Cancerul peritoneal: cauze, stagii, simptome, tratament si prognostic

Cancerul peritoneal este un cancer rar care se formeaza la nivelul peretelui interior al abdomenului. Acest perete se numeste peritoneu, iar cancerul se produce la nivelul celulelor epiteliale ce il alcatuiesc. Peritoneul are roluri importante, protejand si acoperind organele abdominale, precum intestinele, vezica urinara, rectul si uterul.

De asemenea, peritoneul mai are un rol important, deoarece produce un fluid lubrifiant care permite ca organele sa se deplaseze usor in interiorul cavitatii abdominale.

Deoarece simptomele sale sunt cel mai adesea nedetectate, cancerul peritoneal este de obicei diagnosticat in stadii tardive. Totusi, fiecare caz de cancer peritoneal este diferit, astfel incat vizita medicala este foarte importanta. De asemenea, tratamentul si perspectivele variaza de la individ la individ. In orice caz, noile tratamente dezvoltate in ultimele decenii au imbunatatit semnificativ rata de supravietuire, chiar daca aceasta nu este foarte crescuta.

Cancerul peritoneal se poate clasifica in primar si secundar. Aceasta clasificare se refera la locul de debut al bolii, denumirea nereprezentand un mod de a masura gravitatea cancerului. Astfel, cancerul peritoneal primar incepe si se dezvolta in peritoneu, afectand in mod majoritar femeile si foarte rar barbatii. Acest tip de cancer este strans legat de cancerul ovarian epitelial (carcinom ovarian), ambele afectiuni fiind tratate in acelasi mod si avand o perspectiva similara.

Cancerul peritoneal secundar debuteaza de obicei la nivelul unui alt organ abdominal, iar mai apoi se raspandeste sau metastazeaza la peritoneu. Principalele locuri de debut ale cancerului peritoneal secundar sunt reprezentate de ovare, trompe uterine, vezica urinara, stomac, intestin subtire, colon, rect si chiar apendice.

Cancerul peritoneal secundar poate afecta atat barbatii, cat si femeile si este important de stiut ca aceasta forma este mult mai frecventa decat forma primara. Medicii estimeaza ca intre 15 si 20% dintre persoanele cu cancer colorectal vor dezvolta metastaze in peritoneu. De asemenea, aproximativ 10-15% din persoanele ce sufera de cancer gastric vor dezvolta metastaze la nivelul peritoneului.

Este important de subliniat faptul ca, din pacate, specialistii din domeniul sanatatii nu cunosc cauzele cancerului peritoneal. Totusi, exista anumiti factori de risc ce trebuie luati in calcul. Varsta este un astfel de factor, riscurile fiind din ce in ce mai mari la batrani. De asemenea, istoricul familial de cancer ovarian sau peritoneal ar putea creste si mai mult riscul, alaturi de endometrioza.

Persoanele care urmeaza terapii hormonale, de exemplu cele luate dupa instalarea menopauzei, au sanse mai mari de a dezvolta cancer peritoneal. In plus, sansele de aparitie ale cancerului peritoneal sunt crescute si la persoanele supraponderale, obeze sau cu o inaltime crescuta.

Exista si anumiti factori ce sunt asociati cu scaderea riscului de cancer peritoneal sau ovarian. Spre exemplu, sarcina si alaptarea pot avea acest efect. De asemenea, administrarea de pilule anticonceptionale, ligatura trompelor uterine sau indepartarea ovarelor sunt alte metode prin care riscul poate fi diminuat. Totusi, trebuie retinut faptul ca eliminarea ovarelor sau a trompelor uterine scade riscul de cancer, dar nu il elimina complet.

Manifestarile cancerului peritoneal depind de tipul si de stadiul bolii. In stadiile initiale ale cancerului, simptomele pot fi absente, dar acest lucru se poate intampla chiar si in stadii mai avansate. Totusi, manifestarile precoce pot fi vagi si pot indica spre mai multe afectiuni de sanatate.

Simptomele initiale ale cancerului peritoneal pot fi reprezentate de marirea in volum a abdomenului, acompaniata de senzatie de presiune la acest nivel sau in pelvis, dar si senzatie de satietate chiar cu mult inainte de a termina de mancat. Totusi, manifestarile pot include si indigestie, greata, varsaturi sau diferite modificari intestinale sau urinare.

Durerile de spate, secretiile vaginale anormale, fatigabilitatea, pierderea poftei de mancare si modificarile masei corporale pot fi alte manifestari ale bolii.

Pe masura ce cancerul progreseaza, cavitatea abdominala se poate umple cu un fluid apos, afectiune numita ascita. Aceasta poate duce la greata, varsaturi, dispnee, dureri gastrice si oboseala si epuizare. In cazul cancerului peritoneal tardiv, manifestarile pot fi reprezentate de constipatie, anurie, dureri stomacale, incapacitate de a bea sau manca, dar si varsaturi.

Cand este diagnosticat pentru prima data, cancerul peritoneal va fi stadializat in functie de dimensiunea, pozitia si locul de unde s-a raspandit. De asemenea, boala este evaluata in functie de viteza cu care se poate raspandi.

In cazul cancerului peritoneal primar, specialistii utilizeaza acelasi sistem folosit si pentru cancerul ovarian. Totusi, cancerul peritoneal primar este intotdeauna clasificat in stadiul 3 sau stadiul 4, in timp ce cancerul ovarian are doua stadii anterioare.

Stadiul 3 este impartit in 3 etape diferite. Stadiul 3A se caracterizeaza prin raspandirea celulelor canceroase la nivelul ganglionilor limfatici din afara peritoneului. Stadiul 3B implica raspandirea cancerului la peritoneul din afara pelvisului, iar dimensiunea masei tumorale din peritoneu este de maxim 2 cm. De asemenea, celulele canceroase pot fi regasite si la nivelul ganglionilor limfatici din afara peritoneului.

Stadiul 3C implica tumori mai mari de 2 cm, dar si extindere catre zonele din afara pelvisului. In plus, celulele canceroase se pot extinde catre ganglionii limfatici din afara peritoneului sau la nivelul ficatului sau a splinei.

Stadiul 4 implica raspandirea cancerului la alte organe, iar impartirea sa implica alte doua etape. Stadiul 4A implica prezenta celulelor canceroase in lichidul ce se acumuleaza in jurul plamanilor, in timp ce stadiul 4B se caracterizeaza prin afectarea grava a plamanilor si ficatului.

Cancerul peritoneal secundar este stadializat in functie de localizarea cancerului primar. Astfel, cand cancerul peritoneal primar se extinde catre o alta parte a corpului se considera ca boala este in stadiul 4.

Diagnosticarea cancerului este dificila in stadiile incipiente. Acest lucru se datoreaza faptului ca simptomele sunt vagi si pot fi atribuite cu usurinta altor cauze. In multe dintre cazuri, medicii detecteaza prezenta cancerului in timpul operatiilor pentru alte afectiuni de sanatate in zona abdominala.

Pentru a pune diagnosticul, medicii vor realiza examene fizice si vor solicita informatii cu privire la istoricul medical. De asemenea, pot solicita investigatii suplimentare, precum tomografia computerizata, imagistica prin rezonanta magnetica, laparoscopia, testele de sange si biopsia. Trebuie stiut ca biopsia reprezinta metoda cea mai importanta prin care se poate pune un diagnostic de certitudine.

Tratamentul cancerului variaza in functie de localizarea si dimensiunea tumorii, dar si de starea generala de sanatate a pacientului. Astfel, medicii pot apela la interventii chirurgicale, chimioterapie sau chiar terapie biologica. Chirurgia este de obicei primul pas realizat in ceea ce priveste tratamentul, incercandu-se eliminarea unei zone cat mai mare de tesut nesanatos. Chimioterapia poate fi utilizata inainte sau dupa operatie, astfel incat tumora sa fie micsorata sau sa se ucida celulele canceroase restante.

Terapia hormonala, radioterapia si imunoterapia sunt alte metode ce pot fi utilizate in cazul acestui tip de cancer. Totusi, exista si multe cazuri in care se apeleaza la o combinatie de metode de tratament.

Perspectiva persoanelor cu cancer peritoneal s-a imbunatatit mult in ultimele decenii datorita progreselor in ceea ce priveste tratamentul. Cu toate acestea, perspectiva nu este tocmai buna, deoarece adesea cancerul peritoneal nu este diagnosticat la timp, ci in stadii avansate. De asemenea, cancerul poate reveni dupa tratament.

Conform unor studii de mici dimensiuni, rata de supravietuire la 5 ani pentru femeile cu cancer peritoneal este de 47%. Acest procent ajunge la 60% pentru femeile sub 65 de ani si la 29% pentru femeile de peste 65 de ani. Totusi, ratele de supravietuire depind foarte mult de tipul si localizarea tumorii, dar si de starea generala de sanatate a pacientului. In orice caz, trebuie retinut faptul ca vizitele regulate la medic si examenele de screening reprezinta metode ce pot ajuta la diagnosticarea cancerelor inca din stadii incipiente. Cu cat boala este detectata mai rapid, cu atat perspectiva este mai buna.