Simptomele precoce ale cancerului vaginal

Vaginul sau canalul de nastere este un organ cavitar, fiind cuprins intre vulva (inferior) si col uterin (superior). Extremitatea superioara a vaginului este mai dilatata, fiind numita fornix vaginal.

Lungimea vaginului este cuprinsa intre 8 si 12 cm, lucru ce este influentat de diferiti factori, cum ar fi: varsta, numarul de sarcini, raporturi sexuale.

Peretii vaginali au un strat subtire de celule numit epiteliu, care contine celule numite celule epiteliale scuamoase. Sub epiteliu, peretele vaginal este alcatuit din tesut conjunctiv, tesut muscular involuntar, vase limfatice si nervi.

Displazia vaginala (leziune intraepiteliala vaginala) reprezinta o afectiune in care celulele anormale din vagin se pot transforma in celule maligne.

Aceste celule anormale, de obicei, coexista cu displazia cervicala (leziune intraepiteliala cervicala-CIN), o leziune precanceroasa a colului uterin.

La majoritatea pacientelor, aceste leziuni sunt asociate cu infectii cu papillomavirus uman (HPV). Pentru a evidentia leziunea precanceroasa de la nivelul colului uterin cauzata de infectia preexistenta cu HPV, se efectueaza testul Babes Papanicolau.

In functie de anatomopatologie cunoastem urmatoarele tipuri de cancer vaginal:

- carcinom scuamos: se poate dezvolta in celulele mucoasei vaginale, cel mai adesea in zona cea mai apropiata de colul uterin; reprezinta 90% din cancerele vaginale; se poate dezvolta incet prin afectiunea precanceroasa numita leziune intraepiteliala vaginala, descrisa mai sus;

- adenocarcinom: se dezvolta in tesutul vaginal; acest tip reprezinta 5% din cazurile de cancer vaginal;

- carcinom cu celule clare: acest tip de cancer vaginal apare la femeile a caror mame au luat medicamentul dietilstilbestrol (DES) in timpul sarcinii;

- melanom: desi este rar, melanomul poate incepe din vagin; melanoamele se dezvolta, de obicei, la nivelul pielii, in anumite parti ale corpului, expuse la soare, dar rareori se poate dezvolta si in zonele neexpuse la soare.

Un factor de risc reprezinta tot ceea ce mareste riscul unei persoane de a dezvolta cancer.

- varsta: cancerele cu celule scuamoase apar cel mai frecvent la femeile cu varsta cuprinsa intre 50 si 70 de ani. Aproximativ jumatate dintre femeile ce sufera de cancer vaginal sunt mai mari de 60 de ani;

- HPV: infectiile cu acest virus sunt un factor de risc pentru cancerul vaginal; activitatea sexuala cu o persoana purtatoare de HPV este cea mai obisnuita metoda de aparitie a bolii; exista vaccinuri disponibile pentru a va proteja de unele tulpini de HPV (unele tulpini de HPV sunt puternic legate de aparitia cancerului);

- fumatul: poate creste riscul de a dezvolta cancer vaginal;

- antecedente de cancer cervical: femeile care au avut cancer de col uterin sau afectiuni precanceroase cervicale au un risc crescut de cancer vaginal;

- radioterapia anterioara: femeile care au efectuat radioterapie in zona vaginala au un risc crescut de cancer vaginal;

- dietilstilbestrol (DES): femeile ale caror mame au luat acest medicament in timpul sarcinii lor intre sfarsitul anilor 1940 si 1971 prezinta un risc crescut de aparitie a adenocarcinomului cu celule clare. Varsta medie a diagnosticului este de 19 ani.

Deoarece majoritatea femeilor ale caror mame au luat DES sunt acum intre 50 si 70, numarul cazurilor a scazut substantial, iar acum aceasta forma este una rara. Riscurile pe termen lung ale expunerii la DES nu sunt cunoscute.

Clinic

Anamneza: femeile cu varsta peste 50 ani sau o fetita a carei mame a fost tratata cu DES in timpul sarcinii
- Examen clinic local: tusel vaginal si rectal;

Semne: sangerari vaginale, dispareunie (dureri in timpul actului sexual), leucoree ( secretie vaginala), eroziuni vaginale, leziuni exofitice.
- Examen ginecologic: colposcopie, biopsie vaginala, chiuretaj intrauterin pentru a exclude posibilitatea prezentei unei metastaze in colul uterin sau corpul uterin.
- Examen clinic general.

Paraclinic

- PET- CT; IRM; CT; endoscopie; ecografie; biopsie; colposcopie; testul Babes Papanicolau.

Clasificarea se aplica doar carcinoamelor

- stadiul I: tumora este la nivelul vaginului, nu s-a raspandit la peretele vaginal sau in alte parti ale corpului;
- stadiul II: tumora s-a raspandit la peretele vaginal, dar nu la peretii pelvisului;
- stadiul III: cancerul s-a raspandit la ganglionii limfatici din pelvis si la peretele pelvin;
- stadiul IVA: cancerul s-a raspandit in vezica, rect, sau dincolo de bazin, cu afectarea/sau nu a ganglionilor limfatici;
- stadiul IVB: cancerul s-a raspandit in zone indepartate de vagin.

Tratamentul se stabileste in functie de mai multi factori, printre care stadiul cancerului si tipul anatomopatologic al acestuia. Tratamentul poate fi: chirurgical, radioterapia, chimioterapia.

Factori de prognostic

- stadiul clinic;
- histologia: forma histologica, invazia ganglionara, gradul tumoral.
- localizarea tumorala: forma localizata in 1/3 superioara are un prognostic mai bun decat cea localizata in 1/3 inferioara.

Supraveghere

Ritm: de 4 ori pe an in primii 3 ani; de 2 ori pe an in urmatorii 2 ani; apoi anual.

Obiective: examen clinic local si supravegherea ariilor ganglionare inghinale bilaterale; examen clinic general; radiografie anuala.