Soarele, prieten sau dusman: cancerul de piele

Tuturor ne place sa lenevim la soare, sa ne bucuram de caldura, sau sa ne bronzam. Razele soarele ne fac sa ne simtim bine, ne alinta in zilele frumoase de vara si ne confera un aspect placut. Din pacate insa, soarele nu ne este doar prieten.

El poate influenta pielea in foarte multe feluri, insa din pacate nu toate sunt benefice. Expunerea excesiva la soare este incriminata in imbatranirea rapida a pielii, in aparitia precoce a ridurilor, sau a petelor hiperpigmentare. Soarele poate fi foarte daunator, insa in prezent exista numeroase modalitati de a combate efectele sale nedorite.

Specialistii au concluzionat chiar ca pielea unei femei de 40 de ani, care a folosit in mod corespunzator produse de protectie solara, arata mai tanara cu aproximativ 10 ani! Asociem adesea un ten radiant si o piele bronzata cu o starea de sanatate generala, cu o stare de bine si confort total. Totusi, specialistii avertizeaza: o piele bronzata prin supraexpunere la radiatiile solare sau chiar in saloanele de bronzare, este o piele agresata, o piele care sufera deoarece procesul de imbatranire este accelerat la nivelul celulelor dermice.

Iar acesta este terenul pe care poate foarte usor sa apara cancerul de piele. Specialistii considera ca in prezent, bronzul nu mai este deloc la fel de sanatos ca in trecut. Modificarile climatice si poluarea sunt responsabile de agresivitatea exagerata a radiatiilor solare. Daca in trecut se considera o intamplare sa ne ardem dupa ce am stat mai mult la soare in prima zi de plaja, astazi aceasta arsura nevinovata poate fi incadrata in grupa factorilor de risc pentru aparitia cancerului.

Daca in trecut erau considerate eficiente produsele cu factor de protectie solara de 2 sau 4, in prezent se pare ca nici cele cu factor de protectie 15 nu mai ofera o protectie totala. Suntem asaltati de reclame la saloanele de bronzat, de produse care mentin bronzul stralucitor. Dar nu suntem avertizati ca expunerea la soare poate sa modifice excesiv de mult structura ADN- ului pielii, declansand procesele maligne cu rezultate dezastruoase.

Expunerea la soare in absenta protectiei oferite de produsele cu factor de protectie solar este incriminata cel mai adesea in aparitia unor modificari vizibile la suprafata pielii, modificari pe care le interpretam ca naturale in cadrul procesului de imbatranire globala a organismului. In timp, razele ultraviolete, raspunzatoare de aceste modificari, altereaza structura unor compusi din tegument, cum ar fi elastina.

Prin distrugerea acesteia, aspectul tenului si al pielii se modifica foarte mult: pielea devine aspra, isi pierde elasticitate, nu mai revine la forma initiala, se intinde foarte mult si apare ridata. Este influentata si capacitatea sa de a se vindeca, de a rezista unor agresiuni fizice din mediu. Ranile apar mai usor, iar reparatia tisulara se face defectuos, adesea prin cicatrici inestetice.

Soarele ne imbie tot timpul, si doar pentru ca este toamna nu inseamna ca efectele sale sunt mai putin intense sau mai putin periculoase. Intensitatea radiatiilor este similara, in special la inceputul toamnei, iar efectele la fel de nocive. Chiar daca atunci cand suntem tineri efectele soarelui par minunate, iar bronzul nostru, obtinut prin ore si ore de stat la plaja atrage priviri admirative, pe masura ce imbatranim, vom ajunge la concluzia ca intr-adevar, soarele nu este cel mai bun prieten al pielii noastre.

Expunerea excesiva la soare, adesea in absenta unor produse cu factor de protectie ridicat este incriminata in aparitia:
- Efelidelor (pistruilor);
- Ridurilor fine si adanci;
- Petelor hiperpigmentare;
- Decolorarii galbui a tegumentului;
- Telangiectaziilor (dilatatii ale vaselor superifciale ale pielii);
- Elastozei (distructiei tesutului elastic din tegument, care poate fi factor de risc in aparitia ridurilor si a altor modificari de acest tip);
- Tumorilor tegumentare benigne;
- Keratozei actinice (leziune precanceroasa) ce apare mai frecvent la pacientii cu tenul deschis, sub forma unei placi cutanate groase, dure si uscate;
- Leziunilor canceroase (maligne) bazaliom, melanom, carcinom cu celule scuamoase.

Aceste modificari cutanate apar deoarece razele soarelui contin radiatii ultraviolete ce pot leza semnificativ tegumentul. Ultravioletele A (UVA) sunt principalele responsabile de aparitia imbatranirii premature, a ridurilor si a bronzului, in timp ce ultravioletele B (UVB) sunt mai periculoase si cauzeaza arsurile solare. Ambele tipuri de radiatii sunt insa la fel de periculoase pentru piele, chiar daca efectele UV A par mai blande, ele actionand simultan si combinat.

Radiatiile sunt cele mai puternice in zile de vara si toamna timpurie, la altitudine mai mari si mai aproape de Ecuator. Totusi, nu suntem complet protejati de ele nici in zilele intunecate, deoarece orice emisie luminoasa naturala, solara, are astfel de radiatii.

Cancerul de piele pare a fi cea mai frecventa neoplazie intalnita in Statele Unite, si se pare ca incidenta sa de aparitie este in continua crestere. Desi cancerul de piele pune probleme si in Romania, incidenta sa este mai redusa.

Cancerul de piele apare ca o crestere maligna, anormala, necontrolata, a celulelor tegumentului. Cancerul de piele apare mai frecvent la nivelul epidermului (cel mai superficial strat al pielii) sub forma unei tumori macroscopice, vizibile cu ochiul liber. Acesta este si motivul pentru care majoritatea cancerelor de piele sunt detectabile precoce, pacientul observandu-le in timp util.

Cele mai frecvente tipuri de cancer sunt denumite in functie de tipul celulei din care se formeaza. Acestea sunt bazaliomul (din celulele bazale), cancerul cu celule scuamoase, si melanomul. Bazaliomul si cancerul cu celule scuamoase sunt mai putin agresive si reprezinta aproximativ 95% din totalitatea cancerelor de piele diagnosticate.

Uneori sunt denumite non - melanoame si pot fi rezolvate terapeutic precoce, dezvoltarea lor fiind stopata la timp. Melanomul, malignitate a melanocitelor, este cea mai grava forma de cancer de piele si este responsabil de 75% din decesele prin cancer de piele. Nediagnosticat precoce si netratat corespunzator, melanomul se poate extinde in intregul organism, determinand metastaze si complicatii la distanta, care sunt raspunzatoare in final de decesul pacientului.

Desi cancerul de piele este foarte frecvent diagnosticat, mortalitatea prin acesta este relativ redusa, si mult inferioara celei prin alte tipuri de neoplazii, cum ar fi cancerul de plamani, pancreas sau cancerul gastric.

Factorul de risc principal si agentul etiologic pe care toti specialistii in dermatologie il incrimineaza in aparitia cancerului de piele este reprezentat de expunerea la radiatiile ultraviolete. Nu conteaza daca este vorba de expunere naturala, la soare, sau in saloanele de bronzare, efectele sunt la fel de periculoase. Expunerea la soare este la fel de pericolasa in toate anotimpuri, chiar si iarna sau in zilele intunecate de toamna.

Expunerea cumulata in timp poate duce la aparitia bazalioamelor si cancerelor cu celule scuamoase, in timp ce episoadele de arsuri solare, mai ales cele aparute inainte de 18 ani, sunt adesea factori de risc pentru aparitia melanoamelor maligne mai tarziu, in viata adulta. Alte cauze incriminte in apariai cancerului de piele, insa mai putin frecvente, dar la fel de importante sunt reprezentate de: expunerea repetata la radiatii X, precum si expunerea ocupationala la anumite chimicale.

Specialistii considera ca oricine poate dezvolta cancer de piele, indiferent de sex sau varsta, insa riscul pare a fi mai crescut la anumite categorii de persoane, indeosebi la cei cu un ten mai deschis, cu parul blond sau roscat (deoarece cantitatea de pigment melanic este mai redusa).

Cu cat pielea este mai inchisa la culoare, cu atat riscul este mai redus, insa nu lipseste. Indivizii cu tenul inchis sau populatia de culoare nu sunt complet feriti de riscul de cancer de piele, chiar daca melanina este in cantitatea semnificativ mai crescuta in tegumentul lor. Pe langa nuanta tenului, exista o multitudine de factori ce pot predispune o persoana riscului de aparitie a acestei afectiuni.

Cei mai frecventi si citati factorii de risc in aparitia cancerului de piele sunt:
- Piele deschisa la culoare: o cantitate mai mica de pigment melanic inseamna adesea o protectie mai redusa impotriva radiatiilor ultraviolete. Pacientii cu parul blond si tenul deschis, sau cei roscati sunt cei mai sensibili, ei dezvoltand arsuri solare mai frecvent, uneori chiar si in rezenta unor produse adecvate de protectie;
- Antecedente multiple de arsuri solare: acestea suprasolicita permanet capacitatea de reparatie a tegumentului si astfel cresc riscul de aparitie a unor modificari celulare. Arsurile solare aparute in copilarie si cele aparute in viata adulta sunt la fel de periculoase;
- Alunitele si nevii displazici: trebuie supravegheate atent deoarece in timp prin agresiune fizica (mai ales daca sunt reliefate) pot determina aparitia canerului de piele;
- Istoric familial de cancer: daca unul din parinti a avut cancer de piele, riscul de aparitie a acestuia la copii este mai crescut;
- Deficite imunologice: in aceasta categorie sunt inclusi pacientii cu stari imunocompromise, infectie HIV/SIDA, leucemie sau cei care se afla in tratament imunosupresor posttransplant;
- Piele fragila, sensibila, uscata: un tegument care este usor lezat, care se raneste usor si se vindeca greu este mult mai susceptibil la aparitia canerului de piele si de aceea trebuie protejat mult mai bine. Anumite tratamente impotriva psoriazisului si exemelor pot creste semnificativ riscul de cancer;
- Varsta: riscul de aparitie a cancerului de piele creste odata cu varsta, in principal datorita faptului ca leziunile canceroase apar mai lent. Chiar daca expunerea excesiva a avut loc in copilarie, cancerul poate sa se manifeste la varsta adulta sau chiar la batranete. Totusi, in ultimul timp, specialistii au observat ca bazalioamele apar din ce in ce mai frecvent la femeile mai tinere de 40 de ani.

Cele mai frecvente simptome ale cancerului de piele, cele care ne pot atrage atentia ca ceva este in neregula sunt in general simptome locale, tegumentare, de cele mai multe ori modificari ale aspectului unor alunite sau negi, cresterea in dimensiuni si multiplicarea lor exagerata sau in timp scurt, aparitia pruritului local, a unor defecte de epitelizare. Specialistii au intocmit o lista cu simptomele ce pot sa apara in functie de fiecare tip de cancer de piele in parte.

Carcinomul cu celule bazale (bazaliomul) se manifesta prin aparitia unor leziuni reliefate, netede si catifelate la palpare, cu localizare in special la nivelul gatului, decolteului, sau fetei. Aceste leziuni pot fi hiperpigmentate aparand rosiatice mai ales la nivelul trunchiului sau membrelor (atat superioare cat si inferioare). Bazaliomul este un cancer care metastazeaza destul de rar, iar mortalitatea asociata lui nu este impresionanta.

El este insa responsabil de desfigurari si modificari tegumetare inestetice, care pot reduce foarte mult calitatea vietii pacientului si ii pot crea complexe din cauza aspectului fizic. Statisticile arata ca 3 din 10 indivizi de rasa caucaziana vor dezvolta un bazaliom in cursul vietii.

Carcinomul cu celule scuamoase poate sa apara sub forma unui nodul de consistenta ferma, si de culoare rosiatica, sau sub forma unei leziuni plate, nereliefate, insa aspre si cu tendinta spre descuamare. Este de cele mai multe ori intens pruriginos, poate sangera, mai ales daca este agresat sistematic si formeaza o crusta. Exista si numeroase cazuri de carcinom asimptomatic, pacientul observandu- l doar dupa o lunga evolutie, ceea ce ingreuneaza tratamentul si infleunteaza negativ prognosticul.

In general apare la nivelul zonelor tegumentare cele mai expuse radiatiilor solare, insa aceasta nu este o regula: carcinomul cu celule scuamoase (precum si bazaliomul) poate sa apara oriunde pe corp, inclusiv la nivelul buzelor, cavitatii bucale, esofagului, vezicii urinare, cervixului, vaginului sau prostatei.

Melanomul este de cele mai multe ori sub forma unei pete pigmentate, de dimensiuni variate ce poate fi similara unei alunite obisnuite, insa are de obicei un aspect mult mai neregulat comparativ cu o leziune hiperpigmentara benigna. Desi este cel mai putin frecvent dintre toate tipurile de cancer de piele, el este cel mai agresiv si are cea mai mare mortalitate. Poate sa apara atata la nivel tegumentar cat si mucos, pe tractul gastrointestinal sau la nivel ocular.

De retinut!

In diagnosticarea melanomului este foarte important de cautat anumite semne. Specialistii le- au grupat sub denumirea de “ABCD- ul melanomului” si ele include:
A - Asimetrie: forma unei jumatati nu este identica cu a celeilate jumatati a leziunii tegumentare analizate;
B - Borders (margini): marginile leziunii sunt neregulate sau imprecis delimitate;
C - Culoare: culoarea este neuniforma, leziunea are zone hiperpigmentare rosiatice, violacee, alteranand cu zone hipopigmentare (uneori chiar albicioase);
D - Diametrul: diametrul unei leziuni cu potential malign se modifica rapid si intr- un interval redus de timp poate creste cu mai mult de 6 mm.

Cancerul de piele se diagnosticheaza prin realizarea unei biopsii cutanate. Procedura implica recoltarea unui fragment tisular din leziunea suspecta ce va fi apoi analizata microscopic pentru a se stabili daca exista sau nu modificari de arhitectura locala si degenerari neoplazice. Majoritatea biopsiilor se realizeaza sub anestezie locala, astfel incat pacientul nu resimte decat un disconfort local minor asociat injectarii anestezicului.

In anumite cazuri se poate efectua chiar o biopsie excizionala, in cadrul careia este indepartata intreaga leziune, pana adanc in derm si hipoderm. O astfel de biopsie se prefera mai ales daca se suspecteaza un melanom. Totusi, din motive estetice, de cele mai multe ori se efectueaza o biopsie relativ restransa, pentru ca apoi sa se decida daca este cazul sa se intervina mai agresiv sau nu.

Tratamentul cancerului de piele este adesea individualizat in functie de particularitatile fiecarui pacient in parte. Factorii care influenteaza abordarea terapeutica sunt in principal tipul histopatologic de cancer, localizarea acestuia, dimensiunile leziunii ce trebuie excizate, dar si preferintele personale ale pacientului.

De cele mai multe ori tratamentul, chiar si cel chirugical, nu necesita decat anestezie locala, excizia facandu- se fara ca pacientul sa fie suspus unui stres anestezic suplimentar. Daca s-a realizat biopsie excizionala, de cele mai multe ori un tratament suplimentar nici nu mai este indicat.
Tratamentul standard pentru bazalioame si carcinoame cu celule scuamoase include:
- Excizia cancerului impreuna cu a catorva milimetri de tesut (aparent) sanatos. Pentru a se evita formarea unor cicatrici inestetice sau care sa afecteze functionarea unor anumite zone (fata, zone de extensie), se recomanda si interventii chirugicale estetice postexcizia tumorii;
- Electrodesicare si chiuretaj: indepartarea fizica prin chiuretaj a tuturor celulelor canceroase urmata de electrochirugie. Cicatricea care poate sa ramana este adesea de dimensiuni reduse, plana si hipopigmentara;
- Chemochirugie Mohs: interventie chirgicala realiizata microscopic, a carei eficienta variaza destul de mult, insa se mentine relativ crescuta. Avantajele acestui tip de interventie sunt mai degraba de ordin cosmetic, deoarece cicatricile care raman sunt de mici dimensiuni. Deoarece cancerul de piele se localizeaza pe zonele vizibile, acesta este totusi un considerent foarte important pentru un procent ridicat din pacienti;
- Criochirugie poate fi utilizata si pentru distrugerea unor leziuni cu potential cancerigen (leziunile din keratoza actinica). Prin utilizarea de azot lichid se va ingheta fragmentul tisular patologic si apoi acesta va fi indepartat. Vindecarea se va face printr- o cicatrice estetica. In anumite cazuri procedura va trebui repetata deoarece nu poate indeparta neoplazia in totalitate;
- Terapie laser utilizeaza un fascicul directionat de raze luminoase care pot vaporiza tumora, afectand foarte putin tesutul din jur. Hemoragia postinterventie si edemul sunt reduse, iar vindecarea se face estetic;
- Chemoterapia se poate realiza folosind creme sau lotiuni (pentru cancerele limitate la structurile superficiale ale pielii). Chemoterapicele topice pot determina aparitia unor inflamatii locale si pot favoriza aparitia cicatricilor. Chemoterapia sistemica este recomandata in cazurile in care cancerul s-a extins deja in intregul organism, insa aceste doua tipuri de cancere (bazaliom si carcinomul cu celule scuamoase) disemineaza si metastazeaza destul de rar;
- Radioterapie sau regimuri combinate sunt indicate in cazurile depasite de chirugie, sau cand aceasta nu este recomandata.

Tratamentul standard pentru cancerele cu risc mai redus de metastazare si pentru cele mai putin agresive include:
- Radioterapie combinata sau chimioterapie locala (creme cu 5 fluorouracil);
- Crioterapie, electrodesicare si chiuretaj;

Tratamentul standard pentru melanoame include:
- Excizie chirgicala intinsa, cu o margine de siguranta oncologica cat mai mare;
- Chemoterapie, radioterapie, administrarea agentilor biologici. Chimioterapia este importanta mai ales in cazul in care cancerul s-a extins si a metastazat;
- Excizia ganglionilor afectati, in cazul in care melanomul a diseminat si a ajuns in nodulii limfatici locoregionali;

In prezent sunt studiate si alte tipuri de terapii ce pot fi utile in tratamentul cancerul de piele. Acestea includ terapia fotodinamica si imunoterapia utilizand interferon si interleukina 2. Rezultatele si eficienta acestora trebuie inca dovedite si de aceea nu sunt deocamdata incluse in schemele terapeutice.

Nimic nu poate anula complet efectul nociv al radiatiilor solare asupra tegumentului, desi de multe ori pielea pare ca se vindeca de la sine. De cate ori dupa doar cateva zile nu am observat ca o arsura solara s-a diminuat si ca deja simptomele au disparut? Capacitatea pielii de a se vindeca pare incredibila. Totusi, ea trebuie ajutata si stimulata si prin utilizarea unor produse specifice, care sa mai reduca din factorii nocivi care o agreseaza permanent.

Produsele cosmetice si dermatocosmetice cu factor de protectie solara sunt ajutoare la indemana ce au o eficienta dovedita. Ele trebuie aplicate ori de cate ori expunerea la soare este mai crescuta, nu doar in zilele in care stam la plaja. Nu este niciodata prea tarziu sa ne protejam pielea de radiatii. Desigur, imbatranirea pielii face parte din evolutia generala inevitabila a organismului, insa putem incetini aparitia unor modificari cutanate prin simpla evitare a soarelui in exces si in absenta unei protectii antisolare eficiente.
Specialistii ne fac cateva recomandari ce ne pot ajuta sa ne mentinem pielea frumoasa si sanatoasa pentru mai mult timp:
- Sa aplicam produse cu factor de protectie solara de minim 15 cu cel putin 30 de minute inainte de a iesi in soare. Acestea trebuie ulterior reaplicate la interval de cateva ore (maxim 2) sau chiar mai des daca stam in apa marii, a piscinei sau daca transpiram excesiv;
- Sa alegem ochelari de soare sau lentile de contact cu filtru UV;
- Sa purtam haine ce ne pot proteja de soare cand suntem in aer liber, in principal bluze cu maneci lungi, facute din materiale naturale: matase, in;
- Sa evitam expunerea directa la soare in intervalul 10 dimineata 3 dupa masa, deoarece radiatiile au intensitate maxima in acest timp;
- Sa nu fumam si sa evitam consumul excesiv de alcool deoarece acestia sunt factori de risc ce reduc semnificativ capacitatea organismului de a se apara impotriva oricarui tip de injurie;
- Sa ne examinam periodic pentru a observa eventualele alunite sau negi pe care ii putem avea pe corp si pentru a putea apoi monitoriza evolutia lor in timp;
- Sa ne protejam copiii de radiatii solare excesive si sa ii educam cu privire la importanta protectiei antisolare. Se pare ca cea mai periculoasa expunere, din punct de vedere al riscului de aparitia a cancerului de piele, este obtinuta pana la implinirea varstei de 18 ani.