Lucruri pe care trebuie sa le stii despre depistarea precoce a cancerului colorectal

Cancerul colo-rectal ramane unul dintre cancerele cu incidenta crescuta la nivel mondial si mai ales cu supravietuire redusa, prin prisma unei lipse de informare cu privire la posibilitatile de screening ale bolii.

Atunci cand acesta este diagnosticat precoce, putem vorbi de tratamente cu potential curativ si rata de supravietuire substantiala.

Screeningul unei boli inseamna efectuarea unor investigatii cu scopul de a detecta o boala cat mai devreme in evolutia acesteia, pentru a asigura o sansa mai mare de supravietuire si un tratament eficient.

In general screeningul se face la pacienti asimptomatici si care au ajuns la varsta la care anumite boli au un risc mai mare de declansare.

Screeningul cancerului colo-rectal este recomandat incepand cu varsta de 45 de ani la pacientii fara istoric personal sau familial, fara alte afectiuni digestive subiacente si fara radioterapie in antecedente.

Pacientii cu istoric de cancer personal sau familial si cei cu boli inflamatorii intestinale necesita screening la varste mai tinere si intervale mai frecvente.

In cazul rudelor de gradul I ale unui pacient cu cancer, este indicat un screening cu cel putin 10 ani mai devreme decat varsta la care acesta a fost diagnosticat.

Desi cea mai utila metoda de detectie este colonoscopia, screeningul cancerului colo-rectal se poate efectua in mai multe feluri:

Metode invazive

Colonoscopia este standardul de aur in detectia precoce atat a leziunilor precursoare cancerului (ex. polipi), cat si a tumorilor colo-rectale.

Disconfortul pacientului poate fi ameliorat sau inlaturat cu ajutorul sedarii sau anesteziei intraprocedurale.

Procedura presupune vizualizarea cu ajutorului unei camere a intreg colonului si o parte din intestinul subtire, permitand totodata prelevarea de biopsii din leziunile evidentiate.

In cazul polipilor, colonoscopia dobandeste si o valoare terapeutica, prin posibbilitatea de a exciza polipii cu risc de transformare maligna.
Metode non-invazive

Cele mai utilizate sunt testele de scaun care detecteaza hemoragiile oculte in scaun, adica sangerarile care nu pot fi vizibile cu ochiul liber (ex. test FOBT, FIT).

Desi par mai putin neplacute pentru pacient, testele pozitive nu sunt automat atribuite cancerului colo-rectal, ci pot fi rezultatul a unor alte patologii precum hemoroizi, diverticuli, polipi sau boli inflamatorii.

Din acest motiv, pacientii cu un test de hemoragie oculta pozitiv necesita evaluare ulterioara cu autorul colonoscopiei.

Alte teste de scaun pot identifica o serie de biomarkeri genetici sau ADN, insa nu sunt intrebuintate la scara larga.

Testele de sange, inca incomplet standardizate, nu se utilizeaza frecvent in practica medicala.

In ceea ce priveste metodele imagistice, pacientul poate opta pentru videocapsula endoscopica sau colonografia CT/RM.

Acestea, desi neutilizate de rutina, pot servi la detectarea polipilor si a cancerului colo-rectal in situatii particulare, avand insa dezavantajul de a nu putea preleva biopsii.

Asadar, pacientii la care s-a detectat cancerul folosind aceste metode, necesita ulterior o colonoscopie cu biopsii, in vederea stabilirii diagnosticului de certitudine.

Un alt aspect de luat in calcul este ca videocapsula nu se recomanda in tumorile care blocheaza lumenul colonului, deoarece aceasta poate ramane impactata la acest nivel, determinand ocluzie intestinala.

Computer tomografia si RMN-ul standard nu sunt considerate metode eficiente de screening, deoarece nu permit diagnosticul polipilor mici sau a tumorilor incipiente.

Acestea sunt rezervate cazurilor diagnosticate, in vederea stabilirii extensiei tumorale si a eventualelor metastaze la distanta.

Desi majoritatea pacientilor declara o reticenta in a efectua colonoscopia, beneficiile screeningului depasesc de cele mai multe ori teama si riscul de complicatii asociate procedurii, motiv pentru care un consult in prealabil la medicul gastroenterolog poate elimina aceste griji.

De asemenea, detectia precoce a polipilor cu risc de transformare permite indepartarea endoscopica a acestora, in timp ce identificarea unui cancer colo-rectal in stadiu precoce permite abordarea unei plaje mult mai mari de optiuni terapeutice, spre deosesbire de cancerul terminal, in care paliatia ramane singura optiune.

Dieta saraca in fibre, vitamine si nutrienti, precum si alimentatia bogata in alimente procesate, alcool, carne rosie, grasimi predispun la aparitia cancerului colo-rectal.

Obezitatea, tutunul si sedentarismul reprezinta alti factori de risc.

In randul factorilor de protectie impotriva cancerului colo-rectal regasim alimentatia bogata in fructe si legume, peste, vitamine si fibre.

Componenta genetica, desi nu este un factor modificabil, poate fi "contrabalansata" cu screeningul la intervalele recomandate pentru pacientii cu rude de gradul I afectate de cancer.

De asemenea, se recomanda evaluare periodica si in randul pacientilor care au in antecedentele personale cancer, polipi colonici, boli inflamatorii intestinale, diabet, colecistectomie sau iradiere in sfera abdomino-pelvina.

Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10182334/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11154673/
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0753332223005759