Cancerul testicular

Vezi galerie foto

Cancerul testicular este o boala care apare atunci cand la nivelul testiculului se formeaza celule anormale (de fenotip malign) in mod necontrolat (printr-o crestere nestavilita, de organizata). Testiculele sunt doua organe genitale masculine, care produc si stocheaza sperma.

Testiculele produc de asemenea si testosteron, un hormon masculin. Acestea sunt localizate intr-un sac, inferior penisului, numit scrot.

Cancerul testicular apare cel mai frecvent la rasa alba, fiind neobisnuit la africani si asiatici. Desi rar, cancerul testicular este mai frecvent la barbatii intre 20 si 34 de ani. Este considerat ca fiind unul dintre formele de cancer cu cea mai mare rata de curabilitate si supravietuire (la 5 ani dupa diagnostic si tratamentul corect efectuat, peste 98% din pacienti nu au niciun semn de recidiva a bolii), mai ales cand este detectat timpuriu.

Cauza exacta a cancerului testicular este necunoscuta. Totusi unele situatii ar putea creste sansele dezvoltarii unui cancer testicular, astfel:
- un testicul necoborat (criptorhidie), ceea ce se intampla cand un testicul nu descinde din abdomen in scrot; in mod normal, testiculele coboara in scrot inaintea nasterii fatului de gen masculin sau in primele 3 luni dupa nastere
- infertilitatea
- sindromul Klinefelter: o boala genetica, care afecteaza barbatii (in mod normal barbatii au un cromozom X si unul Y dar cei cu sindrom Klinefelter au cel putin 2 cromozomi X si in cazuri rare chiar trei sau patru)
- antecedente familiale de cancer testicular.
Desi a fost demostrat ca aceste conditii cresc riscul pentru cancerul testicular, majoritatea barbatilor cu aceasta forma de cancer nu prezinta nici una dintre situatiile de mai sus.
Unii medici recomanda barbatilor intre 15 si 40 de ani autoexaminarea lunara a testiculelor. Altii nu considera examinarea lunara ca fiind necesara barbatilor cu risc mediu de dezvoltare a cancerului. Examinarea lunara ar putea fi recomandata barbatilor cu risc crescut de cancer testicular, incluzandu-i pe cei cu una sau mai multe din circumstantele prezentate anterior. Barbatii cu risc crescut ar trebui examinati regulat de medicul specialist, deoarece modificari nedureroase pot trece neobservate la autoexaminare.

Simptome comune ale cancerului testicular sunt:
- o tumefiere sau/si o formatiune chistica in unul sau ambele testicule; durerea testiculara sau scrotala pot lipsi
- senzatia de greutate in scrot
- senzatia de jena dureroasa in abdomenul inferior, in zona inghinala sau in partea inferioara a spatelui.
Se va consulta medical specialist la observarea oricarui astfel de simptom. Este important de retinut totusi ca, aceste manifestari pot apare si fara legatura cu cancerul testicular.


Manifestari similare pot apare si in:
- hidrocel: acumulare nedureroasa de lichid in jurul unuia sau ambelor testicule, cauzand tumefierea scrotului sau a regiunii inghinale; desi tumefierea poate fi deranjanta nu este dureroasa (un hidrocel dobandit poate apare la orice varsta, dar este mai comun la barbatii peste 40 de ani)
- varicocel: reprezinta o vena dilatata, torsionata (vena varicoasa) la nivelul scrotului, mai frecvent in stanga; da senzatia de "sac cu viermi" si ocazional poate da disconfort
- spermatocel (chist epididimal): reprezinta un chist plin cu sperma in tubul lung contort, din spatele fiecarui testicul, care colecteaza sperma (epididimul); se simte ca un nodul regulat, dur in scrot
- orhita: inflamatia sau infectia testiculului, care poate fi cauzata de un virus sau o bacterie; orhita apare mai frecvent la barbatii care au oreion (parotidita epidemica)
- epididimita: inflamatia sau infectia tubului lung contort, din spatele fiecarui testicul, care colecteaza sperma (epididimul); epididimita este uzual cauzata de o bacterie, dar poate apare si in urma unor proceduri urologice (bolile cu transmitere sexuala determina cele mai multe epididimite la barbatii sub 35 de ani).

Simptome ale cancerului testicular avansat

Cancerul testicular care a diseminat (metastazat) in afara testiculului si a limfoganglionilor regionali, la nivelul altor organe, poate determina simptome diferite in functie de organul afectat.


Simptome ale cancerulul testicular in stadiul tardiv cuprind:
- durere difuza la nivelul inferior al spatelui si abdomenului
- astenie, transpiratii fara motivatie, febrilitate sau o stare generala de rau
- dispnee (lipsa de aer), tuse sau durere toracica
- cefalee (durere de cap), confuzie sau dementa.
Cancerul testicular este considerat una dintre cela mai curabile forme de cancer. Un diagnostic precoce urmat de tratamentul adecvat pot creste simtitor sansele unui rezultat pozitiv.

In majoritatea cazurilor primul semn al cancerului testicular este o modificare de volum sau forma a unuia sau a ambelor testicule. Deseori aceasta modificare nu cauzeaza durere, desi durerea poate apare. Daca nu este detectat si tratat, cancerul testicular poate difuza (metastaza) in alte zone ale organismului.
O data diagnosticat cancerul testicular, trebuie organizata schema terapeutica impreuna cu specialistul. Aproape toti barbatii avand cancer testicular incep prin indepartarea chirurgicala a testicului afectat, procedeu denumit orhiectomie inghinala radicala. Indepartarea testiculului afectat ajuta la determinarea tipului exact de celule canceroase si daca tumora a metastazat.
Dupa indepartarea testiculului afectat, planul terapeutic poate include perioada de expectativa vigilenta, radioterapia, chimioterapia sau operatii aditionale, in functie de optiunea pacientului, a tipului de celule canceroase si a stadiului in care se afla tumora.

Cateva circumstante pote creste riscul pentru cancerul testicular:
- un testicul necoborat (criptorhidie), ceea ce se intampla cand un testicul nu descinde normal din abdomen in scrot; normal testiculele descind in scrot inainte de nasterea fatului masculin sau in primele 3 luni de viata; rezolvarea chirurgicala a acestei situatii nu scade riscul dezvoltarii cancerului testicular
- infertilitatea
- sindromul Klinefelter: boala genetica care afecteaza barbatii; normal barbatii au un cromozom X si unul Y; cei cu sindrom Klinefelter au cel putin doi cromozomi X si rareori chiar trei sau patru
- antecedente familiale de cancer testicular.
Desi aceste circumstante au fost dovedite a creste ricul dezvoltarii cancerului testicular, majoritatea barbatilor cu acest tip de cancer nu le prezinta.

Cel mai comun simptom al cancerului testicular este o modificare sesizabila a volumului sau formei unuia sau ambelor testicule.
Este important a se apela imediat la consult de specialitate la observarea oricareia din manifestarile:
- tumefiere sau nodul la nivelul unuia sau ambelor testicule
- senzatia de greutate a scrotului
- durere difuza a abdomenului inferior, inghinala sau spatele inferior.

Dupa operatia de indepartare a testiculului afectat, barbatii a caror tumora se afla in stadiu incipient si aparent fara metastaze, pot alege expectativa vigilenta (sau supravegherea) preferabila radioterapiei sau chimioterapiei. Expectativa vigilenta este observarea indeaproape in cadrul examinarilor frecvente si testarilor pentru monitorizarea recuperarii.
Poate parea ciudat ca avand cancer sa nu se initieze imediat un tratament agresiv pentru a fi indepartat si distrus. Prin expectativa pot fi evitate efectele secundare ale unei terapii mai agresive. In timpul expectativei vigilente se vor efectua investigatii imagistice si probe sangvine pentru monitorizarea evolutiei. Daca nu apare nici o modificare a starii fizice se poate continua tinerea sub observatie. In cazul in care cancerul revine, medicul specialist va recomanda chimioterapia, radioterapia sau interventia chirurgicala.
Este important de retinut ca orice optiune terapeutica inclusiv expectativa vigilenta are riscurile proprii. Pentru alegerea planului terapeutic medicul specialist va trebui sa explice pe larg riscul potential si posibilele rezultate, pentru ca pacientul sa fie informat, sa participle activ la fiecare stadiu al terapiei.
Daca pacientul este ingrijorat de simptome va consulta imediat medicul specialist. Perioada de expectativa vigilenta nu este recomandata decat la indicatia medicului specialist.

Medici specialisti care pot evalua simptomele si factorii de risc:
- medici generalisti
- medici de familie
- asistenti medicali specializati
- medici internisti
- medici urologi.
Medicii care pot intocmi planul terapeutic:
- medicii urologi
- medicii oncologi
- radiologii oncologi. 

Cele mai multe anomalii ale testiculelor sunt descoperite la autoexaminare sau la examenul general de rutina efectuat de medicul curant. Daca se suspecteaza cancerul testicular, medicul specialist va dori sa efectueze alte examinari, cuprinzand:
- ecografia testiculara: poate fi utila in eliminarea altor cauze de tumefiere sau durere testiculara, inaintea extirparii chirurgicale a testiculului; ecografia utilizeaza ultrasunete reflectate pentru a reproduce o imagine a organelor si a altor structuri din corp; spre deosebire de alte investigatii imagistice, ecografia nu utilizeaza razele X sau alte tipuri de radiatii posibil daunatoare
- testele de sange, efectuate deseori pentru determinarea titrului markerilor tumorali in sange; markerii tumorali sunt substante care apar in torentul circulator daca este prezenta o tumora in organism; titrul markerilor tumorali este monitorizat in toate stadiile de tratament al cancerului testicular.
Daca ecografia testiculara si testele sangvine sugereaza cancerul testicular, testiculul afectat va fi extirpat chirurgical. Acest procedeu numit orhiectomie este efectuat pentru a confirma diagnosticul de cancer testicular. Dupa orhiectomie un anatomopatolog va examina tesutul testicular la microscop (biopsie). Daca sunt detectate celule canceroase, se vor efectua alte examinari imagistice pentru determinarea extinderii in afara testiculului, incluzand radiografii, tomografie computerizata (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN) a abdomenului, toracelui si capului.

Investigatii in supraveghere

In timpul tratamentului pentru cancer testicular, medicul specialist va realiza un program de investigatii pentru a monitoriza recuperarea, mai ales in cadrul perioadei de expectativa vigilenta (supraveghere) dupa tratamentul initial. Aceste investigatii pot continua mai multi ani dupa tratament. Aditional examinarilor fizice, programul specific de supraveghere poate include:
- investigatii imagistice periodice ca de exemplu radiografii sau tomografii computerizate.
- analize de sange pentru monitorizarea titrului markerilor tumorali.
Daca titrul markerilor este stabil sau creste poate indica prezenta unui cancer aditional.

Autoexaminarea testiculelor poate detecta cancerul intr-un stadiu incipient. Multe cancere testiculare sunt descoperite la autoexaminare ca un nodul nedureros sau un testicul marit.
Unii medici specialisti recomanda autoexaminarea lunara la barbatii intre 20 si 40 de ani. Totusi exista controverse. Multi specialisti considera ca autoexaminarea lunara a testiculelor nu este necesara la barbatii cu risc mediu de dezvoltare a acestui cancer. Autoexaminarea lunara poate fi necesara la cei cu risc crescut de cancer testicular. Acestia includ barbatii cu antecedente personale de testicul necoborat (criptorhidie) sau istoric familial de cancer testicular.

In cazul diagnosticarii cancerului testicular, specialistul va explica ce tip de cancer este prezent, daca este metastazat si potentialul curativ. Specialistul va discuta impreuna cu pacientul optiunile terapeutice si posibilul rezultat. Cancerul testicular este considerat o boala curabila, mai ales diagnosticat precoce.

Tratament initial

Tratamentul cancerului testicular incepe cu orhiectomia inghinala radicala, care reprezinta extirparea chirurgicala a testiculului afectat. In functie de tipul de celule canceroase si de posibila diseminare, acest procedeu poate fi urmat de una sau mai multe din urmatoarele terapii:
- perioada de expectativa vigilenta: in care pacientul este monitorizat de un specialist dar fara a primi vreun tratament; mai este numita si observatie sau supraveghere
- radioterapia: reprezinta utilizarea unor doze mari de raze X pentru distrugerea celulelor canceroase si diminuarea tumorii; acest tratament este uzual folosit in terapia seminoamelor, in care celulele sunt foarte sensibile la radiatii (radioterapia nu este eficienta in tratarea tumorilor nonseminomatoase)
- chimioterapia: utilizeaza medicamente foarte puternice pentru distrugerea celulelor canceroase; cea mai utilizata chimioterapie in tratarea cancerului testicular este terapia combinata cu cisplatin si etoposid; in anumite circumstante, este suficienta si monochimioterapie cu carboplatin; acest tratament variaza in intensitate si este deseori folosit la barbatii care prezinta diseminari secundare in afara testiculului, la limfoganglioni si la alte organe
- chirurgia aditionala: care poate fi necesara pentru indepartarea celulelor canceroase diseminate la nivelul limfoganglionilor sau la alte zone din corp; rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor este interventie uzuala a tumorilor nonseminomatoase, implicand indepartarea ganglionilor din abdomenul si spatele inferior.

Unele tumori in stadiul I sunt tratate cu succes prin programele de expectativa vigilenta, mai degraba decat prin radio sau chimioterapie. Aceasta optiune terapeutica implica examinari frecvente, precum si teste imagistice si sangvine. Din cauza efectelor secundare asociate chimio si radioterapiei (terapie adjuvanta), multi specialisti considera expectativa vigilenta ca fiind o optiune terapeutica viabila.
In cazul diagnosticului pozitiv de cancer seminomatos sau nonseminomatos, in stadiul I exista mai multe posibilitati terapeutice. Este important de inteles ca fiecare terapie, inclusiv expectativa vigilenta are propriile riscuri. Pentru a usura alegerea unei metode si pentru participarea activa a pacientului, medicul specialist trebuie sa explice pe larg potentialele riscuri si rezultate.
Daca nu este tratat in stadiile incipiente, cancerul testicular poate disemina in afara testiculelor si a limfoganglionilor regionali, la ganglionii la distanta si alte organe. Organele care pot fi afectate sunt plamanii, ficatul, creierul si oasele. Cancerul testicular metastazat este mai dificil de tratat decat cel in stadiu incipient, desi terapia curativa ramane posibila in multe cazuri. Tratamentul cazurilor avansate poate cuprinde chirurgie mai invaziva si chimio sau radioterapie mai intense.
Pacientul poate experimenta o varietate de emotii dupa diagnosticarea cancerului testicular, inclusiv negarea, furia si supararea. Nu exista o forma normala sau corecta de a reactiona la diagnostic. Exista insa mai multe metode de control al reactiilor emotionale. Discutiile cu familia sau prietenii pot fi de ajutor, desi unii barbati pot considera de ajutor singuratatea. Daca emotiile interfera cu capacitatea de a lua o decizie privitor la sanatate, sunt importante discutiile cu un specialist.

Perioada de monitorizare

Indiferent de terapia aleasa in tratarea cancerului testicular, este importanta acordarea unei supravegheri continue, care sa detecteze precoce o recurenta a cancerului.
Programul uzual de supraveghere poate cuprinde:
- examenul fizic general
- teste imagistice, inclusiv radiografii, tomografie computerizata si rezonanta magnetica nucleara
- teste de sange pentru monitorizarea markerilor tumorali; niveluri stabile sau crescute de makeri pot semnifica persistenta cancerului sau recurenta si necesitatea unui tratament in continuare.
Diagnosticul de cancer testicular inseamna vizite regulate la medicul specialist ani la rand, astfel incat este necesara o relatie bazata pe incredere si schimb de informatii. Medicul specialist poate sfatui pacientul asupra schimbarilor necesare in modul de viata pentru o terapie de succes.

Tratament in cazul agravarii bolii

Recurenta cancerului paote fi detectata la un examen fizic, la investigatiile imagistice sau prin obtinerea unor titruri crescute de markeri tumorali. Spre deosebire de alte tumori cancerul testicular recurent se poate deseori vindeca, mai ales daca a diseminat doar la nivelul limfoganglionilor abdominali sau pelvini. Cancerul testicular recurent poate fi tratat prin una sau o combinatie din urmatoarele metode:
- chimioterapie cuprinzand cisplatin, etopozid si bleomicina
- chirurgie pentru indepartarea limfoganglionilor afectati sau tratarea altor zone metastazate
- radioterapie
In multe cazuri de cancer testicular recurent, chimioterapia este urmata de chirugie de indepartare a tumorilor reziduale, ca si a tesuturilor afectate in cadrul chimioterapiei.

De retinut!

Cu toate ca este o boala curabila, cancerul testicular este totusi grav, ucigand anual mii de barbati. In cazul unui cancer avansat (metastazat) la un moment dat, se poate intrerupe tratamentul curativ si poate fi pus in discutie un tratament paliativ (pentru diminuarea disconfortului). Luarea deciziei de intrerupere a tratamentului axat pe prelungirea supravietuirii si trecerea la cel paliativ este dificila.

Tratament suportiv (in ambulator sau la domiciliu)

In terapia oricarui stadiu al cancerului testicular se poate utiliza tratamentul ambulator (la domiciliu) pentru corectarea efectelor secundare ce pot acompania terapia. Tratamentul la domiciliu poate fi suficient in managementul simptomelor comune care apar. Indicatiile medicului specialist sau tratamentul prescris de acesta la domiciliu, trebuie urmate intocmai. In general un regim alimentar echilibrat si odihna suficienta ajuta la controlarea simptomatologiei.
Tratamentul la domiciliu presupune:
- tratamentul pentru greata si varsaturi: cuprinde urmarirea aparitiei si tratarea primelor semne de deshidratare, ca dexemplu xerostomia (uscaciunea gurii), saliva vascoasa si oliguria cu urina hipercroma (volum scazut si culoare accentuata)
- tratamentul pentru diareei: se face prin crutarea stomacului, prevenirea deshidratarii; se va consulta specialistul inaintea utilizarii oricaror medicamente fara prescriptie impotriva diareei
- tratamentul pentru constipatiei: cuprinde exercitii fizice usoare alaturi de aport adecvat de lichide si o dieta bogata in fructe, vegetale si fibre; se va consulta medicul specialist inaintea utilizarii medicamentelor laxative
- tratamentul pentru fatigabilitatii: presupune odihna suficienta mai ales in timpul chimioterapiei sau radioterapiei; oboseala va servi ca si ghid. Este posibil sa nu va modificati vechea rutina cu conditia unui somn suficient. Fatigabilitatea (oboseala) poate fi mai accentuata spre sfarsitul tratamentului sau imediat dupa terminarea acestuia.

Alte probleme care pot interveni sunt:
- caderea parului: care poate fi deranjanta emotional; nu toate chimioterapicele cauzeaza caderea parului, iar unele persoane pot observa doar o usoara subtiere a firului de par; medicul specialist va va informa daca medicatia primita are ca efect secundar caderea parului
- scaderea apetitului: obiceiurile sanatoase ca dieta echilibrata, odihna suficienta si exercitiile fizice pot ajuta la controlarea simptomelor; este foarte important aportul alimentar in timpul terapiei cancerului testicular pentru prevenira scaderii in greutate si conservarea tonusului fizic
-insomnia: poate fi ameliorata prin efectuarea unor exercitii fizice in timpul zilei, orar regulat de somn, evitarea somnului din timpul zilei.
Multi barbati dezvolta probleme emotionale ca rezultat al bolii sau tratamentului urmat. Diagnosticul de cancer testicular si nevoia unui tratament pot fi foarte stresante. Emotiile negative si stresul pot fi diminuate prin discutii cu anturajul, invatarea unor tehnici de relaxare, ca de exemplu meditatia sau yoga. In urma diagnosticarii cancerului testicular si a tratamentului pot apare modificari in perceptia propriului corp. Adaptarea la aceste schimbari presupune discutii sincere cu partenera de viata si cu medicul specialist, care va poate oferi informatii utile suplimentare.
Cancerul testicular si terapia sa nu sunt totdeauna dureroase. In cazul prezentei totusi a durerii, exista mai multe metode de combatere, iar sfatul medicului cu privire la acestea trebuie respectat. Tratamentul ambulator cu antinflamatoare nesteroidiene sau terapiile alternative, spre exemplu bioenergia, pot ameliora starea fizica si psihica de bine. Orice terapie de combatere a durerii care se desfasoara la domiciliu trebuie discutata cu medicul specialist inainte.

Tratament medicamentos

Chimioterapia cancerului testicular uzeaza de medicamente foarte puternice pentru a distruge celulele canceroase. Datorita riscurilor si efectelor secundare ale medicatiei chimioterapice este importanta informarea pacientului asupra acestora dar si asupra beneficiilor, inaintea inceperii tratamentului.
Chimioterapia poate cauza greata si varsaturi. Pentru ameliorarea lor medicul specialist va prescrie tratament ce se va administra ambulator, imediat dupa sedinta de chimioterapie.
Medicatia uzuala in tratamentul cancerului testicular include chimioterapia combinata cu cisplatin, o combinatie a urmatoarelor 3 medicamente:
- Cisplatin sau carboplatin
- Bleomicina
- Etoposida

De retinut!

Uneori pacientul poate alege intre chimioterapie si alt tratament. Pentru aceasta este importanta discutia cu medicul specialist asupra riscurilor si posibilelor efecte secundare ale fiecarei metode.

Chimioterapia afecteaza celulele cu crestere rapida, care in afara de celulele canceroase sunt hematiile, celulele firului de par si cele ale tractului digestiv. Frecvent efectele secundare pe termen scurt sunt greata si varsaturile, subtierea sau caderea parului, afte bucale, diaree si risc crescut de sangerare si infectie. La unii barbati acestea se pot manifesta in forme usoare, la altii chiar problematice. In cazul aparitiei acestor probleme specialistul poate prescrie medicamente pentru ameliorarea simptomelor.

Desi rareori, chimioterapia poate da efecte secundare si pe termen lung: hipertensiunea arteriala, hipercolesterolemie, afectarea renala sau hepatica, precum si cresterea riscului pentru un cancer secundar, ca leucemia sau melanomul. Aceste simptome pe termen lung au fost asociate dozelor mai mari de chimioterapice utilizate in tratarea cancerului testicular stadiul I. Orice ingrijorare pe aceasta tema trebuie discutata cu specialistul inaintea inceperii terapiei.

Pe langa infertilitatea asociata orhiectomiei, chimioterapia poate da, de asemenea, infertilitate definitiva la unii barbati. Aceasta problema este foarte importanta in alegerea variantei terapeutice, deoarece majoritatea barbatilor sunt diagnosticati inaintea varstei de 35 de ani. Cu toate ca multe chimioterapice nu afecteaza pe termen lung calitatea spermei, multi medici recomanda depozitarea materialului genetic intr-o banca de sperma, inaintea inceperii tratamentului, daca acesti barbati doresc sa aiba copii in viitor.

Tratament chirurgical

Aproape toti barbatii incep terapia cancerului testicular prin metoda chirurgicala, numita orhiectomie inghinala radicala. In unele cazuri de cancer testicular nonseminomatos, este urmata de rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor din abdomenul si spatele inferior.

In cazul diagnosticarii intr-un stadiu incipient si fara indicii de diseminare secundara, se poate continua orhiectomia cu perioada de expectativa vigilenta, mai bine decat disectia retroperitoneala a limfoganglionilor. Aceasta perioada presupune supravegherea atenta a simptomelor fara utilizarea de medicamente.
In cazurile mai avansate, chimioterapia alaturi de chirurgia si radioterapia aditionala poate fi necesara, pentru tratarea diseminarilor in afara limfoganglionilor din abdomenul inferior. Alte zone metastazate pot fi plamanii, ficatul, creierul si oasele.

In urma orhiectomiei unii barbati avand cancer testicular nonseminomatos pot suferi o rezectie retroperitoneala a limfoganglionilor din pelvis si spatele inferior, care sunt locuri frecvente de diseminare. Desi aceasta interventie scade sansele recurentei cancerului, in stadiul I multi barbati se vindeca fara acest procedeu.

Orhiectomia inghinala radicala

Orhiectomia reprezinta indepartarea unuia sau ambelor testicule, care sunt organele sexuale masculine, care produc sperma si testosteronul (hormonul masculin). Orhiectomia este tratamentul uzual al cancerului testicular. Aceasta tehnica poate fi utilizata si in terapia cancerului de prostata sau in traumatismul unuia sau ambelor testicule.

In timpul interventiei, se practica o incizie mica la nivelul abdomenului inferior, imediat sub linia centurii. Testiculul este apoi impins in sus, din scrot, prin aceasta incizie si extirpat. Interventia dureaza normal mai putin de o ora.

Postinterventional

Orhiectomia se poate efectua la pacientii ambulator sau cu o internare scurta. Activitatea regulata se poate relua in 1-2 saptamani si recuperarea completa va avea loc in 2-4 saptamani.

Orhiectomia se practica intotdeauna in suspiciunea de cancer testicular, deoarece nodulii testiculari sunt adesea cancerosi si trebuie extirpati in cadrul terapiei. Biopsierea unui astfel de nodul inaintea extirparii poate produce diseminarea celulelor canceroase, diminuand sansele terapiei de succes. Rareori poate fi necesara orhiectomia bilaterala.

Rezultate pozitive

Orhiectomia este metoda cea mai eficienta de indepartare a celulelor canceroase de la nivelul testiculului. Uneori orhiectomia este urmata de interventii aditionale de indepartare a metastazelor sau de chimioterapie sau radioterapie adjuvante.

In unele cazuri in stadiul I orhiectomia este singura terapie, urmata doar de perioada de expectativa vigilenta. Expectativa sau supravegherea este perioada de timp in care pacientul si specialistul analizeaza simptomele fara utilizarea medicatiei.
Cancerul testicular prezinta un grad mare de vindecare, mai ales daca este descoperit si tratat in stadii incipiente. Orhiectomia este importanta pentru succesul terapeutic si ofera cea mai buna sansa de vindecare.

Riscuri

Orhiectomia prezinta riscuri reduse si complicatiile sunt neobisnuite. Totusi are riscurile oricarei interventii chirugicale:
- reactii adverse la anestezie si medicatie
- infectii
- hemoragia.
Desi rareori efectuata, orhiectomia bilaterala prezinta riscurile probabile ale pierderii testosteronului:
- infertilitate
- scaderea libidoului
- tulburari de erectie
- bufeuri
- ginecomastie
- cresterea in greutate
- pierderea masei musculare
- osteoporoza.

De retinut!

In majoritatea cazurilor orhiectomia nu da efecte secundare pe termen lung sau infertilitate, desi le poate intensifica daca existau anterior interventiei. Daca un barbat are un testicul sanatos, nu ar trebui sa existe modificari negative ale calitatii vietii. Cei care nu raman cu un testicul normal functional, postoperator vor avea nevoie de terapie hormonala pentru a acoperi necesarul de testosteron al organismului. Barbatii pot opta pentru o protezare testiculara. Post orhiectomie chirurgul va introduce in scrot un testicul artificial, pentru a mentine aspectul normal al organelor genitale.

Rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor

Este o interventie adesea utilizata in tratamentul cancerului testicular si realizeaza indepartarea limfoganglionilor de la nivelul abdomenului si spatelui inferior.
In fazele initiale ale cancerului (stadiul I) este dificil de verificat prezenta adenopatiilor secundare fara indepartarea lor chirurgicala. De aceea rezectia retroperitoneala poate fi efectuata si fara certitudinea diseminarii in afara testiculelor.

Pentru multi barbati cel mai mare risc asociat acestei interventii il reprezinta posibila afectare sexuala secundara. In afara riscurilor asociate oricarei interventii chirurgicale, rezectia retroperitoneala poate duce la ejaculare retrograda ca rezultat al lezarii nervilor. In ejacularea retrograda sperma se scurge din veziculele seminale in vezica urinara si nu prin penis, spre exterior, cauzand infertilitate. Barbatii cu ejaculare retrograda nu au in general probleme de erectie sau de placere sexuala.

Un numar tot mai mare de rezectii retroperitoneale sunt efectuate laparoscopic. Laparoscopia este o tehnica chirurgicala prin intermediul careia se introduce in abdomen un aparat de iluminat (laparoscopul) si diverse instrumente chirurgicale, prin cateva incizii mici efectuate de obicei sub nivelul ombilicului. Desi nu atat de raspandita, laparoscopia este o interventie mai putin invaziva si cu mai putine riscuri decat operatia standard.

Laparoscopia si alte tehnici de rezectie retroperitoneala care cruta inervatiile, au riscuri mult diminuate de a produce ejaculare retrograda. Studiile arata ca 95% din barbatii operati prin aceste tehnici au ejaculare normala postoperator. Din pacate laparoscopia si tehnicile de crutare a inervatiilor nu pot fi efectuate la toti barbatii.

Complicatii

In plus rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor cuprinde si cateva complicatii:
- ejacularea retrograda, in care sperma se scurge din veziculele seminale in vezica urinara si nu prin penis in afara, ducand la infertilitate; barbatii suferind de ejaculare retrograda nu au probleme de erectie sau placere sexuala
- dureri prostatice
- ascita chiloasa, in care sucurile digestive se colecteaza in marea cavitate abdominala, putand duce la durere abdominala si dificultate la respiratie
- limfedemul, colectie de lichid care produce tumefiarea membrelor superioare sau inferioare; acest tip de edem apare cand la nivelul unui membru se acumuleaza limfa (depasindu-se capacitatea organismului de a o elimina, aceasta se colecteaza)
- sangerari abundente (hemoragii)
- embolie pulmonara, reprezentand blocarea brusca a circulatiei sangvine in interiorul plamanului.

De retinut!

In mod normal chirurgia de extirpare a cancerului testicular nu conduce la infertilitate decat in cazul rezectiei ambelor testicule. Datorita riscului redus de afectare a fertilitatii, cei mai multi specialisti recomanda depunerea materialului genetic la o banca de sperma, pentru barbatii care-si doresc copii dupa tratamentul pentru cancer testicular.
Dupa indepartarea ambelor testicule, este necesar un tratament hormonal de substitutie a testosteronului produs normal la nivelul testiculului. Totusi in cazul extirparii unui singur testicul, fertilitatea si nivelul hormonal raman intacte.
Desi se arata ca 95% din barbatii operati prin aceste tehnici au ejaculare normala postoperator, multi specialisti recomanda depunerea materialului genetic la o banca de sperma preoperator. Rezectia retroperitoneala care cruta inervatia ar putea fi imposibil de practicat la pacientii care au efectuat anterior chimioterapie.

Alte tratamente

Radioterapia

Tehnica utilizeaza radiatii X pentru distrugerea celulelor canceroase si reducerea volumului tumoral. Radiatiile pot fi emise de un aparat extra corporeal (radioterapie externa) sau prin plasarea unui tub subtire de plastic continand radiatii (radioizotopi) in aria de raspandire a celulelor canceroase (radioterapie interna sau brahiterapie).

De retinut!

Diversitatea de optiuni terapeutice depinde de tipul celulelor canceroase, stadiul tumorii, starea generala de sanatate si de complianta pacientului la planul terapeutic. In stadiile initiale pacientul poate beneficia de radioterapie de distrugere si indepartare a celulelor canceroase sau alt tratament chimioterapic sau chirurgical. Decizia de alegere a terapiei va pune in balanta riscurile si beneficiile fiecareia, precum si influenta asupra calitatii vietii sau posibilitatea recurentei.

Majoritatea efectelor secundare date de radioterapie sunt pe termen scurt si nu pericliteaza sanatatea. Alte efecte desi rare, pot afecta permanent stilul de viata si sanatatea viitoare. Cele mai serioase efecte secundare pe termen lung ale radioterapiei pentru cancerul testicular, le reprezinta infertilitatea si dezvoltarea unui cancer secundar tarziu in viata, ca de exemplu leucemia. Radioterapia pentru cancerul testicular a fost asociata si cu infertilitatea permanenta la unii barbati. Deoarece majoritatea barbatilor diagnosticati cu cancer testicular au sub 35 de ani este importanta decizia terapeutica. Desi majoritatea radioterapiilor nu afecteaza permanent calitatea spermei, multi specialisti recomanda anterior terapiei depunerea la o banca de sperma a materialului genetic pentru cei care vor dori copii in viitor.

Radioterapia in timp ce tinteste celulele canceroase expune si multe din celulele normale la radiatii nocive. Multi barbati care se supun unui tratament radioterapic de succes duc o viata nomala decenii, iar efectele radiatiilor pot fi invizibile dupa ani de zile de la terminarea terapiei. Desi rare cancerele secundare ca rezultat al radioterapiei pot fi leucemia, cancere de colon, de vezica urinara, rinichi si prostata.

Terapii complementare

In completarea tratamentului medical, terapiile complementare pot creste calitatea vietii, ajutand pacientul in managementul stresului si al efectelor secundare tretamentului conventional. Totusi aceste terapii complementare nu pot inlocui tratamentul standard, conventional.
Aceste terapii complementare sunt:
- acupunctura
- plantele
- bioenergia
- meditatia
- yoga
- vitaminele si suplimentele nutritive.
Inainte de a apela la oricare dintre acestea se vor discuta posibilele beneficii si efecte secundare cu medicul specialist.

Nu exista metode dovedite de prevenire a cancerului testicular. Totusi urmarea anumitor pasi poate creste sansele detectarii in stadii timpurii, cand este cel mai probabil de vindecat:
- autoexaminarea regulata a testiculelor: cele mai multe cazuri de cancer sunt descoperite in timpul autoexaminarii sau la examenul general de rutina la medic
- constientizarea oricarui disconfort sau dureri la nivelul scrotului, pelvisului sau spatele inferior si prezentarea la un medic specialist.