De ce cancerul ovarian provoaca atat de multe decese?

Cancerul ovarian este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer si printre primele cauze ale decesului cauzat de cancer.
Numit ucigasul tacut, cancerul ovarian a dobandit acest renume din mai multe motive.

In trecut, medicii credeau ca simptomele cancerului ovarian apar doar cand cancerul este intr-un stadiu avansat. Acest lucru determina o intarziere in stabilirea diagnosticului. Astazi, studiile arata ca acest lucru nu este adevarat. Mai mult de 90% dintre femeile cu cancer ovarian diagnosticat in stadiu precoce au simptome.

Problema este ca aceste simptome "mimeaza" alte afectiuni, cum ar fi sindromul colonului iritabil. Astfel, desi simptomele sunt prezente, nu sunt atat de specifice incat femeia sa le acorde atentie si sa se prezinte la medic. Totusi, orice simptom persistent mai mult de cateva saptamani ar trebui sa fie motiv de ingrijorare.

Cele mai frecvente simptome ale cancerului ovarian sunt:

- presiune sau durere la nivelul abdomenului, pelvis, spate sau picioare;

- meteorizarea abdomenului;

- probleme gastro-intestinale, printre care greturi, indigestie, balonare, constipatie sau diaree;

- oboseala cronica.

Simptomele mai putin frecvente includ dispneea, nevoia de a mictiona mai des si sangerari vaginale neobisnuite.

Nu exista teste de screening

Spre deosebire de mamografia pentru cancerul de san sau PSA pentru cel al prostatei, nu exista nici un test screening pentru cancerul ovarian. Cercetatorii incearca sa realizeze un instrument de screening care sa testeze anumite proteine ce apar in cancerul ovarian.

Unele tipuri de cancer si alte afectiuni beneficiaza de o constientizare mai mare si de campanii de educare.

Totusi, multe femei au putine informatii sau nu au deloc cunostinte despre cancerul ovarian si nu se adreseaza medicului daca au simptome neobisnuite.

In plus fata de recunoasterea simptomelor cancerului ovarian, exista alte cateva lucruri care ar trebui cunoscute:

- riscul de aparitie al cancerului ovarian este de 1 la 72;

- supravieturirea generala la cinci ani est de 46%;

- supravietuirea la cinci ani cand diagnosticul este pus precoce este de 93%. Totusi, doar 19% dintre femei sunt diagnosticate inainte de avansarea bolii; 75% dintre paciente sunt diagnosticate dupa extinderea acestuia;

- intre 70-90% dintre femeile diagnosticate in stadiul avansat cu cancer ovarian vor prezenta recurente.

Majoritatea medicilor considera ca cel mai mortal dintre cancerele ginecologice este cel mamar, dar studiile epidemiologice arata ca rata de supravietuire la 5 ani in cazul cancerului mamar este de 89%.

Cel mai mortal cancer ginecologic este cel ovarian, iar rata sa de supravietuire la 5 ani este de 46%.

Cancerul este o boala periculoasa si misterioasa pentru persoanele care nu stiu multe lucruri despre el. In mod normal, organismul uman este format din celule si tesuturi; pe masura ce celulele imbatranesc mor si sunt inlocuite de alte celule.

Organismul produce aceste noi celule prin dezvoltarea si apoi diviziunea celulelor sanatoase. Uneori organismul produce prea multe celule si astfel se formeaza tumorile (mase de tesut).

Tumorile nu sunt intotdeauna canceroase, existand si tumori benigne. Tumorile canceroase poarta si numele de tumori maligne; acestea pot fi amenintatoare de viata. Ambele tipuri de tumori pot fi indepartate chirurgical, dar cele canceroase au o probabilitate mai mare de a se reface si au posibilitatea de a disemina in alte parti ale corpului.

Cand acest lucru se intampla, celulele canceroase se indeparteaza de tumora originala si intra in fluxul sanguin pe care il folosesc pentru a se deplasa in organism.

Cand celulele se disperseaza in acest mod, fenomenul se numeste metastazare si astfel pot apare noi tumori la distanta de cea originala.

Cancerul ovarian poarta acest nume intrucat tumora apare prima data la nivelul ovarelor si este formata din celule reproducatoare ovariene. Ovarele fac parte din sistemul reproducator feminin si sunt atasate uterului prin trompele uterine.

Cand o tumora maligna incepe sa se dezvolte la nivelul ovarului, aceste structuri pot fi afectate datorita proximitatii cu ovarele. Cand celulele tumorale incep sa disemineze in mod obisnuit, ele ajung mai intai in abdomen, din cauza pozitionarii sistemului reproducator. De asemenea, celulele canceroase pot afecta nodulii limfatici si pot intra in fluxul sanguin si afecta diferite organe.

7 din 10 femei diagnosticate cu cancer vor muri din cauza faptului ca este greu de diagnosticat. Pentru a fi detectat din timp femeile trebuie sa cunoasca simptomele.

Cele mai frecvente simptome sunt durerea in abdomen, pelvis, spate si picioare. De asemenea, pot apare meteorizarea abdomenului sau lichidul in cavitatea abdominala.

Alte simptome sunt oboseala, greturi, indigestie, constipatie sau diaree. Simptome mai rare sunt dispneea, nevoia frecventa de mictionare si sangerarile vaginale anormale.

Aceste simptome sunt generale si multe alte afectiuni le pot cauza, iar cancerul ovarian nu este printre primele diagnostice la care se gandeste medicul cand le intalneste.

Multe femei cred ca acest tip de cancer poate fi identificat prin testul Papanicolau pe care majoritatea il fac anual. Totusi, acest test este un screening pentru cancerul de col uterin si nu poate furniza nici un fel de informatii despre un eventual cancer ovarian.

Cand femeile merg la medic pentru consultatia anuala, acesta ar trebui sa realizeze si o examinare pelvina, in timpul careia poate palpa ovarele si organele din jurul acestora si poate determina prezenta eventuala a unor tumori sau a unor modificari in marimea si forma organelor.

De cele mai multe ori, tumorile nu pot fi simtite la palpare pana la o dimensiune sunbstantiala. De aceea medicii cauta sa gaseasca un test prin care sa poata diagnostica mai rapid cancerul ovarian.

Pentru femeile care prezinta lichid in cavitatea abdominala, medicul poate extrage o cantitate mica de lichid care poate fi testat pentru prezenta celulelor canceroase.

Exista si teste de sange care testeaza nivelul de CA-125. CA-125 este o substanta care se gaseste pe suprafata celulelor canceroase, dar si in unele tesuturi normale; un nivel foarte ridicat poate indica prezenta cancerului ovarian.

Acest test nu poate fi folosit singur ca test diagnostic. Este de obicei folosit pentru monitorizarea femeilor care au fost deja diagnosticate si care urmeaza tratament sau ca detectie precoce a recaderilor dupa terminarea tratamentului.

Urmatorul pas pentru stabilirea diagnosticului este realizarea unei ecografii abdominale.

Exista doua tipuri de ecografii care pot fi facute: unul invaziv si unul noninvaziv. Ecografia noninvaziva se realizeaza la nivelul abdomenului, cand pot fi vizualizate ovarele pentru identificarea tumorilor.

Al doilea tip de ecografie este ecografia transvaginala si face acelasi lucru ca si cea transabdominala, dar dispozitivul este introdus in vagin pentru a se vedea mai bine organele.

Ultimul test care trebui facut pentru diagnostic este biopsia. Biopsia este recomandata doar daca ecografia sau testul de sange indica prezenta unei tumori. Biopsia reprezinta extragerea unei probe de tesut sau lichid pentru identificarea celulelor canceroase.

Odata ce biopsia a fost facuta, anatomopatologul va analiza proba la microscop pentru a identifica celulele canceroase. Daca aceste sunt gasite, vor fi clasificate grad 1, 2, sau 3, in functie de cate anomalii prezinta.

Odata ce medicul a stabilit prezenta celulelor canceroase, trebuie sa determine stadiul bolii inainte de inceperea tratamentului. Pentru a stabili stadiul cancerului, trebuie determinat stadiul tumorii si efectuate si alte teste cum ar fi tomografia computerizata si radiografii toracice.

Tomografia poate pune in evidenta prezenta altor tumori la nivelul abdomenului sau al pelvisului sau prezenta de lichid in abdomen.

Radiografia pulmonara este folosita pentru a determina extinderea cancerului la nivelul plamanilor si prezenta lichidului pleural.

Cancerul ovarian prezinta 4 stadii.

In stadiul 1, celulele canceroase pot fi gasite pe unul sau ambele ovare sau in lichidul abdominal. Doar 15% din totalul femeilor diagnosticate cu cancer ovarian au stadiul 1 prezinta o rata de supravietuire la 5 ani de 93.8%.

In stadiul 2, celulele canceroase se gasesc si la nivelul altor organe reproducatoare cum sunt trompele uterine sau uterul. De asemenea, pot fi gasite in lichidul abdominal si in tesuturile din regiunea pelvina. Rata de supravietuire la 5 ani in stadiul 2 este de 72,8% si doar 17% dintre femei sunt diagnosticate in acest stadiu.

In stadiul 3, celulele cancerose s-au diseminat in nodulii limfatici si la nivelul ficatului. In acest stadiu sunt diagnosticate majoritatea femeilor (62%) si rata de supravietuire la 5 ani este de doar 28,2%.

In stadiul 4, cancerul poate fi gasit in plamani si in alte organe. Deci, in acest stadiu cancerul a disemninat in zonele pelvina si abdominala. Acest stadiu are cea mai mica rata de supravietuire la 5 ani, 27,3% si doar 7% dintre femei sunt diagnosticate in acest stadiu.

Odata ce medicul a stabilit stadiul bolii, pacienta poate incepe tratamentul in functie de acesta. Majoritatea pacientelor sunt supuse unei interventii chirurgicale de indepartare a ovarelor si a trompelor uterine, uterului, nodulilor limfatici si a omentului, care este un strat subtire de grasime ce imbraca intestinele.

Pentru pacientele in stadiul 1 uneori medicul lasa uterul intact si excizeaza doar ovarele si trompele uterine, dar acest lucru depinde de varsta pacientei si de dorinta ei de a avea o sarcina in viitor. Daca tumora este in celelalte stadii (2, 3 sau 4), cel mai probabil medicul va indeparta cat mai mult din cancer.

De asemenea, pacienta va urma chimioterapie. Acestea pot fi administrate intravenos, intraperitoneal (introduse direct in abdomen printr-un tub subtire) sau oral.

Efectele adverse ale chimioterapiei pot fi caderea parului, varsaturi si diaree. Aceste efecte nedorite apar intrucat medicamentele afecteaza si celulele normale ale firului de par, ale mucoasei tractului digestiv.

De asemenea, pot afecta celulele sanguine ducand la aparitia echimozelor si cresterea susceptibilitatii la infectii, intrucat celulele sanguine ajuta la lupta impotriva infectiilor.

In prezent, medicina nu poate explica de ce unele femei dezvolta acest tip de cancer si altele nu, dar exista unele femei care prezinta un risc mai mare de a dezvolta cancer ovarian.

Femeile care au in familie rude care au avut cancer ovarian, in special mama, sora, sau fiica, au un risc mai mare. Dar, de asemeni, daca in familie exista si alte tipuri de cancer: uterin, de colon, rect, sau cancer mamar, acestea determina un risc mai mare pentru cancerul ovarian.

Majoriatea femielor diagnosticate cu aceasta boala au varsta peste 55 ani si nu au fost niciodata insarcinate. Se recomanda ca persoanele cu risc crescut sa consulte medicul si se asigure ca au facut totul pentru iodentificarea precoce a cancerului ovarian.

Uneori se recomanda testarea genetica pentru a se vedea daca persoana prezinta o mutatie specifica a genelor BRCA 1 sau BRCA 2 la care s-a demonstrat o legatura cu cancerul ovarian si cu cel mamar.

Pentru aceasta testare, pacienta trebuie sa ofere un istoric medical complet si sa dea o proba de sange. Acest sange va fi testat pentru mutatii ale ADN-ului, cautandu-se in mod specific genele BRCA 1 si 2.

Daca rezultatele arata prezenta mutatiei, pacienta va sti ca are un risc crescut pentru aceste tipuri de cancer. Daca mutatia nu este prezenta, pacienta va fi in continuare mentinuta intr-o grupa cu risc ridicat din cauza istoricului familial.

Testarea a devenit importanta in determinarea legaturii dintre anumite mutatii si cancerul ovarian.

Cele mai importante lucruri de retinut sunt ca acest cancer este cel mai mortal dintre toate cancerele ginecologice, ca are simptome nespecifice si ca orice femeie care prezinta aceste simptome trebuie incurajate sa consulte medicul pentru un diagnostic precoce.