Cancerul anal

Cancerul anal este un tip rar de cancer. Anusul este locul pe unde sunt eliminate fecalele in momentul defecatiei. Acesta este alcatuit din stratul exterior de piele si partea terminala a intestinului gros. Cancerul anal este boala in care celulele canceroase se formeaza in tesuturile din anus.

Simptomele includ sangerare, durere sau umflaturi in zona anala. Pruritul anal si scurgerile locale pot fi semne de cancer anal.

Posibilele tratamente includ radiatii, chimioterapie si chirurgie. Tratamentul depinde de cat de mult s-a extins tumora, de tipul, marimea si localizarea acesteia.

Dupa ce a fost diagnosticat cancerul anal, se vor face investigatii pentru a se afla daca celulele canceroase s-au raspandit in anus sau in alte parti ale corpului.

Procesul utilizat pentru a se depsita acest lucru se numeste stadializare. Conform acestui proces se poate determina stadiul in care se afla boala. Este important sa se cunoasca stadiul conditiei in scopul stabilirii unui plan adecvat de tratament.

Pot fi utilizate urmatoarele teste pentru a se stabili care este stadiul afectiunii:

- CT - este o procedura care ofera o serie de imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului, surprinse din unghiuri diferite. Imaginile sunt realizate de catre un computer conectat la un aparat cu raze X.

Poate fi injectata in vena sau inghitita o substanta de contrast pentru ca organele si tesuturile sa poata fi vizualizate cat mai clar. Procedura se mai numeste tomografie computerizata sau tomografie computerizata axiala. In cazul cancerului anal, poate fi necesara si o scanare CT a pelvisului si abdomenului;

- radiografia toracica - este o radiografie a organelor si oaselor din interiorul pieptului. Radiografia cu raze X presupune trecerea unui fascicul energetic prin corp si pe un film pentru a oferi o imagine a zonelor din interiorul organismului;

- ecografia endoanala sau endorectala - este procedura in cadrul careia un traductor de ultrasunete (sonda) este introdus in anus sau rect, ultrasunetele lovesc organele interne sau tesuturile si rezulta diferite ecouri care formeaza o imagine a testuturilor corpului, numita sonograma.

Exista trei moduri in care cancerul se raspandeste in organism:

- prin tesuturi - cancerul invadeaza tesuturile inconjuratoare normale;

- prin sistemul limfatic - cancerul invadeaza sistemul limfatic si calatoreste prin vasele limfatice in alte locuri in organism;

- prin sange - cancerul invadeaza venele si capilarele si ajunge prin sange in diverse locuri din organism.

Cand celulele canceroase se descompun din tumora primara si sunt transportate prin intermediul limfei sau sangelui in alte locuri din organism, se va forma o alta tumora secundara.

Acest proces se numeste metastaza. Tumora secundara este acelasi tip de cancer ca si tumora primara. De exemplu, daca se raspandeste la oase, celulele canceroase din oase sunt, de fapt, celule de cancer de san. Boala este cancer de san metastatic, nu cancer osos.

Pentru clasificarea cancerului anal se folosesc urmatoarele stadii:

- stadiul 0 - carcinom in situ - cancerul este prezent doar in mucoasa anusului. Aceste celule anormale pot deveni canceroase si se pot raspandi in tesutul normal invecinat;

- stadiul I - cancerul este format si tumora are 2 cm sau mai putin;

- stadiul II - tumora este mai mare de 2 cm;

- stadiul IIIA - tumora poate avea orice dimensiune si se poate raspandi fie la ganglionii limfatici din apropierea rectului sau la organele invecinate cum ar fi vagin, uretra si vezica urinara;

- stadiul IIIB - tumora poate avea orice dimensiune si se poate raspandi la organele din apropiere si ganglionii limfaticii din apropierea rectului sau atat la ganglionii limfatici localizati pe o parte a pelvisului, cat si/sau in zona inghinala si se poate extinde la organele invecinate;

- stadiul IV - In stadiul IV tumora poate avea orice dimensiune si cancerul poate fi extins la ganglionii limfatici sau organele invecinate si s-ar ptuea raspandi in alte parti indepartate ale corpului.

Manifestarile cancerului anal nu sunt unice si pot fi intalnite si in cazul altor conditii, cum ar fi in cazul hemoroizilor. Desi cancerul anal este relativ simplu de diagnosticat, acesta poate fi depistat destul de tarziu.

Simptomele includ:

- noduli sau umflaturi situate in apropierea anusului;

- sangerare anala in timpul miscarilor intestinale;

- scurgeri anale;

- dureri in interiorul sau in jurul anusului;

- senzatie de mancarime in jurul sau interiorul anusului;

- modificare a tranzitului intestinal cum ar fi constipatie.

Expertii nu stiu sigur ce anume cauzeaza cancerul anal. Totusi, printre factorii de risc s-ar putea numara:

- HPV - unele tipuri de HPV sunt strans legate de dezvoltarea cancerului anal. Aproximativ 80% dintre bolnavi sunt infectati in zona anala cu HPV;

- numerosi parteneri sexuali - acest aspect este asociat cu prezenta HPV. Un numar mai mare de parteneri sexuali creste posibilitatea unei infectii cu HPV, care este legat de riscul aparitiei cancerului anal;

- relatii sexuale anale - atat barbatii, cat si femeile care suporta relatii sexuale anale au un risc mai rescut de a dezvolta cancer anal. Barbatii care sunt diagnosticati cu HIV-pozitiv, ce fac sex anal cu alti barbati, au un risc mai mare cu pana la 90% mai ridicat de a dezvolta cancer anal decat restul populatiei, au constatat studiile;

- alte tipuri de cancere - femeile care au suferit de cancer vaginal sau de col ulterin si barbatii care au fost diagnosticati cu cancer penian au posibilitati mai mari de a face cancer anal (si in acest caz infectia cu HPV are un rol important);

- varsta - persoanele mai in varsta au un risc mai crescut decat cele mai tinere de a constata prezenta cancerului anal;

- un sistem imunitar slabit - persoanele cu sistem imunitar slabit au un risc major de a dezvolta cancer anal. Acesta poate include persoanele cu HIV/SIDA, cele care au suferit tansplanturi sau care iau medicamente imunosupresoare;

- fumatul;

- leziuni benigne anale - boala de colon iritabil, hemoroizii, fistulele, cicatricile, inflamatiile rezultate in cazul leziunilor benigne anale pot creste riscul unei persoane de a dezvolta cancer anal.

Anusul este localizat chiar la sfarsitul tractului gastro-intestinal - partea dreapta, zona terminala. Canalul anal este inconjurat de un muschi numit sfincter care controleaza miscarile intestinului prin contractare si relaxare.

Pe scurt, anusul este zona din exterior in timp ce canalul anal se numeste pur si simplu tub. Canalul anal este captusit de celule scuamoase - celulele plate care la microscop au forma unor solzi de peste.

Majoritatea cazurilor de cancer anal se dezvolta din aceste celule scuamoase. Aceste tipuri de cancer sunt cunoscute ca si carcinoame cu celule scuamoase.

Punctul in care canalul anal intalneste rectul se numeste zona de tranzitie. Zona de tranzitie are celule scuamoase si celule glandulare care produc mucus, ce ajuta la trecerea fecalelor prin anus fara probleme.

Adenocarcinomul anusului se poate dezvolta din aceste celule glandulare. Totusi, carcinoamele cu celule scuamoase alcatuiesc marea majoritate a cancerelor anale

S-au depistat mai multi factori vinovati pentru cresterea riscului de cancer anal, inclusiv:

- varsta inaintata - cele mai multe dintre cazurile de cancer anal apar la persaonele cu varsta de peste 50 de ani;

- multipli parteneri sexuali - barbatii si femeile care au multipli parteneri sexual in itmpul vietii lor au un risc mai mare de cancer anal;

- sex anal;

- fumatul;

- HPV - infectia cu HPV creste riscul mai multor tipuri de cancer, inclusiv cancerul anal si cel de col uterin. Infectia cu HPV este o boala cu transmitere sexuala, ce provoaca negi genitali.

HPV poate contribui la modificarea celulelor din canalul anal, o afectiune numita leziune anala scuamoasa intraepiteliala. Celulele anormale asociate cu ASIL nu sunt canceroase dar pot dezvolta cancer anal. Totusi, nu toate persoanele cu ASIL dezvolta cancer anal

- medicamente sau conditiile care suprima sistemul imunitar

Prima persoana care ar putea depista cancerul anal probabil ca ar fi medicul gastroenterolog, care ii va solicita pacientului detalii legate despre simptome si va dori sa examineze bolnavul.

Medicul va dori sa stie detalii despre istoricul medical al pacientului. Apoi pacientul va fi consultat de un medic specializat in chirurgie colorectala sau proctolog.

Specialistul ar putea solicita efectuarea de catre bolnav a urmatoarelor teste:

- examinare rectala - Se va utiliza un proctoscop sau sigmoidoscop - instrumente care vor permite medicului sa examineze zona in detaliu. In unele tari acest instrument mai este numit si anoscop, iar procedura se numeste anoscopie. Examinarea va determina daca pacientul are nevoie de o biopsie.

- biopsia - In cazul in care tesutul canceros este detectat dupa biopsie, pacientul va avea nevoie de investigatii suplimentare pentru a afla cat de avansat este cancerul si daca s-a raspandit sau nu. In acest scop se pot face urmatoarele teste:

- CT - scanare cu raze X folosite pentru a crea o imagine tridimensionala a zonei afectate

- IRM - unde radio si magnetice care produc imagini bi si tri-dimensionale ale zonei tinta.

- scanare cu ultrasunete - undele sonore sunt folosite pentru a crea o imagine a zonei afectate. Aceasta ar putea fi facuta la nivel intern cu ecograf rectal - instrumentul este introdus in anus, inainte de a incepe scanarea.

1. Stadiul 0 de cancer anal (carcinom in situ) - tratamentul de cancer anal in stadiul 0 este, de obicei, rezectia locala.

2. Stadiul I de cancer anal - tratamentul poate include urmatoarele:

- rezectie locala;

- radioterapie externa cu sau fara chimioterapie. In cazul in care cancerul mai este prezent dupa tratament pot fi facute chimioterapie si radioterapie suplimentare pentru a se evita necesitatea unei colostomii permanente;

- radioterapie interna;

- rezectie abdominoperineala, in cazul in care cancerul persista sau este recurent dupa un tratament cu radioterapie si chimioterapie;

- radioterapia interna pentru cancerul care persista in urma tratamentului cu radioterapie externa.

Pacientii care in urma operatiei isi pastreaza muschii sfincterului vor fi reevaluati la fiecare 3 luni in primii 2 ani si se vor face inclusiv examene rectale, endoscopie si biopsie, dupa cum este necesar.

3. Stadiul II de cancer anal - tratamentul poate include urmatoarele:

- rezectie locala

- radioterapie externa si chimioterapie. In cazul in care cancerul nu este vindecat dupa tratament, se pot face chimioterapie si radioterapie suplimentar, pentru a se evita necesitatea unei colostomiii permanente;

- radioterapie interna;

- rezectie abdominoperineala in cazul in care cancerul persista sau este recurent dupa un tratament cu radioterapie si chimioterapie;

- participarea la studiile clinice, care pot include noi optiuni de tratament.

Pacientii care au urmat un tratament care salveaza muschii sfincterului vor fi reevaluati la fiecare 3 luni in primii doi ani, inclusiv examene rectale, biopsie si endoscopie, dupa cum este necesar.

4. Stadiul IIIA de cancer anal - tratamentul poate include urmatoarele:

- radioterapie externa cu chimioterapie - in cazul in care cancerul persista dupa tratamente, se pot face radioterapie si chimioterapie suplimentare pentru a se evita necesitatea unei colostomii permanente;

- radiatioterapie interna;

- rezectie abdominoperineala in cazul in care cancerul persista sau revine dupa tratamentul cu chimioterapie si radioterapie;

- participarea la studiile clinice, care pot include noi optiuni de tratament.

5. Stadiul IIIB de cancer anal - tratamentul poate presupune urmatoarele:

- radioterapie externa cu chimioterapie;

- rezectie locala sau abdominoperineala in cazul in care cancerul persista sau este recurent dupa tratamentul cu chimioterapie si radioterapie. Ganglionii limfatici pot fi eliminati;

- participarea la studiile clinice, care pot include noi optiuni de tratament.

6. Stadiul IV de cancer anal - tratamentul poate implica urmatoarele:

- chirurgie ca terapie paliativa pentru ameliorarea simptomelor si imbunatatirea calitatii vietii;

- radioterapia ca terapie paliativa;

- chimioterapie cu radioterapie ca terapie paliativa;

- participarea la studiile clinice, care pot include noi optiuni de tratament.

Nu exista nicio cale sigura pentru a preveni cancerul anal. In scopul reducerii riscului de cancer anal pot fi luate urmatoarele masuri:

- practicati actul sexual protejat;

- vaccinati-va impotriva HPV;

- renuntati la fumat.