Cancerul de vezica urinara

Cancerul de vezica reprezinta o proliferare rapida a unor linii celulare anormale ale vezicii urinare (vezica urinara acea parte a tractului urinar care stocheaza urina).

Se pot dezvolta unul sau mai multe cancere concomitent in diferite regiuni ale vezicii urinare.

Mai mult de 80% dintre cancerele de vezica sunt diagnosticate in stadiile incipiente.

Etiologia cancerului de vezica nu este pe deplin cunoscuta. Anomalii ale materialului genetic (AND-ului) din celule epiteliului vezical pot fi implicate in apatitia acestui tip de cancer. Totusi, se observa o frecventa de 3 ori mai mare a cancerului de vezica la fumatori fata de nefumatori; studiile arata ca fumatul determina 50-60% dintre cazurile de cancer de vezica de la barbati si 25% dintre cazurile de la femei.
Factorii de risc pentru cancerul de vezica sunt urmatorii:
- fumatul este principalul factor de risc
- varsta peste 40 de ani
- sexul masculin; barbatii dezvolta de 4 ori mai frcevent cancer de vezica decat femeile
- rasa caucaziana dezvolta de 2 ori mai frecvent cancer de vezica decat hispanicii sau afro-americanii; asiaticii prezinta un risc scazut de a face cancer de vezica
- expunerea profesionala la chimicale: lucratorii din industria chimica, textila, a petroluluilui, cauciucului, a vopselurilor, pielariei, sau a lemnului
- schistosomiaza - boala determinata de infectia cu parazitul Schistosoma haematobium
- utilizarea abuziva a medicamentelor antialgice
- tratamentul cu ciclofosfamida
- arsenic
- dieta bogata in nitrati, carne si grasimi
- cistitele cronice (infectii ale vezici urinare), mai ales la pacienti supusi cateterizarii permanente
- antecedentele de cancer vezical sau transplant de rinichi
- antecedentele heredo-colaterale (in familie) de cancer vezical
- radioterapia sau chimioterapia pentru cancer uterin sau ovarian.
Acesti factori de risc sunt mult mai frecvent intalniti in tarile in curs de dezvoltare decat in SUA.

Cele mai frecvente simptome sunt:
- hematuria (sange sau cheaguri de sange in urina) apare la 80-90% dintre pacientii cu cancer vezical; de obicei nu este dureroasa
- disuria (disconfort in timpul urinarii)
- urinari in cantitati mici si repetate
- infectii ale tractului urinar frecvente.
Aceste simptome sunt nespecifice: apar si in alte afectiuni urinare.
Simptomele care indica stadii avansate ale cancerului sunt:
- durere lombare sau in flanc
- edeme (umflarea picioarelor)
- aparitia unei mase tumorale pelvine in dreptul vezicii.
Alte simptome intalnite in cancerul de vezica stadiul avansat sunt:
- pierderea in greutate
- dureri osoase, rectale, anale sau in regiunea pelvina
- anemie.

Cancerul vezical este caracterizat prin aparitia unor celule atipice, care se multiplica necontrolabil la nivelul vezicii urinare; acesta este stadiul initial limitat la nivelul vezicii. Celulele canceroase se inmultesc si invadeaza stratul muscular. In lipsa tratamentului cancerul se extinde; acesta este stadiul invaziv in care sunt prinsi ganglionii limfatici, organele pelvine (determinand alterari ale functionalitatii rinichiulor si colonului) precum si alte organe ca ficatul sau plamanii.
Neoplasmul de vezica este clasificat in stadii si grade. Stadiul este dat in functie de dimensiunea tumorii si de extensia ei la distanta (metastazarea la nivelul plamanilor, ficatului sau oaselor). Gradul este determinat de modificarile anatomo-patologice suferite de celulele canceroase comparativ cu cele normale.
Medicul oncolog stabileste stadializarea tumorii in urma investigatiilor paraclinice precum analize ale sangelui, teste urinare, biopsii si radiografii osoase. Stadializarea cancerului este un factor important pentru alegerea tratamentului adecvat, avand rol important in prognosticul bolii.

Daca este pus dignosticul de cancer de vezica urinara trebuie urmate instructiunile medicului specialist: prezentarea la consultatie imediata in cazul aparitiei unor probleme, aparitiei de noi simptome cat si de agravarea simptomatologiei deja prezente.
Consultul de specialitate trebuie facut atunci cand apar urmatoarele simptome:
- hematuria
- disuria
- urinari frecvente si in cantitati mici
- dureri lombare sau in flanc.

In cazul aparitiei simptomatologiei caracteristice cancerului vezical si atunci cand exista factori de risc este obligatoriu consultul de specialitate. Expectativa vigilenta nu este recomandata in cazul in care simptomele persista.

Specialistii care pot evalua simptomele si factorii de risc sunt:
- medicul generalist
- medicul de familie
- medicul rezident de urologie
- medicul internist
- urologul.
Specialistii care pot trata cancerul de vezica urinara sunt:
- urologul
- oncologul
- radioterapeutul oncolog.

Diagnosticul este pus pe baza:
- examenului fizic care evidentiaza simptomele caracteristice si include tuseul rectal sau vaginal
- sumarul de urina pentru a identifica prezenta sangelui si a celulelor anormale in urina
- investigatii paraclinice: pielografia intavenoasa, ecografia, tomografia computerizata si cistoscopia care evidentiaza prezenta unei mase in sau in jurul vezicii; cistoscopia reprezinta cea mai buna metoda de diagnostic al cancerului de vezica.

Diagnosticul recurentelor

Dupa efectuarea terapiei este necesara o urmarire periodica prin cistoscopie pentru a detecta recurentele precoce pentru a se putea instituii rapid tratamentul acestora. Studiile arata ca noua metoda de citologie urinara exfoliativa (Immunocyt) poate depista grade celulare mici fara a mai fi necesara cistoscopia. Determinarea markerilor tumorali BTA sau NMP22 este o alta investigatie folosita de alte state pentru a depista precoce recurentele cancerului de vezica urinara.

Pentru a pune diagnosticul de cancer de vezica in cazul simptomatologiei urinare, specialistul trebuie sa evalueze urmatoarele:
- simptomatologia clinica; examen clinic ce include tuseul rectal sau vaginal
- evaluarea factorilor de risc: fumatul si istoricul professional (expunere la substante chimice oncogene)
- istoricul familial de cancer
- sumar de urina si urocultura, pentru determinarea hematuriei, a infectiei urinare sau a celulelor anormale.

Cistoscopia este investigatia paraclinica initiala care permite vizualizarea vezicii cu ajutorul cistoscopului. De asemenea, permite prelevarea de material bioptic (mostre de tesut din regiunile afectate) ce va fi examinat la microscop pentru a depista prezenta celulelor neoplazice. Prin biopsie se stabileste tipul de celule (stadiul si gradul) util pentru luarea deciziei terapeutice. Stadiul si gradul arata dimensiunea si forma celulelor maligne si daca exista extensie la distanta.
Investigatiile necesare diagnosticului includ:
- hemoleucograma completa (HLG), pentru evidentierea anemiei
- biochimia sangelui, utila in evaluarea functiei hepatice si renale
- pielografia intravenoasa, pentru evidentierea prezentei unei mase in vecinatatea rinichilor, ureterelor sau a vezicii
- echografia regiunii pelvine pentru evidentierea prezentei unei mase in vecinatatea vezicii urinare.
Investigatiile care ajuta la stabilirea stadializarii sunt:
- Tomografia computerizata (CT), care identifica metastazele ganglionare, abdominale si pelvine
- Radioscopia toracica, pentru a evidentia metastazele pulmonare
- Colonoscopia, investigatie capabila sa evidentieze metastazele tumorale de la nivelul intestinului gros
- Scintigrama osoasa, pentru identificarea metastazelor prezente la acest nivel.

Alegerea tratamentului adecvat si prognosticul pe termen lung pentru cancerul de vezica urinara depind de stadiul si gradul neoplasmului. Specialistii au in vedere si varsta pacientului, starea generala de sanatate si calitatea vietii in mometul instituirii terapiei.
Cancerul de vezica urinara este curabil daca este depistat intr-un stadiu incipient atunci cand este limitat la vezica. Mai mult de 80% din cazuri sunt descoperite in stadiile initiale ale bolii. Rata de supravietuire descreste cu cat stadiul in care se intervine terapeutic este mai avansat, cu cat celulele neoplazice devin mai anormale si neoplasmul se extinde catre ganglionii limfatici si organe.

Optiunile terapeutice

- tratamentul chirurgical, prin care se indeparteaza tumora, poate fi unic sau in combinatie cu medicatia citostatica (chimioterapia), radioterapia sau terapia biologica
- chimioterapia foloseste anumite substante capabile sa distruga celulele tumorale; poate fi instituita inainte sau dupa chirurgie (terapie adjuvanta)
- radioterapia, foloseste doze fractionate de raze-X de intensitate mare sau alte tipuri de raze; poate fi si ea facuta inainte sau dupa chirurgie si poate fi realizata in acelasi timp cu chimioterapia
- terapia biologica de stimularea sistemului imunitar in lupta cu celulele canceroase. Aceasta terapie este folosita, de obicei, pentru a preveni recurentele cancerului de vezica.

Efecte secundare

Majoritatea modalitatilor terepeutice efectuate in tratamentul cancerului vezical au diferite efecte secundare. Medicul poate oferi pacientilor toate informatiile necesare in legatura cu efectele secundare posibile.
Dintre efectele secundare cele mai frecvente amintim:
- in cazul tratamentului chimioterapic: inapetenta (lipsa poftei de mancare), greata, varsaturi, diaree, durere, disconfort la nivelul cavitatii bucale, pierderea parului
- in cazul tratamentului radioterapic: fatigabilitate marcata, iritatii, leziuni tegumentare, modificari ale scaunului si tulburari de mictiune
- efectele secundare aparute in cazul tratamentului chirurgical, depind in mare masura de tipul procedurii utilizate.

Tratament initial

Chirurgia poate fi folosita pentru tratarea majoritatii cancerelor de vezica urinara:
- tumorile de dimensiuni mici superficiale (care raman la suprafata vezicii) pot fi cauterizate cu electrocauterul de voltaj scazut in timpul cistoscopiei
- rezectia transuretrala (TUR) este indicata in tratamentul tumorilor mari superficiale sau a celor care au penetrate in profunzime darn nu s-au extins la distanta
- cistectomia (rezectia totala a vezicii urinare) se indica de obicei in stadile avansate limitate la vezica. De asemenea, se practica in tumorile de grad inalt. Nu este indicata interventia chirurgicala la pacientii in varsta cu boli cornice asociate.
Chimioterapia foloseste medicamente care distrug celulele canceroase. In cazul cancerelor superficiale se poate realiza prin introducerea medicamentelor printr-un cateter direct in vezica urinara (administrare intravezicala). Pentru cancerele profunde sau extinse la nivelul ganglionilor limfatici sau in alte organe, chimioterapia se poate administra oral sau intravenos. Efectele secundare difera de la un pacient la altul in functie de tratamentul utilizat, varsta si starea generala de sanatate a pacientului. Studiile recente arata ca administrarea medicatiei citostatice inaintea cistectomiei creste eficienta tratamentului.
Radioterapia cu raze-X sau alte radiatii cu energie inalta poate distruge celulele tumorale este una din metodele standard de tratament al anumitor tipuri de cancere vezicale. Este folosita si ca metoda paliativa pentru ameliorarea anumitor simptome si pastrarea functiei renale. Tratamentul ambulator poate fi de ajutor in tratamentul efectelor secundare ale radioterepiei.
Terapia biologica foloseste medicamente ce stimuleaza sistemul imunitar. Cel mai adesea este folosita in tratamentul cancerelor superficiale. Daca este folosita dupa rezectia transuretrala poate preveni recurenta cancerului de vezica.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Tratamentul ambulator (la domiciliu) se adreseaza efectelor secundare ale tratamentului cum ar fi greata, voma, fatigabilitatea (oboseala), caderea parului, stresul si problemele de somn. Calitatea vietii poate fi serios afectata in urma optiunilor terapeutice, de aceea este utila discutarea preferintelor terapeutice ale pacientului cu urologul sau oncologul care recomanda o anumita modalitate terapeutica. Unii pacienti doresc sa fie introdusi in studii clinice ale unor noi modalitati de terapie a cancerului. Pacientii care nu doresc si care nu urmeaza o terapie standard isi dau acordul sa fie introdusi in studii clinice.
Prognosticul pe termen lung pentru barbatii cu varsta mai mare de 65 ani, din rasa neagra si pentru fumatori este mai prost decat al celorlalti cu acelasi stadiu de cancer dar care nu asociaza acesti factori de risc. Tratamentul pentru stadiile avansate este simptomatic, nu vizeaza tratarea cancerului ci cresterea calitatii vietii bonavului (tratament paliativ).
Odata cu tratamentul (chimioterapie sau radioterapie) oricarui stadiu al cancerului vezical, se apeleaza si la un tratament ambulator adecvat, care sa reduca efectele secundare a terapiei initiale. Este important sa se respecte toate indicatiile medicului in legatura cu tratamentul efectuat dupa externare, in special tratamentul medicamentos. In general, obiceiurile sanatoase precum alimentatia echilibrata, odihna si exercitiul fizic moderat, sunt suficiente pentru a controla simptomele neplacute asociate bolii si tratamentului acesteia.

Tratamentul ambulator se indica pentru:
- greata si varsaturi, precum si pentru tratarea precoce a deshidratarii (semnele acesteia sunt gura si sputa uscata, cantitate mica si concentrata a urinii). Adultii mai in varsta, care prezinta varsaturi, dezvolta rapid simptomele deshidratarii. Greata si varsaturile cauzate de tratamentul chimioterapic necesita tratament medical
- diareea este tratata de obicei printr-o dieta echilibrata si evitarea deshidratarii (se vor recomanda consumul adecvat de lichide). Tratamentul medical se administreaza doar in cazul in care acesta este aprobat de medicul curant
- constipatia este tratata, de asemenea, prin metode conservatoare si anume, prin administrarea suficienta de lichide, fructe, legume si fibre alimentare. Laxativele se folosesc doar la indicatia medicului.
Alte probleme care pot aparea pe parcursul tratamentului cancerului vezical, includ:
- insomniile, care pot fi tratate prin stabilirea unui orar regulat pentru odihna si somn, efectuarea unor exercitii fizice pe parcursul zilei, renuntarea la somnul de dupa amiaza
- fatigabilitatea (oboseala accentuata) poate fi atenuata prin stabilirea unui program regulat de odina, folosirea unei diete echilibrate si evitarea stresului
- probleme urinare, aparute ca si complicatie a bolii propriu zise sau ca si consecinta a tratamentului utilizat. Este util sa se elimine bauturile cu cofeina si sa se stabileasca un program de urinare la fiecare 3-4 ore, indiferent de cantitatea de lichid ingerata
- caderea parului este inevitabila pe parcursul tratamentului anticanceros. Folosirea unor sampoane dermatologice pentru a reduce iritatia scalpului poate fi, de asemenea, utila
- apar probleme legate de imaginea corporala si ale vietii sexuale. Conceptiile legate de sexualitate si propriul corp se pot schimba odata cu diagnosticul de cancer sau tratamentul acestuia Problemele sexuale sunt de legate de pierderiea placerii si a libidoului. Femeile cu cancer vezical care au fost supuse cistectomiei (rezectiei totale) vor suferi si rezectie uterine si ovariana. Ele nu vor putea ramane insarcinate si vor atinge varsta menopauzei la scurt timp dupa efectuarea cistectomiei. Barbatii carora li s-au indepartat chirurgical prostata si glandele seminale vor avea tulburari de erectie si de secretie seminala.
Nu toate formele de cancer vezical si nu toate metodele de tratament in cancer cauzeaza durere si disconfort. Daca durerea este deranjanta sau chiar insuportabila, exista mai multe metode folosite in acest scop. Recomandarile medicale in acest scop sunt foarte importante. Medicatia antiinflamatorie nesteroidiana (AINS) sau biofeedback-ul sunt folositoare in acest scop. Biofeeback-ul poate imbunatati, de asemenea, statusul psihic si emotional.

Suport psihologic

Multe pacienti cu cancer vezical prezinta si probleme de ordin emotional in legatura cu boala in sine, precum si cu tratamentul acesteia. Confirmarea diagnosticului de cancer vezical, precum si implicatiile tratamentului acestuia au un impact negativ asupra psihicului pacientei. Sunt utile mai multe metode de diminuare a stresului legat de boala si tratamentul acesteia si anume, impartasirea problemei persoanelor apropiate, aplicarea unor tehnici de relaxare, meditatie si nu in ultimul rand terapia de grup (persoanele cu aceeasi afectiune isi comunica mai usor problemele si accepta mai usor boala). Pentru depasirea problemelor emotionale legate de imaginea corporala modificata in urma instituirii tratamentului este important ca pacienta sa comunice deschis cu partenerul (prietenul, sotul) in legatura cu schimbarile de ordin organic sau sexual aparute odata cu boala si sa apeleze la ajutorul unui consilier pentru suport.
Dupa punerea diagnosticul de cancer de vezica pacientii pot experimenta o gama larga de emotii ca reactie la aflarea diagnosticului. Majoritatea trec printr-o faza de negare, furie si durere la aflarea diagnosticului. Este necesar un control al emotiilor negative; unii pacienti simt nevoia sa petreaca mai mult timp cu familia, altii au insa nevoie de singuratate pentru a face fata emotiilor negative legate de aflarea diagnosticului de cancer. Daca aceste emotii altereaza capacitatea de decizie asupra alegerii terapiei si a continuarii vietii este necesar un consult la specialist (in oncopsihiatrie) capabil sa consilieze si sa ofere suport emotional adecvat. Frecventarea unor grupuri de suport, discutia cu pacienti care au acelasi diagnostic este utila pentru a accepta mai usor boala.
Unii pacienti cu cancer vezical, renunta la tratament datorita lipsei de timp, cheltuielilor si al efectelor secundare a tratamentului, care in acest caz prezinta un beneficiu mai mic. Decizia de a intrerupe tratamentul anticanceros este extrem de dificila si implica mai multi factori emotionali si sociali.

Tratament de intretinere

Dupa tratamentul initial este importanta introducerea pacientului intr-un program de controale medicale periodice efectuate de catre urolog sau oncolog. Statusul emotional pe parcursul tratamentului difera de la un pacient la altul in functie de tratamentul efectuat, prognostic, si nu in ultimul rand, de calitatea vietii.
Protocolul de urmarire obligatoriu presupune:
- efectuarea unei cistoscopii si a unui examen de urina la fiecare 3 luni in primii 2 ani de la tratamentul initial, la 6 luni in al treilea si al patrulea an; dupa al patrulea an - anual
- pacientii cu tumori de grad inalt in orice stadiu vor face o pielografie intravenoasa (UIV) anual.
Dupa cistectomie (rezectia totala a vezicii) protocolul de urmarire include:
- examen de urina la fiecare 3 luni in primii 2 ani
- echografie, pielografie intravenoasa sau tomografie computerizata (CT) pentru depistarea recaderilor.

Tratament in cazul agravarii bolii

Cancerul de vezica poate reapare dupa tratamentul chirugical conservator (recadere) sau poate metastaza la distanta. Cancerul recurent se trateaza prin chirurgie sau chimioterapie pentru opri cresterea tumorii sau a usura simptomatologia. Pacientii cu recaderi pot fi propusi pentru introducerea in trialuri clinice.

Asistenta starilor terminale

Unii pacienti in stadiile avansate ale bolii aleg sa intrerupa tratamentul ce vizeaza prelungirea vietii datorita lipsei de timp, a cheltuielilor mari si al efectelor secundare care pot fi mai importante decat beneficiile tratamentului. Decizia de a intrerupe tratamentul anticanceros este extrem de dificila si implica mai multi factori emotionali si sociali.

Tratament medicamentos

Chimioterapia se foloseste in tratamentul cancerului vezical pentru a controla cresterea tumorala si a diminua simptomatologia. Citostaticele folosite au proprietatea de a distruge celulele canceroase. Medicatia chimioterapica poate fi administrata oral sau intravenos sau intravezical (prin intermediul unui cateter). Chimioterapia este considerata un tratament sistemic, deoarece aceasta patrunde in circulatia sistemica si ajunge la nivelul tumorii, unde distruge celulele maligne.
Dintre chimioterapicele intravenoase se folosesc urmatoarele:
- doxorubicina, epirubicina si valrubicina din grupul antraciclinelor
- MVAC - combinatie de methotrexat, vinblastina, doxorubicina si cisplatin. Methotrexatul este un citostatic care opreste sau incetineste inmultirea celulelor neoplazice si este folosit frecvent in asociere cu alte chimioterapice. Cisplatinul este un metal greu care determina moarte celuara prin interferarea multiplicarii celulelor canceroase
- gemcitabina este un chimioterapic care interfera cu inmultirea celulelor si opreste cresterea tumorala
- paclitaxel sau carboplatin .
Chimioterapia intravezicala foloseste urmatoarele medicamente:
- Mitomicina-C administrata intravezical previne recaderile
- BCG - bacilul Calmette-Guerin stimuleaza raspunsul imun sau inflamator la nivelul peretelui vezicii urinare si face parte din terapia biologica.

De retinut!

Chimioterapicele se folosesc singure sau in combinatie si pot fi administrate direct in vezica prin intermediul unui cateter intravezical. Chimioterapia adjuvanta se poate folosi dupa interventia chirurgicala (rezectie transuretrala). De asemenea chimioterapia este o optiune de tratament atunci cand nu se poate interveni chirurgical.
Majoritatea chimioterapicelor folosite in tratamentul cancerului vezical au diferite efecte secundare. Medicul poate oferi pacientilor toate informatiile necesare in legatura cu efectele secundare posibile. De obicei, stilul de viata sanatos ca dieta echilibrata, odihna suficienta si exercitiile fizice pot ajuta la tinerea sub control a simptomelor.
In tratamentul neoadjuvant se administreaza interferon sau alt chimioterapic inainte de efectuare interventiei chirurgicale.

Tratament chirurgical

Optiuni de terapie chirurgicala

Exista doua mari tipuri de interventii chirurgicale in tratamentul cancerului vezical:
- rezectie transuretrala (TUR) este o procedura chirurgicala care poate fi folosita atat pentru diagnostic cat si pentru tratamentul cancerului vezical
- cistectomie - rezectie vezicala radicala sau partiala este utilizata pentru tratamentul tumorilor extinse la nivelul peretelui vezical (stadiul II si III) fie tumora primara fie recaderile dupa tratamentul initial. Prin cistectomia totala este indepartata toata vezica urinara impreuna cu organele pelvine din jur. Dupa cistectomie se realizeaza o cistoplastie folosind fie o regiune mica de intestine subtire legata de uretere prin care se deschid la piele (urostomie) intr-un sac de plastic atasat de piele. Acest saculet se goleste de 3-4 ori pe zi, iar pe timpul noptii se foloseste un sac de dimensiuni mai mari. O alta modalitate de eliminare a urinii este prin realizarea unui rezervor vezical (cistoplastie de substitutie) legat de uretra (daca aceasta nu a fost indepartata) care permite trecerea urinii din uretere in uretra. Unii pacienti necesita cateterizare pentru a elimina urina. Daca uretra afost indepartata in timpul cistectomiei, rezervorul va fi legat de uretere si deschis la pielea abdomenului. Cistoplastia de substitutie a eliminat inconvenientul purtarii sacului de plastic la nivelul pielii.

De retinut!

Efectele secundare ale tratamentului chirurgical sunt reprezentate de: constipatie sau diaree. De asemenea este afectata desfasurarea unei vietii sexuale normale. Dupa interventie chirurgicala extinsa pot apare aderente care determina ocluzie intestinala.

Alte tipuri de tratament

Radioterapia este tratamentul standard pentru diferitele stadii ale cancerului vezical, uneori insa, este folosita in combinatie cu tratamentul chirurgical. Radioterapia foloseste raze X de intensitate mare, in scopul distrugerii celulelor maligne sau in scopul micsorari tumorii initiale. Radioterapia poate fi folosita in scopul ameliolarii simptomelor legate de tumora in evolutie (terapie paliativa).
Terapia fotodinamica consta in administrarea unei substante fotosensibile care este retinuta selectiv la nivel tumoral si care in urma expunerii la radiatii optice cu lungimea de unda corespunzatoare, conduce la distrugerea tesutului; este inca in faza experimetala. Sursa de iradiere utilizata pentru excitarea fotosensibilizatorului (Fotofrin II) in aceste cazuri este laserul cu emisie in continuu. Este o modalitate terapeutica folosita cu succes in tratamentul cancerelor vezicale recurente.

Terapia complementara

Tratamentul conventional al cancerului vezical poate asocia un tratament complementar care include:
- acupunctura
- fitoterapia (utilizarea plantelor)
- biofeedback-ul
- meditatia
- yoga
- metode de vizualizare
- suplimente nutritive si vitamine.
Terapia complementara nu se foloseste niciodata ca tratament substitutiv al terapiei standard folosita in cancerul vezical. Inainte de initierea unui astfel de tratament este indicat sa se discute cu medicul despre posibilele efecte secundare, precum si despre beneficiile unor astfel de metode.

De retinut!

Unii pacienti cu cancer de vezica isi exprima dorinta de a fi introdusi in trialuri clinice, mai ales cei care refuza sa fie supusi tratamentului conventional. Combinatia intre tratamentul conventional si modalitatile de terapie conventionale - medicina integrativa - urmareste obtinerea unor rezultate terapeutice mai bune.

Cancerul vezical nu poate fi prevenit dar se pot reduce factorii de risc implicati in producerea lui:
- dupa 1- 4 ani de la oprirea fumatului de tigarete riscul de a dezvolta cancer de vezica scade cu 40%; se recomanda renuntarea la fumatul de tigarete sau folosirea altor produse pe baza de tutun si evitarea expunerii la fumul de tigara
- oprirea expunerii la substante toxice industriale (benzen, arilamine)
- evitarea expunerii la arsenic: folosirea apei de baut verificata din punct de vedere al contaminarii sau folosirea apei imbuteliate
- instituirea unei diete alimentare sanatoase: dieta cu continut scazut de grasimi, saraca in colesterol, alcatuita din fructe si legume, bogata in preparate din soia (tofu - branza din soia sau germeni de soia). Trebuie evitata deshidratarea deoarece ingestia crescuta de lichide scade concentratia substantelor chimice cancerigene. Suplimentarea dietei cu vitamina A si C poate constitui un factor protector impotriva dezvoltarii cancerului vezical.