Cancerul la copii: semne si simptome

Cancerul la copii este destul de rar intalnit. Cu toate acestea, orice parinte trebuie sa cunoasca simptomele caracteristice cancerului, pentru a-l putea recunoaste in faza precoce in cazul in care copilul sau ar putea manifesta aceasta boala.

Parintii trebuie sa observe orice schimbare brusca a starii de sanatate sau de comportament a copilului, inclusiv:

- scadere continua si inexplicabila in greutate;

- dureri de cap frecvente, deobicei insotite de varsaturi;

- umflaturi sau dureri persistente ale oaselor, articulatiilor, spatelui, picioarelor;

- invinetirea cu usurinta a pielii, sangerari sau eruptii cutanate;

- infectii manifestate in mod constant;

- pete albicioase care apar in spatele pupilei (ochiului);

- paloare inexplicabila sau lipsa energiei (astenie);

- modificari ale ochilor sau ale vederii care apar brusc si sunt persistente;

- febra recurenta sau persistenta de origine necunoscuta;

- paralizii de membre (schiopatat);

- scaderea inexplicabila in greutate.

Deoarece cele mai multe dintre simptomele de cancer pot fi atribuite unor afectiuni benigne, diagnosticul de cancer poate fi dificil de stabilit. Parintele trebuie sa colaboreze cu medicul si sa protejeze impreuna sanatatea copilului.

Un copil din 330 va dezvolta cancer pana in varsta de 19 ani. Cazurile de cancer la copii progreseaza rapid. Diagnosticul precoce poate sa creasca semnificativ sansele ca micutul caruia i s-a descoperit aceasta boala sa supravietuiasca afectiunii si sa traiasca o viata lunga. In urma tratamentului corespunzator, majoritatea copiilor care au cancer pot urma tratament si afectiunea va fi vindecata.

Pediatrii nu pot observa cu aceeasi atentie simptomele pe care le poate observa un parinte. Iar cand acesta simte ca exista ceva in neregula cu copilul sau, trebuie sa se bazeze inclusiv pe intuitie si sa insiste ca medicul sa recomande investigatii speciale care au rolul de a exclude suspiciunea de cancer (chiar si atunci cand specialistul interpreteaza initial simptomele copilului ca apartinand unei boli simple). Mai jos sunt prezentate mai in detaliu afectiunile oncologice cele mai frecvente la copii.

Leucemia este cancerul maduvei osoase, centrul spongios al oaselor, care produce celulele sanguine. Aceasta reprezinta aproximativ 35% din totalul cazurilor de cancer din copilarie. Aproximativ 1 din 1000 de copii sunt diagnosticati cu leucemie pana la varsta de 19 ani, desi boala este mai des intalnita la copii sub varsta de 10 ani.

In cazul leucemiei, celulele albe anormale sunt produse in exces, iar numarul celulelor rosii care transporta oxigenul catre organism si a plachetelor (trombocitelor) care previn sangerarile prin formarea cheagurilor de sange, scade. Pentru ca globulele albe anormale nu sunt mature, nu pot lupta impotriva infectiilor din sange. Leucemia poate fi tratata prin asociareachimioterapiei cu radioterapia. Rata de supravietuire este de aproximativ 70% in cazul copiilor care au urmat tratament si au fost diagnosticati in timp util.

• Semne si simptome:

- letargie, slabiciune, paloare, ameteli;
- dureri de picioare, spate, articulare, de cap;
- dificultati in a sta in picioare sau a merge pe jos;
- invinetirea cu usurinta a pielii, sangerari nazale frecvente, sangerarea gingiilor, petesii (puncte rosii pe piele);
- infectii frecvente;
- febra care persista mai multe zile;
- pierderea poftei de mancare si scaderea in greutate;
- umflarea ganglionilor limfatici, stomac balonat sau sensibil la atingere, ficat sau splina marite;
- transpiratii nocturne;
- iritabilitate.

Un copil care are leucemie in stadiu incipient, poate prezenta unele sau chiar toate simptomele de mai sus. Aceste manifestari pot fi atribuite si gripei comune, de exemplu, ceea ce face ca diagnosticul corect sa fie stabilit, uneori, cu dificultate. Fiecare parinte al unui copil care sufera de leucemie are o alta poveste a modului in care a fost depistata boala in cazul puiului lui.

Totusi, un simptom general, semnalat de majoritatea parintilor este oboseala accentuata. Atunci cand copilul sufera de leucemie, nu mai poate desfasura ca inainte activitatile obisnuite si, deseori, nu are nici macar energia de a face activitatile lui preferate. Micul pacient pare ca ar suferi de o infectie sau o gripa care nu raspunde la tratament.Multi dintre parintii copiilor bolnavi au afirmat ca au avut sentimentul ca exista ceva in neregula cu copilul lor: chiar daca nu puteau identifica despre ce anume era vorba.

• Ce este de facut

Copilul va fi dus la medic, iar specialistul ar trebui sa:
- verifice daca ficatul, splina sau ganglionii limfatici sunt marite;
- sa solicite recoltarea de sange pentru o hemoleucograma completa (cu test diferential);
Investigatiile de sange sunt esentiale pentru stabilirea diagnosticului. Un test al sangelui este relativ ieftin si trebuie realizat de toti copii care au simptome ca cele enumerate mai sus. Nu trebuie lasat prea mult timp sa treaca: leucemia progreseaza rapid iar pentru a fi vindecata trebuie tratata cu proptitudine.

In urma analizei sangelui unui copil care sufera de leucemie pot fi depistate:

- numar scazut de globule rosii (hemoglobina);
- celulele blastice (limfoblasti, celule leucemice);
- numar scazut de trombocite;
- un nivel diminuat de celule sanguine albe normale;
- valori crescute ale limfocitelor.
In cazul a aproximativ 10% dintre pacienti, testele de sange vor fi normale la momentul diagnosticului. Pentru a se confirma ca este prezenta leucemia, este necesar sa se faca, suplimentar, un test de maduva osoasa.

Neuroblastomul este cancerul sistemului nervos simpatic. Acesta reprezinta 5-7% din toate afectiunile maligne declansate in copilarie: aproximativ 1 din 6000 de copii vor fi diagnosticati cu aceata boala incepand cu varsta de cinci ani.

Neuroblastomul este o tumora solida, maligna care se manifesta ca un nodul sau o masa localizata la nivelul abdomenului sau in jurul maduvei spinarii. Tratamentul va fi dictat de o serie de factori: stadiul bolii in momentul diagnosticarii dar si varsta copilului. Adesea, afectiunea este prezenta de la nastere, dar este depistata mai tarziu, atunci cand micutul manifesta simptomele bolii.

Aproximativ 25% din cazurile de neuroblastom recent diagosticate au sub varsta de un an. Acest segment de varsta are cel mai bun prognostic privind vindecarea: mai mare de 90%. Nu s-a descoperit inca, de ce sansele vindecarii sunt atat de ridicate in cazul acestor copii.

• Semne si simptome:

- o umflatura sau o masa de tesut prezenta in abdomen, piept, gat sau pelvis;
- pierderea poftei de mancare, greata, scadere in greutate, dureri de stomac, constipatie, dificultati la urinat;
- modificari ale ochilor: inegrirea acestora, o pleoapa cazuta, o pupila care nu se contracta, tulburari de vedere;
- dureri in piept, dificultati de respiratie, tuse persistenta;
- durere sau senzatie de amorteala la nivelul extremitatilor inferioare, schiopatare, incapacitatea de a sta in picioare, impleticire;
- dureri de oase;
- febra;
- iritabilitate;
- apatie;
- dureri de spate (care nu apar de obicei la copii).

Cele mai multe dintre tumorile maligne solide, cum ar fi neuroblastomul, produc inflamatii si durere. Simptomele variaza in functie de locul tumorii. Cele mai multe dintre neuroblastoame sunt descoperite in abdomen.

Parintii pot simti un nodul sau o umflatura in timp ce-si imbraca sau isi spala copilul. O tumoara la nivelul abdomenului poate declansa copilului dureri, senzatia de plenitudine, pierderea poftei de mancare, constipatie si dificulti la urinare. Alte zone pot include capul, gatul sau pieptul. Tumorile de la nivelul capului si gatului au forma unei mase de tesut care pot fi simtite prin palpare.

Excrescentele patologice maligne care cresc in zona coloanei vertebrale pot provoca amorteli ale membrelor inferioare, constipatie si dificultati la urinare.In majoritatea cazurilor, neuroblastomul este deja raspandit in afara zonei in care s-a format initial, in momentul diagnosticului. Acest lucru poate provoca, uneori, simptome de genul: dureri ale oaselor, febra, iritabilitate, transpiratii si hipertensiune arteriala.

• Ce este de facut

Copilul va fi dus la consultul medical, iar specialistul va incerca sa depisteze existenta unei mase anormale de tesut si va face analiza urinei. Neuroblastomul aproape intotdeauna produce anumite substante chimice care sunt excretate in urina.

Desi substantele se gasesc in mod normal in urina, la 95% dintre cazurile copiilor diagnosticati cu aceasta boala, nivelurile acestora erau ridicate. Iar pentru detectarea acestor valori anormale este suficient sa se colecteze urina pe parcursul a 24 de ore. Daca este suspectat neuroblastomul, se vor face si alte investigatii: radiografie, ecografie abdominala,CT la nivelul capului, pieptului si abdomenului, hemoleucograma completa, analize de sange pentru verificarea functiei hepatice si renale, aspiratie a maduvei osoase, etc.

Tumora Wilms este un tip de cancer localizat la nivelul rinichiului, desi este diferit de cancerul renal al adultilor. Acesta reprezinta 6-7% din tipurile de cancer intalnite in copilarie. Apare la aproximativ 8 copii dintr-un milion cu varsta sub 14 ani, fiind cel mai frecvent diagnosticat la copii cu varsta sub 7 ani.

Nefroblastomul este tratat cu succes atunci cand este depistat devreme, inainte sa se raspandeasca in alte zone ale corpului. Tratamentul include interventia chirurgicala, chimioterapia si chiar si radioterapia (in functie de cat de departe s-a extins cancerul). Rata de supravietuire este de aproximativ 90%.

• Semne si simptome:

- cresterea in volum a abdomenului;
- greata;
- varsaturi;
- constipatie;
- pierderea poftei de mancare;
- febra de origine necunoscuta;
- transpiratii nocturne;
- culoare anormala a urinei sau sange in urina (hematurie);
- stare generala de rau.

Copilul poate prezenta unele sau toate simptomele de mai sus. Simptomele sunt rezultatul tumorii la rinichi, care uneori poate fi simtita dar aceasta nu poate fi intotdeauna detectata prin palpare.

Rinichii sunt situati in partea din spate a abdomenului, iar cancerul poate fi localizat in partea din interior a acestora, nefiind usor de diagnosticat. Uneori simptomele manifestate pot fi atribuite unei tulburari gastrointestinale usoare si poate fi lasat netratat de catre medic.

Unii parinti au mai semnalat faptul ca micutii cu nefroblastom au mai acuzat dureri in partea de sus a coapsei. Ca regula generala, orice semne de genul: varsaturi, greata, dureri de stomac care dureaza mai mult de cateva zile trebuie semnalat medicului. Pe de alta parte, in cazul in care copilul isi schimba comportamentul sau starea sa generala de sanatate pare sa fie alterata si sunt prezente simptome inexplicabile sau persistente, se va consulta medicul.

• Ce este de facut

Medicul ar trebui sa:
- faca un examen abdominal;
- solicite investigatii suplimentare: analize de sange (CBC), testarea urinei, ecografie, cistografie cu substanta de contrast si scanare CT. Prin intermediul acestora se poate diagnostica in mod corespunzator tumora Wilms. Ca si in cazul multor tipuri de cancer, tumora Wilms se dezvolta rapid, iar pentru ca tratamentul sa fie cat mai eficient aceasta trebuie depistata in faza timpurie de dezvoltare.

15% din totalul bolilor maligne intalnite la copii sunt cancere la creier. Simptomele depind de locul unde se afla tumoarea. Din moment ce creierul controleaza procesul invatarii, memoria, simturile (auz, vaz, miros, gust, tactil), emotiile, muschii, organele si vasele de sange , manifestarea simptomelor variaza.

Copiii mici nu acuza anumite simptome iar parintii, trebuie sa se bazeze doar pe observatiile proprii si sa fie atenti la semnele de manifestare ale cancerului. Tumorile la nivelul creierului se trateaza prin chirurgie, radioterapie si chimioterapie. In functie de tipul tumorii si promptitudinea diagnosticului, rata de supravietuire la cinci ani este de 40-80%.

• Semne si simptome:

- convulsii neasociate cu temperatura ridicata sau febra;
- privire fixa, miscari repetitive, automate;
- varsaturi in jet persistente fara o cazua cunoscuta, ameteala;
- scaderea progresiva a greutatii;
- strabism;
- probleme ale mersului si echilbrului;
- pubertate precoce;
- incetinire a dezvoltarii;
- apnee de somn;
- tulburari de vedere;
- migrene, in special noaptea sau dimneata devreme;
- dureri, mai ales dureri de spate, care nu trebuie neglijate in cazul unui copil mic;
- schimbari de personalitate, iritabilitate, neatentie;
- sete excesiva si urinari frecvente (rare, daca tumora preseaza glanda hipofiza).

Asemenea oricarui tip de cancer ce afecteaza un copil, simptomele cancerului la creier sunt difuze si confuze si sunt adesea atribuite, initial, virusurilor, dereglarilor neurologice si chiar problemelor emotionale. Majoritatea parintilor a caror copii au fost diagnosticati cu tumori pe creier raporteaza o varietate a manifestarilor prezentate mai sus, ce aparent nu aveau o cauza precisa si care durau de cateva luni inaintea investigatiilor solicitate de pediatru ( inaintea diagnosticarii micutului cu tumora la creier). De aceea este foarte importanti ca parintii sa se bazeze pe intuitie.

De fiecare data cand acestia considera ca exista diverse schimbari in starea generala de sanatate sau comportamentul copilului, trebuie sa mearga cu acesta la consult medical. Persistenta simptomelor este de asemenea importanta, iar daca acestea se repeta se impune vizita la medic. Se va insista asupra efectuarii unor investigatii chiar daca pediatrul ar putea sa nu le recomande. In anumite cazuri, profesorii copiilor observa o schimbare in comportamentul si performantele acestora: de aceea se vor lua in serios obiectiile cadrului didactic. Oftalomlogii sunt in anumite cazuri cei care pun diagnosticul corect de tumora la creier, de aceea un examen oftalomlogic este recomandat imediat ce se vor observa probleme ale vederii la copil.

In cazul in care este vorba despre un bebelus, singurul semn al cancerului la creier ar putea fi dezvoltarea mult prea rapida a capului. Nou-nascutul poate avea capul prea mare ceea ce denota o posibila existenta a unei tumori.

• Ce este de facut

Copilul va fi dus la consult medical. Specialistul va asculta cu mare atentie descrierea pe care o vor face parintii, legata de comportamentul micutului si va pune intrebari pertinente legate de starea sa generala de sanatate. Daca simptomele nu pot fi observate si nu sunt relevante pentru stabilirea unui diagnostic se vor efectua diverse investigatii, printre care RMN si tomografie computerizata (CT). Ambele sunt teste destul de costisitoare si medicii nu le vor solicita pana cand nu vor exclude alte posibilitati de testare.

Acesta este un tip de sarcom ce afecteaza tesuturile moi si care se dezvolta in celulele nediferentiate ale muschilor striati (cei care misca oasele). Acest tip de cancer poate sa apara in diverse locuri in organism: gat, cap, in jurul ochilor, extremitati (picioare, brate, umeri), regiunea pelvina, tractul genito-urinar, torace si plamani.

Rabdomiosarcomul reprezinta 5-8% din totalul cazurilor de cancer care apar in copilarie si afecteaza mai ales copiii cu varste cuprinse intre 2-6 ani dar si 15-19 ani.Un nodul sau o umflatura vizibila este prezenta in majoritatea cazurilor de rabdomiosarcom. Alte simptome depind de zona in care se dezvolta tumoarea.

• Semne si simptome:

- aparitia unui nodul sau a unei umflaturi tari in zona extremitatilor, zona inghinala sau zona vaginala;
- caderea pleoapelor, umflaturi ale ochilor, proeminenta globului ocular, modificari rapide ale acuitatii vizuale;
- raguseala, dificultati la inghitire;
- dureri si disconfort abdomnial care persista mai mult de o saptamana.

Se vor urmari cu atentie nodulii mici care nu dispar dupa o saptamana, ci continua sa creasca in dimensiuni (mai ales daca sunt localizati in regiunea pelvina, brate si picioare). La fel de importante sunt orice modificari care apar la nivelul ochilor. Rabdomiosarcomul este o tumoare care creste cu rapiditate si cu cat este instituit mai devreme tratamentul, cu atat prognoza este mai favorabila.

• Ce este de facut

Copilul va fi dus la medic, de la primele suspiciuni. In cazul in care medicul considera ca simptomele manifestate ar putea apartine abdomiosarcomului va recomanda urmatoarele investigatii:
- hemoleucograma completa;
- biopsie de tesut;
- radiografie;
- tomografie;
- RMN.

In cazul biopsiei de tesut se va preleva o portiune mica din tesutul suspect si va fi analizata la microscop pentru a se constata daca sunt sau nu prezente celule canceroase. Prin intermediul radiografiilor, tomografiei computerizate si a RMN-ului se pot detecta tumorile interne.Tratamentul include, de obicei indepartarea chirurgicala a tumorii, radioterapie si/sau chimioterapie. Sansele de supravietuire depind de locul si stadiul cancerului. Totusi, statisticile actuale indica o rata de supravietuire la cinci ani, de aproximativ 60% in cazul acestui tip de cancer.

Limfoamele sunt infiltratii ale celulelor maligne in sistemul limfatic sau cancer al tesuturilor limfatice. Sistemul limfatic include diversi ganglioni (cu care multi oameni sunt familiarizati) localizati la nivelul gatului, axilei si in regiunea inghinala. Acestia sunt doar o parte a sistemului limfatic, sunt conectati atat unii cu altii cat si cu splina, timusul, parti ale amigdalelor, stomacul dar si intestinul subtire. Deseori, limfomul se raspandeste cu rapiditate in tot sistemul limfatic, inainte sa fie detectat.

Acest cancer este de doua tipuri: Hodgkin si non-Hodgkin. Cele doua se diferentiaza dupa tipurile de celule. Desi exista multe simptome similare, cum ar fi: febra, oboseala, cresterea in volm nedureroasa a ganglionilor limfatici, etc. Limfoamele non-Hodgkin sunt mai frecvent intalnite si sunt de cel putin 15 tipuri diferite. Boala Hodgkin apare mai ales la persoanele cu varsta cuprinsa intre 15-40 de ani, iar non-Hodgkin la cele cu varsta intre 30-70 de ani. In prezent, sansele de vindecare sunt mai crescute in cazul celor care sufera de limfom Hodgkin comparativ cu cele care prezinta limfom non-Hodgkin.

• Semne si simptome:

- noduli limfatici umflati, in mod special la nivelul gatului, axilei sau zonei inghinale;
- umflarea fetei;
- slabiciune, oboseala;
- transpiratie, mai ales pe timp de noapte;
- febra inexplicabila;
- scadere in greutate nejustificata;
- dureri sau umflaturi abdominale;
- dificultati de respiratie, tuse ocazionala, dificultati de inghitire.

In cele mai multe dintre cazuri de limfom non-Hodgkin s-a constatat umflarea nedureroasa a ganglionilor limfatici ai gatului, axilei sau din regiunea inghinala. Pentru ca ar putea fi afectate si zone extraganglionare, se pot manifesta si alte simptome mai putin specifice. Astfel, daca este afectat tractul gastrointestinal apar dureri abdominale insotite de icter, diaree, sangerari gastrointestinale si constipatie.

Daca sunt prejudiciate splina sau ficatul, acestea vor fi marite, iar in cazurile in care limfomul se extinde la nivelul maduvei osoase se pot manifesta: neutropenie, oboseala, sangerari sau vanatai.
• Ce este de facut

Micul pacient va fi dus la medic pentru o examinare fizica atenta. Pentru confirmarea diagnosticului, doctorul va solicita o radiografie toracica si o hemoleucograma completa.

Probabil ca specialistii vor avea nevoie de timp pentru a exclude prezenta altor afectiuni cum ar fi bolile pulmonare si leucemia. Daca testele initiale confirma faptul ca micutul ar putea suferi de limfom, medicul ar putea recomanda biopsia ganglionului sau a tumorii pentru a se stabili tipul de limfom. De asemenea, ar putea fi necesare punctia medulara, tomografia dar si alte teste, in functie de situatia individuala a copilului.De obicei, limfoamele sunt tratate printr-o combinatie intre chimioterapie, radioterapie si/sau transplant de maduva osoasa. Rata de vindecare variaza in functie de timpul de limfom si de progresia bolii.

Retinoblastomul este o tumoare maligna localizata in stratul celulelor retiniene ale ochiului. Este tipul de cancer de ochi cel mai des intalnit la copii. De obicei, apare inainte de varsta de cinci ani si se poate manifesta la unul sau ambii ochi. In unele cazuri, boala este ereditara. Retinoblastomul reprezinta 3-4% din totalul cazurilor de cancer intalnite in copilarie: aproximativ 1 din 15.000 de copii va fi diagnosticat cu acest tip de cancer.

• Semne si simptome

- culoare albicioase in portinuea din spatele pupilei;
- strabism;
- scaderea acuitatii vizuale;
- iritatie persistenta a ochilor.

Totusi, simptomul relevant este culoarea albicioasa a pupilei, in loc de culoarea inchisa, normala. Orice parinte trebuie sa mearga la medicul oftalmolog cu micutul sau daca acesta manifesta oricare din semnele prezentate mai sus. In cazul in care specialistul detecteaza anomalii, va examina amanuntit copilul, sub anestezie. Retinoblastomul se poate trata prin interventie chirurgicala, chimioterapie si radioterapie.

Osteosarcomul si sarcomul Ewing sunt unele din cele mai intalnite tipuri de boli maligne ale tesuturilor oaselor la copii. Osteosarcomul, cea mai frecventa dintre aceste doua tipuri de cancer este localizat de obicei, la nivelul oaselor din jurul genunchiului. Sarcomul Ewing poate afecta oasele pelvisului, coapselor, antebratelor sau coastelor. Cancerul osos se manifesta in mare parte la copii si adolescentii intre 1 si 20 de ani si reprezinta 6% din totalul tipurilor de neoplasme intalnite la copii.

• Semne si simptome:

- dureri ale oaselor;
- umflaturi sau sensibilitate la atingere a oaselor sau articulatiilor;
- dificultati in efectuarea miscarilor;
- oase fragile ce se soldeaza cu fracturi;
- greata, febra, scadere in greutate, anemie.

Durerea oaselor este cel mai intalnit simptom. Uneori se poate simti un nodul pe os sau tumoarea impiedica bolnavul sa efectueze miscari simple. Copiii sunt predispusi la accidente in timp ce se joaca, insa in anumite cazuri durerea inca este prezenta si dureaza mai mult decat este normal; suspectand o fractura, parintii duc copilul la doctor unde la un control cu raze X se descopera o tumora.

• Ce este de facut

Copilul trebuie dus la medic, iar acesta ii va face o examinare completa si ii va recomanda urmatoarele teste:
- analize ale sangelui;
- radiografie.

Se va face fosfataza alcalina a sangelui. Nivelul fosfatazei alcaline din sange este ridicat atunci cand celulele ce formeaza tesuturile osoase sunt foarte active, proces intalnit in mod normal in cazul copiilor sau adolescentilor in crestere sau atunci cand un os rupt se sudeaza sau cand este prezent cancerul osos. Chiar daca acest tip de test nu este cel mai relevant, poate indica faptul ca pacientul trebuie supus unor teste si mai amanuntite.

Daca doctorul este de parere ca examinarea, testul de sange si testul cu raze X indica prezenta cancerului de oase, va recomanda interventia unui specialist ortoped sau oncolog. Oncologul va efectua o biopsie pentru a studia celulele tesuturilor osoase si poate solicita realizarea un CT sau un RMN. In aproximativ 25% din cazuri cancerul osos diagnosticat s-a extins, in special, la nivelul plamanilor.Cancerul osos se trateaza chirurgical, prin indepartarea tumorii, alaturi de chimioterapie. Sansele de supravietuire depind de localizarea neoplasmului si gradul de raspandire al acestuia in organism.

Cancerul poate afecta orice copil si se recomanda efectuarea de vizite periodice la medicul pediatru. Parintii trebuie sa solicite doctorului sa explice fiecare pas al consultului.

Parintii trebuie sa semnaleze medicului pediatru orice semn de oboseala dar si alte simptome neobisnuite descrise mai sus, fara o cauza aparenta, investigatiile medicale fiind imediat necesare. Nu in ultimul rand, trebuie semnalat ca, tocmai datorita progreselor in oncologie pediatrica, prin cresterea ratei si varstei de supravietuire a copiilor vindecati de cancer, acestia sunt la risc de a dezvolta anumite forme de cancer la varsta adulta (spre exemplu, sarcoame de perete toracic sau tumori pulmonare, dupa iradierea cutiei toracice). O atenta monitorizare regulata dupa varsta de 18 ani este esentiala, realizata de catre un oncolog medical (pacientul fiind deja considerat acum la varsta adulta).

Specialistii in oncologie pediatrica tratateaza atat cancere solide (neuroblastomul, retinoblastomul etc.), cat si pe cele lichide (leucemiile, limfoamele), pe cand hematolog prescrie tratamentul sistemic pentru cancerele lichide ale adultului (existand o suprapunere mica a tipurilor de leucemii si limfoame, dar insemnificativa comparativ cu formele comune la adulti, in special cei de pe peste 65 de ani), respectiv oncologul medical, tratamentul sistemic pentru cancerele solide la pacientii adulti (numarul cancerelor comune atat  copilului, cat si adultului este si mai mic).

https://www.cancer.org/cancer/types/cancer-in-children/finding-childhood-cancers-early.html