de cap).

Caderea parului

Caderea parului este cel mai cunoscut efect secundar posibil al chimioterapiei, instalandu-se de regula dupa 1-3 saptamani de la prima doza administrata. Pierderea semnificativa a parului apare dupa 1-2 luni de chimioterapie.

Scalpul este cel mai des afectat, chiar daca pierderea firelor de par este posibila si in alte parti ale corpului (brate, picioare si chip).

Cercetatorii germani din Hamburg au conceput un tip de casca menita sa raceasca scalpul in timpul chimioterapiei, care sa reduca fluxul sanguin la nivelul capului si sa previna caderea firelor de par, cu pana la 70-90%. Chiar si asa, aceasta optiune nu este valabila pentru toti pacientii, eficacitatea sa depinzand de tipul de cancer tratat.

De pilda, casca nu poate fi folosita in cazul multor tipuri de leucemie (precum leucemia limfoblastica acuta, mielomul multiplu sau limfomul non-Hodgkin's), deoarece exista o probabilitate foarte mare ca celulele canceroase sa se fi imprastiat la nivelul craniului.

Caderea parului poate avea un efect traumatizant, in special asupra femeilor. Solutia in acest caz poate fi purtarea unei peruci sintetice pana la regenerarea firelor de par, odata cu incheierea chimioterapiei.

Statisticile arata ca aproape 3 treimi din pacienti isi recupereaza podoaba capilara dupa aproape 6 luni de la incetarea tratamentului. Unii dintre acestia pot observa ca parul isi schimba caracteristicile, devenind mai cret sau mai drept decat era inainte.

Infectiile

Chimioterapia afecteaza capacitatea organismului de a lupta cu infectiile, de aceea poate fi necesara administrarea antibioticelor pentru reducerea riscului in acest sens. Testele de sange regulate permit masurarea vulnerabilitatii pacientilor la infectii.

Anemia

Chimioterapia poate reduce numarul celulelor rosii in sange, cele care transporta oxigenul in corp. Asadar, este foarte posibila instalarea anemiei, care necesita uneori transfuzii de sange pentru stabilizarea pacientilor. Un medicament numit eritropoietina poate fi util in stimularea productiei de celule rosii in timpul chimioterapiei.

Mucozita

In unele cazuri, chimioterapia poate cauza durere si inflamatii la nivelul tesutului moale care captuseste sistemul digestiv. Aceasta conditie medicala poarta numele de mucozita, ce se manifesta prin dificultati de hranire, ulceratii bucale, sangerari sau infectii. Severitatea acestor simptome depinde de concentratia dozelor administrate in timpul chimioterapiei.

Alte posibile efecte secundare sunt pierderea apetitului alimentar, cresterea vulnerabilitatii la zgarieturi si sangerari, uscarea pielii si a unghiilor, tulburarile de memorie si concentrare, tulburarile de somn, probleme sexuale si de fertilitate, diareea si depresia.