Informatii esentiale despre melanomul malign

Melanomul malign este o tumora melanocitara, adesea intalnita la varsta a doua dupa 40-50 de ani, dar nu este exclus sa fie intalnita si la copii sau tineri de diverse varste.

Mai poate aparea pe leziuni melanocitare preexistente, cum ar fi nevii displazici, sau din senin, fara a exista o leziune preexistenta.

Agresivitatea tumorii este foarte mare, iar rata de supravietuire dupa 5 ani este de sub 50% si este dependent de momentul diagnosticarii, dar si de profunzimea tumorii calculata dupa nivelul de invazie.

Melanomul este mai des intalnit la rasa alba comparativ cu rasa afro-americana, iar metastazele tinta sunt intalnite in ganglionii limfatici, plamani si ficat, dar nu sunt excluse nici celelalte organe.

Localizarea cea mai frecventa a melanomului la femei este la nivelul gambelor, iar in randul barbatilor este la nivelul toracelui.

- factorii genetici cresc riscul de dezvoltarea a formatiunii maligne in familiile care au deja un membru ce a dezvoltat melanom;

- fenotipul cutanat, in special la cei cu pielea deschisa la culoare;

- leziunile preexistente, nevi melanocitari sau dizplazici, prin transformarea maligna a celulelor nevice (celule pigmentare inrudite cu melanocitele);

- traumatismele repetate a leziunile nevice preexistente;

- statusul imun deficitar;

- pielea aparent sanatoasa, dar expusa excesiv la radiatii solare sau sedinte la solar;

- ochii verzi sau albastri, dar si parul roscat sau blond au un risc mai mare de a dezvolta aceasta afectiune.

Simptomele melanomului tin de o regula numita ABCDE ce cuprinde:

A - asimetria leziunii;

B - bordurile sau marginile neregulate;

C - culoare de diverse nuante de maro, cafeniu, brun inchis, albastru si chiar negru;

D - dimensiunea sau diametrul comparat cu un bob de mazare sau putin mai mare, ce poate varia;

E - evolutia existenta si transformarile ei in timp.

Se disting urmatoarele forme clinice de melanom malign, diferentiate pe criterii anatomo-clinice si evolutive:

1. Melanomul pe melanoza precanceroasa Dubreuilh;

2. Melanomul cu extensie superficiala;

3. Melanomul nodular;

4. Melanom acral lentigoid.

Primele trei forme au un prognostic mai bun deoarece se dezvolta superficial initial, iar dupa un timp devin invazive, dar daca sunt indepartate la timp, rata de vindecare este foarte mare. Ultimul tip este cel mai agresiv deoarece din start se dezvolta invaziv, de aceea este creditat cu un prognostic foarte sever.

1. Melanomul pe melanoza precanceroasa Dubreuilh

Este ca o pata pigmentara bine conturata, fara relief, care apare in general dupa varsta de 60 de ani, in zona fetei, la nivelul urechilor, mai rar pe gat si pe scalp.

Are o evolutie cronica daca nu este depistata precoce si consta in modificari de culoare si de contur care devin policiclice, putand prezenta chiar o resorbtie partiala.

Dupa 10-15 ani de evolutie pot aparea proeminente, ulceratii si sangerari la nivelul zonei respective ce determina pacientul sa se prezinte la medic pentru ca nu stie ce se intampla de sangereaza zona respectiva, dupa multi ani leziunea fiind descoperita, si astfel lucrurile se complica.

2. Melanomul cu extensie superficiala sau extensiv in suprafata

Este forma clinica cea mai frecventa, in procent de 30-40% din totalul cazurilor, fiind mai des intalnita in randul femeilor si apare pe partile expuse frevent la soare (decolteu, maini, fata).

Clinic, se prezinta sub forma unei mici pete pigmentare ce apare spontan, de culoare brun-inchis, maro inchis, pana la brun antracit, cu un contur vizibil neregulat, cu supradenivelari si se poate extinde spre periferie ca o pata de ulei.

Pe suprafata leziunilor dispare aspectul natural al pielii si se observa zone hipopigmentare, alternand cu zone hiperpigmentare, rezultand o leziune cromo-acromica (cu discrepante de culoare inchisa si deschisa).

Leziunea maligna apare pe un nev displazic ce produce modificari in aspectul nevului, prin cresterea sa in dimensiuni, modificarea conturului, modificarea nuantei, dezvoltarea unui halou eritematos in jur si senzatie de prurit localizat.

3. Melanomul nodular

Prezinta o crestere atat pe orizontala, cat si pe verticala si, din cauza invaziei rapide, prognosticul este rezervat. Nodulul are o crestere rapida, iar daca este tratat in stadiul I, rata de supravietuire este la 5 ani.

Este una dintre cea mai maligna forma dintre toate formele existente si poate aparea pe pielea sanatoasa sau poate fi secundar unui melanom deja existent.

4. Melanomul acral lentiginos

Este mai frecvent la barbati si apare in mod expres la nivelul palmei si plantei piciorului. Debuteaza tardiv dupa varsta de 50 de ani, sub forma unei pete pigmentare, dupa care pe suprafata petei se reliefeaza o proeminenta pigmentara ce se dezvolta progresiv cu extindere bidimensionala si care poate ulcera si sangera.

Diagnosticul diferential al melanomului.

Se face cu:
- nevi displazici;
- epiteliom bazocelular;
- nevul albastru;
- melanomul juvenil;
- veruci seboreice;
- hemangiom trombozat.

Dermatologii folosesc pentru confirmarea diagnosticului dermatoscopul, ce se aseamana cu un mic microscop de mana, pentru a putea observa gradul de pigmentare al leziunii.

Dermatoscopia cu dermatoscopul ofera informatii care nu se pot sesiza cu ochiul liber, iar daca medicul dermatolog este incert in confirmarea diagnosticului, se va efectua o biopsie pentru a se investiga histopatologic leziunea si tipul de celule.

Se impune excizia leziunii suspecte sau deja confirmata cu dermatoscopul sau chiar cu ochiul liber in unele cazuri. Iin momentul indepartarii se face si excizia marginilor de siguranta la un 1 cm in cazul leziunilor mici si la 1,5-2 cm pentru cele mai mari.

Se apreciaza invazia tumorii in profunzime prin examenul histopatologic si, in functie de acest criteriu se mai poate reinterveni chirurgical pentru excizie definitiva. Pentru a preciza invazia ganglionara a tumorii este necesara o ecografie sau chiar computer tomograf si, ulterior, biopsie ganglionara.

Daca rezultatul este pozitiv in ceea ce priveste invazia ganglionara se practica evidarea ganglionara.

In ceea ce priveste tratamentul medicamentos, se initiaza interferon-alfa saptamanal, timp de un an, imunostimulare, vitaminoterapie si, in cazul prezentei metastazelor, se face schema chimioterapica.