15 simptome sugestive pentru cancer pe care femeile adesea le ignora

'Cancer' este termenul medical ce pare sa ne sperie cel mai mult in prezent. Boala universala, ce isi alege pacientii din toate paturile sociale, din toate categoriile de varsta si uneori chiar fara a exista factori predispozanti sau de risc, cancerul cuprinde in prezent peste 100 de tipuri diferite, majoritatea avand localizari si simptome specifice.

De multe ori organismul incearca sa ne avertizeze ca ceva este in neregula, iar semnalele sale trebuie ascultate si receptionate, iar cea mai sigura atitudine pe care o putem adopta este de a ne prezenta cat mai grabnic la medic.

Cele mai multe tipuri de cancer POT fi vindecate daca suntem preventivi si alegem sa ne adresam medicului in vederea obtinerii unei pareri specializate. Intr-adevar exista numeroare neoplazii care sunt mute din punct de vedete clinic si cand sunt detectate este deja prea tarziu. Insa, majoritatea neoplaziilor prezinta semne si simptome care le fac detectabile, si care daca sunt detectate intr-un stadiu precoce acestea sunt perfect vindecabile

Este foarte important de precizat faptul ca cele mai multe semne si simptome ale cancerului sunt, totusi, nespecifice, si ele pot sa apara in cadrul tabloului clinic al unor boli benigne, uneori cu evolutie autolimitanta. Aceasta nu este insa o scuza pentru a nu ne adresa medicului specialist in vederea efectuarii unor controale amanuntite, ci doar o precizare care sa ne linisteasca si sa ne faca sa nu ne gandim de cele mai multe ori la ce este mai rau.

Femeile par a fi un grup de pacienti mult mai vigilenti decat barbatii. Ele sunt mai atente in ceea ce priveste starea de sanatate a organismului si sunt mai predispuse la analize si teste pentru screeningul cancerului, precum si la prezentarea la controale ulterioare care sa stabileasca daca ceva este in neregula in corp.

Aceasta constatare este facuta de specialistii care au investigat grupuri de pacienti separate conform criteriului “sex” si care au observat ca femeile sunt mai compliante si pot juca un rol mult mai activ in pastrarea sanatatii si in detectarea precoce a anumitor afectiuni. De asemenea, ele se prezinta si mai devreme la medic, in cazul in care observa simptome de alarma sau daca starea de sanatate pur si simplu se deterioreaza.

Desi aceasta observatie poate imbucura medicii, exista desigur si exceptii. Femeile, sunt, ca un grup general, mult mai compliante, insa uneori exista si exceptii. Din pacate aceasta tendinta a fost observata mai frecvent in randul femeilor tinere. Se pare ca ele sunt mai ignorante in ceea ce priveste semnele cu eventual caracter premonitor, considerand adesea ca de fapt cancerul este o problema de sanatate ce afecteaza mai ales varstele inaintate.

Chiar daca in multe cazuri aceasta observatie este adevarata, nu trebuie ignorat faptul ca sunt foarte multe femei tinere care se confrunta cu diverse neoplazii: cancer de col, de san, de colon, de ovar. In plus, unele femei aleg in mod deliberat si intentionat sa ignore semnele si unele simptome, considerand ca nu li se poate intampla tocmai lor sa dezvolte o neoplazie (indiferent de localizarea acesteia). Altele considera ca, din start, cancerul este o afectiune incurabila, asa ca este mai bine sa lase lucrurile sa evolueze natural, fara sa incerce sa faca ceva pentru a stopa aceasta.

O astfel de atitudine noncombat este complet eronata, deoarece cancerul descoperit precoce este o boala ce poate fi vindecata, ce poate fi tinuta sub control si care nu trebuie sa semnifice neaparat decesul pacientului.

Medicii prefera sa promoveze o atitudine echilibrata in ceea ce priveste modul in care privim si abordam probleme generale de sanatate. Nu totul semnifica un cancer, insa nu trebuie sa stam nepasatori daca observam ca organismul nu mai functioneaza in parametri normali. De asemenea, nici hipohondria nu trebui incurajata: uneori suntem mai obositi doar pentru ca am muncit mai mult, suntem constipati pentru ca avem un regim alimentar insuficient in fibre.

Care este insa limita intre normal si patologic? Cand ar trebui sa ne prezentam la medic si care sunt cele mai frecvente simptome, aparent banale si cu caracter benign, ce pot semnifica de fapt o afectiune mai grava?

In continuare va prezentam cele mai frecvente 15 simptome pe care specialistii ne recomanda sa le tratam cu atentie si sa ne adresam medicului in cazul in care le observam pentru o perioada mai indelungata.

Majoritatea femeilor sunt, de cele mai multe ori, incantate daca reusesc sa slabeasca fara efort intr-o perioada redusa de timp. Ce poate fi mai bine decat sa pierdem cateva kilograme fara sa ne straduim, fara sa trecem la o dieta drastica, in timp ce ne bucuram de alimentele preferate? Totusi, specialistii ne recomanda sa fim foarte prudenti! O scadere mai mare de 5 kilograme intr-o luna, in absenta unui efort fizic sporit sau a unei diete restrictive ar trebui investigata, considera specialistii.

O astfel de problema este foarte frecvent asociata cancerului, considerat una din cele mai importante boli consumptive. Ea spoliaza organismul de calorii si stimuleaza scaderea in greutate, producand aceste efecte intr- un timp foarte scurt. Uneori este insotita si de modificarea apetitului, insa aceasta nu apare in mod obligatoriu. Desigur, exista si alte cauze pentru o pierdere semnificativa in greutate, cum ar fi hipertiroidism (o glanda tiroida hiperactiva) sau infectii virale sau bacteriene.

Daca va prezentati la medic acuzand acest simptom, trebuie sa va pregatiti din timp deoarece starea dumneavoastra de sanatate va fi atent, si in amanunt, investigata. Trebuie excluse diverse cauze, incepand cu cele benigne, iar aceasta va necesita investigatii laborioase. Scaderea in greutate este un semn nespecific, ce poate sa apara in cadrul unor afectiuni foarte variate, acesta fiind motivul pentru care investigarea ei nu este niciodata un lucru usor de realizat.

Tulburari functionale digestice (balonarea, disfagia, indigestia)

Balonarea este una din cele mai frecvente acuze cu care femeile se confrunta zilnic. Este atat de frecventa incat cele mai multe o considera…”normala”! Balonarea nu este intotdeauna benigna, pe cum am crede, iar dieta sau stilul de viata sedentar nu pot fi incriminate mereu in aparitia ei. Balonarea si disconfortul asociat ei pot fi semne de cancer ovarian.

Cancerul ovarian ramane o importanta problema de sanatate a femeilor deoarece este adesea descoperit in stadii foarte avansate, depasite uneori din punct de vedere terapeutic.

Prognosticul pacientelor diagnosticate cu cancer ovarian variaza semnificativ in functie de stadiul in care este descoperita tumora. Daca pacienta se prezinta precoce la medic si neoplazia este surprinsa intr- o etapa incipienta, rata de supravieturie la 5 ani, dupa tratamentul adecvat este mai mare de 75%. Daca insa prezentarea s-a facut prea tarziu si tumora s-a extins in cavitatea abdominala, determinand metastaze peritoneale si insamantari la distanta, rata supravieturiii scade dramatic la 20%.

Acestea este motivul pentru care medicii insista ca o balonare cronica sa fie investigata. Daca totul este in regula si se poate rezolva doar cu recomandari dietetice, pacienta poate sta mult mai linistita. Daca insa este vorba de ceva mai grav, este mult mai bine sa se descopere din timp, pentru ca tratamentul va fi si el mult mai eficient.

Balonarea nu este inalt sugestiva pentru cancerul ovarian, insa trebuie privita ca un semnal de alarma. Iar intensitatea acestuia este cu atat mai crescuta cu cat este insotita si de dureri cu localizare pelvina sau abdominala joasa, cu satietate precoce sau chiar cu tulburari de urinat (senzatie de golire incompleta, senzatie de mictiune imperioasa, durere la urinat sau urinat cu efort).

Daca senzatia de balonare se mentine mai mult de cateva saptamani si este zilnica, specialistii insista sa va adresati medicului curant, sau medicului de familie. Cel mai probabil vi se vor recolta analize, precum si probe din scaun (pentru detectarea unor eventuale hemoragii manifeste sau hemoragii oculte) si vi se vor efectua investigatii imagistice (tomografii computerizate).

Specialistii definesc termenul de disfagie ca fiind dificultatea la deglutitie (inghitire), acompaniata de senzatia ca alimentele se opresc la un anumit nivel in pasajul lor catre stomac (cavitate bucala, faringe, esofag). Disfagia poate fi un semn de esofagita sau de boala de reflux gastroesofagian, avand semnificatie benigna, sau poate fi mai pericolasa.

Caracterul disfagiei este foarte important, si specialistii insita ca de fiecare data cand ne prezentam la medic pentru acest simptom sa nu uitam sa mentionam daca disfagia a aparut brusc sau daca s-a instalat treptat, daca este insotita sau nu de pirozis si care sunt alimentele pentru care exista dificultate la deglutitie. Disfagia aparuta la solide, mai ales la bucati de carne, cu evolutie treptata in cateva saptamani sau luni, poate fi un semn de cancer.

Disfagia este uneori atat de importanta incat poate determina pacientul sa isi modifice drastic regimul alimentar, adoptand o dieta bazata pe alimente semisolide sau chiar predominant lichida (ciorbe, supe, shak- euri proteice). Este foarte important si momentul in care apare: de exemplu, daca apare la 5-10 secunde dupa deglutie, poate fi sugestiva pentru cancer esofagian.

Una din cele mai importante afectiuni ce apare in urma esofagitei cronice de reflux, si care este in sine un factor de risc pentru aparitia cancerului esofagian, este esofagul Barrett. Aceasta conditie se caracterizeaza prin aparitia unor zone de metaplazie (tesut modificat ca urmare a unor traumatisme repetate de natura peptido- chimica), ce sunt foarte sugestibile modificarilor neoplazice.

Orice tulburare de deglutitie trebuie inevstigata in mod corespunzator, deoarece afecteaza starea de nutritie a organismului. Deoarece astfel de probleme apar mai frecvent la persoanele in varsta, atentia acordata lor trebuie sporita deoarece casexia se poate instala relativ repede pe un teren metabolic dominat de procese catabolice. Investigarea disfagiei include efectuarea de radiografii, atat pe gol cat si dupa administrarea de substanta de contrat (bariu), care pot evidentia stricturi sau alte malfomatii ale calibrului esofagian, pierderi de substanta sau modificarea motilitatii.

Esofagoscopia este si ea o alternativa diagnostica pe care medicii o pot alege, mai ales daca examenul baritat nu este destul de clar. Se poate determina si pH- ul esofagian, pentru a stabili daca exista reflux acid din stomac, ceea ce favorizeaza aparitia esofagului Barrett.

Indigestia poate sa apara intr- o serie de situatii fiziologice, precum sarcina. De cele mai multe ori, ea este trecatoare si nu are un rasunet sistemic. Indigestia care apare insa in absenta unei cauze cunoscute si care se insoteste de alterarea starii generale, de scadere ponderala, poate fi sugestiva pentru o serie de afectiuni grave, chiar cancere. Cele mai frecvente cancere care se insotesc de indigestie sunt cancerele digestive, in particular cancerul de esofag si de stomac.

Indigestia se poate manifesta prin disconfort abdominal, pirozis, modificarea apetitului, stare de rau general si flatulenta. Exista o serie de factori care pot creste riscul de aparitie a indigestiei, acestia fiind in special: consumul exagerat de alcool, fumatul, administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, stil de viata dezordonat, in care mesele nu sunt regulate.

Modificari ale tranzitului intestinal (diareea persistenta, constipatia cronica)

Diareea se caracterizeaza prin prezenta la cel putin 3 scaune diareice pe zi. Specialistii folosesc scala Bristol (care foloseste numere intregi, de la 1 la 7) pentru a caracteriza calilatatea scaunului: o "nota" de 3 sau 4 se refera la scaun normal, 1 si 2 se refera la un scaun tare (in contextul constipatiei), iar scaunul diareic merge de la 5 (mai putin legat decat unul normal) pana la 7 (complet apos). Diareea nu este deobicei simptomul exclusiv intr-un cancer de sfera digestiva, majoritatea sindroamelor diareice fiind de cauza infectioasa; examenele imagistice sunt cele care pot exclude prezenta unei mase tumorale la nivelul tractului digestiv.

Constipatia cronica se refera la prezenta a pana la 3 scaune pe saptamana, timp de cel putin 3 luni. Nu este cea mai utila definitie pentru un clinician pentru a ridica suspicunea unui cancer de colon sau rect, pentru ca unele tumori de acest gen pot avea o evolutie mult mai rapida, cu instalarea ocluziei intestinale (insotita cu stare de greata, uneori de varsaturi daca este la nivel inalt) in mai putin 1-2 luni; aceasta este situatia unei urgente medicale, iar pacienta trebuie sa se adreseze celei mai apropiate camere de garda. Daca istoricul medical al pacientei nu releva o disbioza intestinala (afectarea florei intestinale), colonoscpia este examenul imagistic cel mai indicat.

Exista o situatie particulara, asociata frecvent cu cancerul colorectal: sindromul constipatie-diaree. Daca anamneza releva un istoric recent sau vechi (de pana la 2-3 luni) de episoade de constipatie pentru care s-a apelat la laxative pentru a avea scaun, iar acesta s-a exprimat sub forma de episoade diareice timp de 2-3 zile, fara o senzatie de golire completa a tubului digestiv, acest ciclu repetandu-se la 7-10 zile, se ridica suspiciunea unei tumori de colon sau rect.

Majoritatea femeilor stiu foarte multe despre sanii lor, chiar daca nu ii examineaza periodic, si stiu ca trebuie sa fie atente daca apare vreo modificare. Aceasta implica modificare de aspect, de consistenta, de forma, daca apar scurgeri mamelonare anormale sau daca apar mase nodulare in interiorul parenchimului glandular. Intr-adevar, unul din cele mai importante semne ale cancerului mamar este aparitia unui nodul care se va dezvolta si va creste in dimensiuni.

O parte din nodulii care apar in timp in san sunt de natura benigna, de tipul fibroadenoamelor sau chisturilor, insa cancerul de san este o problema foarte grava si frecventa si orice nodul trebuie investigat amanuntit inainte de a putea stabili daca este sau nu benign.

De asemenea, specialistii recomanda ca toate femeile sa se prezinte la medic in cazul in care observa:

- Inrosirea tegumentului si ingrosarea acestuia, chiar daca este localizata sau generalizata, ce poate fi similara unei reactii alergice, dar cu caracter persistent. O astfel de modificare poate fi sugestiva pentru o forma foarte agresiva de cancer, si anume forma inflamatorie;

- Modificarea aspectului mameloanelor este si ea foarte importanta. Daca apare o scurgere anormala (in absenta unei lactatii fiziologice sau a sarcinii), aceasta poate fi semn de cancer, dar poate fi observata si in alte patologii sistemice, precum insuficienta renala, prolactinoame (tumori hipofizare secretante de prolactina, hormon ce stimuleaza secretia lactata a glandei mamare). In cazul in care secretia capata caracter sangvinolent, prezentarea la medic trebuie facuta imediat.

De cele mai multe ori diagnosticul se stabileste prin efectuarea de mamografii, tomografii computerizate (CT) si examene de rezonanta magnetica nucleara (RMN). Uneori, pentru ca diagnosticul sa fie cat mai sigur, medicul poate indica si efectuarea unor biopsii ale nodulului (daca acesta exista). Se vor recolta fragmente tisulare din masa tumorala, care vor fi apoi investigate microscopic de catre un medic anatomopatolog, care va putea stabili natura tumorii. Aceasta procedura se efectueaza cu anestezie, astfel incat disconfortul pacientei sa fie minim.

Femeile aflate la premenopauza (perioada ce precede si anunta instalarea menopauzei) sunt cele care ignora cel mai adesea o hemoragie vaginala, considerand ca aceasta apare ca urmare a modificarilor hormonale ce caracterizeaza perioada. In plus, ele pot chiar confunda o hemoragie digestiva inferioara cu o hemoragie vaginala “normala”. Hemoragiile vaginale patologice sunt foarte importante, mai ales cand femeia este normal menstruata.

Ele trebuie verificate de catre medic, iar cauza lor, trebuie tratata. Orice hemoragia aparuta intre menstre, dupa contact sexual sau dupa instalarea menopauzei, impune verificare de catre un medic specialist, deoarece poate fi semn de cancer endometrial. De asemenea, hemoragiile recurente, cele care dureaza mai mult de 2 zile si apar fara o cauza anume, sau o sangerare menstruala abundenta (menometroragie) impun si ele, la randul lor, consult de specialitate.

Cancerul endometrial este unul din cele mai frecvente tipuri de cancere ginecologice, si aproximativ 2/3 din paciente acuza sangerari anormale in perioada de debut a neoplaziei. Un astfel de semn este mai important in cazul femeilor trecute de 50 de ani, deoarece si riscul de aparitie a cancerului endometrial creste semnificativ pe masura ce femeia inainteaza in varsta.

Alte cauze pentru sangerari vaginale sunt:
- Cervicita, endometrita, chisturi ovariene;
- Infectii vaginale complicate;
- Fibroame uterine;
- Boala inflamatorie pelvina.

In cazul in care hemoragia nu are punct de plecare genital, ci digestiv, poate fi semn de cancer colorectal. Chiar si astfel de sangerari trebuie analizate din punct de vedere al normalului fiecarei paciente: daca aceasta are menstruatii mai abundente, sau daca obisnuieste sa sangereze cu cateva zile inainte sau dupa menstruatie, importanta lor poate fi cu totul alta. Investigatiile efectuate pentru excluderea unui cancer endometrial sau a unei alte forme de cancer includ efectuarea unui examen ginecologic complet, completat cu ecografie sau chiar biopsie endometriala, daca exista factori de risc sugestivi pentru un cancer sau o alta afectiune grava.

Alunitele, negii precum si orice alte semne cutanate ar trebui verificate periodic pentru a fi atenti daca isi modifica aspectul. Importanta acestei autoexaminari rezida in faptul ca orice modificare de aspect, de culoare sau de integritate a unor pete cutanate sau a unor semne tegumentare poate fi un indiciu precoce de cancer de piele.

Cancerul de piele este o afectiune ce pare a castiga din ce in ce mai mult teren in cadrul neoplaziilor, datorita poluarii si intensificarii puterii radiatilor solare, principalele cauze incriminate in aparitia sa.

Alunitele cu potential malign sunt cele cu aspect neuniform, multicolor, cu margini neregulate si contur difuz, care sangereaza sau care cresc foarte rapid in dimensiuni de la o zi la alta.

Specialistii ne sfatuiesc sa nu ignoram nici aparitia unor pete hiper sau hipopigmentare, a unor leziuni sangerande ce nu se vindeca, a unor zone ce se descuameaza excesiv, sau a unor cicatrici ce isi modifica consistenta si textura. Nu exista un anumit interval definit ca fiind sigur pentru a supraveghea cresterea in dimensiuni a unei alunite, de aceea, cel mai sigur este sa ne prezentam la medic imediat ce observam ca o modificare apare, indiferent de natura ei.

Cancerul de piele poate fi rezolvat cu succes daca pacientul se adreseaza in timp util medicului. Cu cat timpul trece si leziunea se mareste, cu atat creste si riscul ca ea sa devina neoperabila. In cazul in care avem alunite sau negi cu aspect suspect sau care sunt supusi unor traumatisme fizice permanente (daca au, de exemplu, dimensiuni mai mari, sunt reliefate) cea mai buna si sigura abordare este excizia lor chirurgicala. Ulterior ele vor fi si examinate anatomopatologic pentru a se stabili natura lor: benigna sau maligna.

Alte tipuri de hemoragii (hematemeza, hemoptizie, rectoragie, hematurie)

Sangele aparut in lichidul de varsatura, in expectoratie, in scaun sau in urina este intotdeuna un semn de alarma! Nu ignorati niciodata aceasta avertizare si prezentati- va la medic ori de cate ori observati modificarea de culoare ale acestor secretii sau produse biologice.

Hematemeza reprezinta termenul de specialitate ce descrie varsatura cu sange, adesea acesta fiind digerat si aparand in voma precum zatul de cafea. Ea este expresie a unei hemoragii digestive superioare, fie din esofag, stomac sau portiunea proximala a duodenului. Foarte rar poate fi datorata de o hemoragie nazala ce se scurge prin faringele posterior. In cazul in care hemoargia este masiva, adesea sangele nu mai apare negru maroniu, ci este pur si simplu rosu, amestecat sau nu cu cheaguri.

Hematemeza este insotita adesea si de melena, adica de eliminarea de materii fecale negricioase, avand un aspect lucios, precum pacura, si un miros specific. Melena apare in majoritatea cazurilor in prezenta unei hemoragii, insa au fost descrise si cazuri in care scaunul capata o coloratie negricioasa daca dieta este bogata in produse continand fier sau in suplimente minerale ce il include.

Diferenta consta in faptul ca melena din hemoragii este un scaun neformat, moale, fara a fi insa diareic. Aceste caracteristici se datoreaza faptului ca sangele actioneaza precum un iritant asupra intestinului si grabeste tranzitul, in timp ce scaunul negricios datorat fierului este de consistenta normala, uneori chiar mai tare.

Rectoragia inseamna eliminarea anala de sange proaspat, la inceputul scaunului, sau amestecat cu acesta. Rectoragia este semn de hemoragia digestiva inferioara. In cazul in care localizarea ei este mai inalta, la nivel de duoden distal, sangele poate sa apara partial digerat, fara a fi insa vorba de un scaun melenic. Apare in aceasta situatie hematochezia, situatie cu semnificatie similara rectoragiei.

Rectoragia poate fi semn de cancer colorectal, de hemoroizi iar prezenta ei nu trebuie neglijata. Alte semne sugestive pentru cancerul de colon sunt modificarile tranzitului intestinal, care pot fi diaree sau constipatie, balonare, flatulenta. Adesea, investigatia de electie a rectoragiei este colonoscopia. Ea poate sa precizeze daca exista o sursa activa de sangerare, care este localizarea ei, iar uneori, daca exista o leziune detectata, colonoscopia poate servi si pentru recoltarea de fragmente tisulare ce vor fi apoi analizate microscopic in vederea stabilirii naturii leziunii respective.

Hematuria este si ea un semn ce trebuie investigat. In unele cazuri prezenta sangelui amestecat urinei este datorata menstruatiei, daca este perioada ei, insa in afara acesteia hematuria poate semnifica o afectiune renala grava, cancer renal sau cancer vezical.

Hemoptizia sau eliminarea de sputa sangvinolenta sau franc hemoragica este un semn ce caracterizeaza mai ales cancerul pulmonar. Desi poate fi periculoasa, si cu siguranta sperie pacientul, hemoptizia trebuie investigata anterior asocierii ei sigure cu un proces neoplazic, hemoptizia poate sa apara si in urma unei tuse violente, cand efortul este atat de puternic incat apar modificari presionale si se pot sparge unele vase, ceea ce determina aparitia sangelui in sputa.

Daca sputa sangvinolenta apare izolat, iar episodul nu se repeta, caracterul ei este mai degraba benign. Alte cauze importante de hemoptizie sunt trombembolismul pulmonar, edemul pulmonar, insuficienta cardiaca, pneumonii, bronsite.

Hematuria se refera la eliminarea de sange (chiar si cheaguri de sange) prin urina. Uneori, este dificil de a o diferentia de pierderile de sange pe cale vaginala. Deobicei, dar nu intotdeauna, hematuria este primul semn de cancer de vezica urinara sau de alte cai urinare (uretere, bazinete renale). Examenul CT este util pentru a releva prezenta masei tumorale, dar este important de corelat cu o cistoscopie exploratorie, realizata de medicul urolog.

Fumatul afecteaza sanatatea organismului in ansamblu. Determina o crestere a riscului de aparitie a afectiunilor pulmonare, cardiace, a diverselor cancere, in special de plamani sau de cavitate bucala. Fumatul imbatraneste foarte mult, modifica pigmentarea pielii si aspectul degetelor, dar in acelasi timp ingroasa si vocea, facand-o uneori de nerecunoscut. Aspecte minore, insa foarte importante pentru o femeie.

Specialistii recomanda doamnelor care fumeaza (precum si tuturor pacientilor care au acest factor de risc) sa fie foarte atente la aparitia de pete albicioase pe mucoasa bucala sau pe suprafata limbii. Aceste leziuni pigmentate sunt considerate a fi stari premaligne ce pot progresa catre cancer de cavitate bucala.

Petele se numesc “leucoplakie”, iar aspectul lor variaza foarte mult de la pacient la pacient. Desi fumatul ramane principala cauza de aparitie a acestei afectiune, petele albicioase pot sa insoteasca si alte afectiuni sistemice, precum avitaminoza A, C sau de B12, candidoza bucala, si infectia HIV.

In cazul in care observati aparitia acestor tipuri de leziuni, cel mai bine este sa va consultati medicul sau stomatologul pentru a hotara impreuna care sunt urmatorii pasi ce trebuie facuti in investigarea, diagnosticarea si tratarea acestor leziuni aparente inofensive, dar care se pot dovedi periculoase.

Pe masura ce inaintam in varsta se pare ca ne plangem de cat mai multe dureri. Multe si variate! Insa, oricat de nesemnificative par unele, si mai mult ne agaseaza prin prezenta lor continua decat prin intensitate, durerile trebuie tratate adecvat. Durerile generalizate sau localizate pot fi un semn de cancer, insa probabilitatea este mai redusa.

Exista numeroase motive pentru care apar durerile, insa indiferent care sunt acestea, ele nu trebuie trecute cu vederea. Orice sindrom dureros care nu se amelioreaza in urma administrarii de analgezice obisnuite (antiinflamatoare nesteroidiene, paracetamol, algocalmin) trebuie investigat deoarece poate fi un semn de afectiune sistemica evolutiva grava.

Desi cancerele au doar in cazuri rare ca prim simptom durerea (cu exceptia cancerelor cu implicare osoasa), aceasta nu trebuie trecuta cu vederea. Durerea neoplazica apare doar dupa ce cancerul s-a extins destul de mult si afecteaza nervi sau alte organe, fie prin compresie, fie prin metastaze!

De exemplu, durerea lombara joasa persistenta poate fi semn de cancer ovarian, sau de cancer de colon. Durerea cu localizare la nivelul umerilor poate fi semn de cancer de plamani.

Cefaleea poate fi cauzata de tumori (maligne sau benigne) cu localizare cerebrala. Durerea epigastrica poate sa apara in numeroase tipuri de cancere: cancer de stomac, de pancreas, de duoden. Medicul va efectua un examen foarte atent in cazul in care simptomul principal este durerea, deoarece acesta este destul de nespecific. In functie de datele obtinute in urma anamnezei si a examenului fizic, medicul poate decide sa efectueze si alte investigatii suplimentare care sa il ajute sa stabileasca diagnosticul de certitudine.

Nodulii (sau ganglionii) limfatici sunt statii prin care trece limfa si care joaca un rol foarte important in sistemul imun al organismului. Ei se gasesc pretutindeni in organism iar rolul lor este de a opri celulele straine, non - self, care pot circula prin sistemul limfatic si care ameninta sanatatea.

Ei au si o importanta clinica semnificativa: isi modifica mult dimensiunile si consistenta in cadrul anumitor afectiuni, unele banale, precum infectii, altele grave, precum cancer. Daca apar mariti ca urmare a implicarii intr-un proces neoplazic, aceasta constatare este atat de importanta, incat ei sunt inclusi in stadializarea cancerului in sine, precum si in stabilirea prognosticului si evolutiei ulterioare a pacientului.

Specialistii avertizeaza ca descoperirea unor noduli limfatici palpabili trebuie investigata de catre un medic. Fie ca este vorba de zona cervicala, de fosele supraclaviculare, de regiunea axilara sau de cea inghinala, descoperirea unui ganglion palpabil nu trebuie ignorata. Medicul trebuie consultat in special daca nodulul creste relativ rapid in timp, si daca devin dur, aderent si dureros.

Prin prezentarea prompta la medic se va putea stabili daca nodulul a aparut ca urmare a unei infectii generale sau datorita unui alt proces patologic. In plus, cu cat pacientul se va prezenta la medic mai repede, cu atat si tratamentul va putea fi instituit mai precoce, rezultatele sale fiind mult mai bune, indiferent de cauza de baza a modificarii nodulului/ nodulilor.

De cele mai multe ori, daca nu se gaseste o cauza exacta pentru marirea si modificarea aspectului unui nodul limfatic, se va recurge la biopsierea acestuia, procedura prin care continutul lui va putea fi analizat microscopic. Biopsia presupune recoltarea unui fragment microscopic din parenchimul ganglionar, care apoi va fi observat.

Febra este unul din cele mai frecvente semne ca ceva este in neregula, ca organismul incearca sa lupte impotriva unor agresiuni. Este un semn care apare precoce in bolile infectioase. De aceea, daca aveti febra care apare in absenta unei infectii (gripe, raceli obisnuite, abces dentar, etc) si aceasta prezinta caracter persistent (nu dispare), cel mai sigur ar fi sa va adresati unui medic care sa investigheze cauza ei de aparitie.

Febra apare in cadrul cancerului dupa o lunga perioada de evolutie. Nu este un semn precoce, ci mai degraba tardiv si caracterizeaza momentul in care neoplazia deja s-a extins in organism si au aparut metastazele. Exceptie de la aceasta o fac cancerele hematologice (leucemiile, limfoamele), care pot debuta prin febra. In cadrul cancerelor, febra poate sa apara singura sau insotind icterul, hematemeza, melena, rectoragiile.

Medicul va efectua un examen fizic complet in cazul in care va prezentati acuzand febra persistenta, deoarece acest semn este nespecific. Investigatiile vor include si numeroase probe imagistice, precum tomografia computerizata, rezonanta magnetica nucleara, sau radiografii. Acestea pot orienta testele ce vor trebui efectuate in continuare.

Astenia, sau oboseala, este un semn foarte vag. Similar febrei, sau durerii, nici astenia nu caracterizeaza cancerele, si aparitia ei nu trimite imediat cu gandul la o neoplazie, insa poate fi asociata ei, deoarece cancerul este o boala consumptiva, ce ajunge sa scada rezervele organismului si in final il aduce la epuizare. Astenia poate indica un cancer, dar si o alta gama foarte variata de afectiuni, cel mai adesea acestea avand caracter cronic.

Astenia este considerata, chiar daca foarte nespecifica, unul din cele mai frecvente semne de cancer. Apare mai adesea dupa ce boala a avansat, insa in anumite situatii se poate instala inca de la inceput. De cele mai multe ori astenia se datoreaza anemiei care insoteste majoritatea cancerelor, in special cele cu localizare digestiva. Astfel de cancere determina anemie prin hemoragiile, oculte sau evidente, pe care le asociaza.

In cazul in care nu se determina o cauza evidenta de hemoragie, iar pacientul este anemic, se poate recomanda efectuarea unui examen special pentru hemoragii oculte in scaun. Evaluarea generala in astfel de situatii va include, printre multe altele: endoscopie, colonoscopie sau rectosigmoidoscopie, radiografii cu si fara substanta de contrast.

Astenia poate sa apara precoce in diverse leucemii sau cancere hematolgice, insotind in aceste situatii febra si starea generala alterata.

Un simptom asemanator asteniei este fatigabilitatea. Daca astenia se refera la starea de oboseala generala in contextul unei boli consumptive (nu a bolii canceroase, apare si in cadrul unui sindrom infectios), fatigabilitatea se refera la instalarea obsoselii la efort, initial cupandu-se doar capacitatea de efort maximal (spre exemplu, durata medie de timp in care pacientul poate practica sport sustinut la eforturi mari si foarte mari), ulterior instalandu-se la eforturi mici (mersul pe strada, activitati casnice, gesturile de auto-ingrijire). Daca se exclud cauzele cardio-vasculare sau pulmonare ale instalarii fatigabilitatii, in special corelat cu scaderea  

Tusea poate sa apara in mod normal in cadrul racelilor, virozelor sezoniere (in special in anotimpurile de tranzitie: primavara si toamna), alergiilor si uneori ca reactie adversa a unor medicamente (cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie, administrati in cadrul tratamentului antihipertensiv). O tuse prelungita insa (avand o durata mai mare de 4 saptamani), ale carei caracteristici se modifica (devine mai puternica, mai obositoare) este insotita de expectoratie sangvinolenta, nu trebuie niciodata ignorata.

In cazul pacientilor fumatori, tusea matinala poate fi de lunga durata, reprezentand modul de curatare a bronhiilor. Daca insa caracteristicile acestei boli se modifica in timp, poate fi un semn de alarma. Tusea apare si ca urmare a unei bronsite ce nu cedeaza la tratament, sau a unei sinuzite, insa uneori poate indica un cancer pulmonar.

Pacientii cu tuse suparatoare, persistenta, in special daca in timp se acompaniaza si de expectoratie mucosangvinolenta, sunt sfatuiti sa se adreseze unui medic, astfel incat sa poata fi investigati rapid. Desi in numeroase cazuri nu exista o cauza grava pentru aparitia tusei, cancerul pulmonar poate fi prevestit de un astfel de semn ce nu trebuie trecut cu vederea. Investigatiile sunt cea mai buna cale de a stabili un diagnostic de certitudine, urmand ca abordarea terapeutica ulterioara sa fie orientata in functie de descoperirile clinice si paraclinice.

Disfonia se refera la simptomul legat de afectarea capacitatii de a vocaliza sau a vorbii (in absenta unor tulburari cerebrale, cum este un atac vascular cerebral in antecedente), prin afectarea cavitatii bucale,a limbii sau a corzilor vocale. Se asociaza cu schimbarea timbrului vocii, cu sau fara dispnee (afectarea capacitatii de a respira, fiind afectat inspirul, expirul sau ambele) insotitoare.

Disfonia persistenta si agravanta, in absenta altor boli ale aparatului respirator, cardiac sau sistemului nervos, si in prezenta esecului terapeutic la medicamentele prescrise in trecut, poate ridica suspiciunea unui cancer laringian si trebuie exclus prin examen fibroscopic, realizat de medicul chirurg otorinolaringian.

Tulburari neuro-cognitive (paralizii/paraplegii, tulburari de vedere, tulburari de echilibru, irascibilitatea inexplicabila, depresie/manie nou-aparuta) 

Simptomatologia determinata de tumorile cerebrale (primare sau secundare - metastaze) este direct corelata de efectul lor compresiv asupra tesutului cerebral sanatos, avand repercusiuni motrice (capacitatea pacientei de a-si misca corpul, capacitatea de a-si mentine echilibrul, uneori si aparitia de reflexe patologice, puse in evidenta la examenul neurologic), vederea (este cazul maselor tumorale care afecteaza calea nervului optic), dar si psihologice si psihiatrice (aparitia irascibilitatii, depresiei sau maniei in absenta unui istoric medical sugestiv sau a unor evenimente din viata pacientei care sa explice aceste simptome).

Examenul imagistic de electie in aceasta situatie este RMN-ul cerebral (rezonanta magnetica nucleara - termen invechit, in prezent inlocuit de imagistica prin rezonanta magnetica - IRM), pentru excluderea unui proces tumoral cerebral.

Trebuie mentionat sindromul de hipertensiune intracraniana, care poate fi exprimarea primara a tumorii cerebrale, cuprinzand: varsatura in jet (fara o stare de greata premergatoare), cefaleea (dureri de cap care nu cedeaza la tratamentul antalgic), fotofobie (pacienta nu mai suporta lumina ambientala, preferand intunericul), uneori insotit si de tulburari de vedere (vederea in dublu, camp vizual central afectat sau chiar orbire) si de echilibru. Cancerul de san si, mai rar, cancerul ovarian sau de endometru, pot avea drept prima metastaza una cu localizare cerebrala. 

Pentru oricare dintre simptomele sau semnele enumerate mai sus, mai ales daca acestea nu se amelioreaza sub tratamentul prescris de medicul de familie sau de medicul specialist pentru care s-a adresat prima data, este de maxima importanta efectuarea unui examen imagistic de inalta performanta (CT, IRM, PET-CT - tomografie prin emisie de pozitroni-computer tomograf).

NICIUNUL din simptomele sau semnele de mai sus, chiar daca ar fi inalt sugestive (mai ales in contextul caracterului persistent) NU sunt suficiente pentru a pune diagnosticul de cancer.

Trebuie sa retinem ca diagnosticul complet si corect pentru cancer implica INTOTDEAUNA 3 componente: diagnosticul clinic (despre care s-a vorbit in acest articol), diagnosticul imagistic si paraclinic si, cel mai important dintre toate, diagnosticul histopatologic (sau anatomopatologic, care se obtine in urma biopsierii masei tumorale - prin biopsie cu ac fin, biopsie cu ac gros sau "core biopsy", biopsie incizionala sau biopsie excizionala - sau in urma actului chirurgical, prin care se inlatura de prima intentie masa tumorala in intregime sau partial - este cazul unor tumori pentru care interventia chirurgicala este singura atitudine terapeutica care se poate efectua in urgenta, pentru simptome grave, cum este cazul ocluziei intestinale).

Odata obtinut diagnosticul complet de cancer, urmatorul pas este adresarea cat mai rapida catre un medic oncolog medical, pentru determinarea urmatorului pas in management-ul neoplaziei.