Cancerul ovarian: cauze, investigatii si tratament

Cancerul ovarian se caracterizeaza prin prezenta unui tesut malign la nivelul unui ovar sau al ambelor ovare. Ca si in celelalte cazuri ale cancerului, acesta prezinta 4 stadii majore, iar in stadiile avansate este insotit de metastazare sau raspandirea formatiunilor celulare maligne la distanta.

La fel ca si in cazul celorlalte tipuri de cancer, nu sunt pe deplin cunoscute cauzele aparitiei cancerului ovarian, insa studiile clinice au relevat o serie de factori favorizanti care predispun la aparitia acestei patologii.

Factori genetici

S-a observat ca exista o predispozitie genetica pentru dezvoltarea acestui tip de malformatie, precum o mutatie a genelor BRCA1 si BRCA2.

O analiza genetica a acestor gene insa nu poate furniza un diagnostic de certitudine asupra acestei patologii. Astfel ca, desi se poate observa o modificare genetica la acest nivel, riscul ca aceasta malformatie sa se transforme in cancer ovarian este de 50%.

Cu toate acestea, se poate observa o incidenta mai mare la femeile caucaziene decat la cele afro-americane sau sau hispanice. Aceasta incidenta diferita este atribuita mai mult factorului socio-economic si regimului alimentar in tarile mai dezvoltate decat unei structuri genetice anume.

Alimentatia este considerata a fi un alt factor favorizant. Aceasta poate avea efecte in caracterul hormonal al estrogenului si progesteronului, producand dereglari hormonale semnificative, care pot favoriza apritia acestor tumori ovariene.

Factori socio-economici si de mediu

Studiile nu au putut demonstra clar ce anume din componenta alimentara sau din stilul de viata este considerat a fi declansator, dar s-a observat o incidenta mult crescuta in randul persoanelor din regiunile dezvoltate decat in tarile in curs de dezvoltare sau sub-dezvoltare, factor ce a fost atribuit alimentatiei mult mai bogate in conservanti, coloranti artificiali sau indulcitorilor, care se regasesc tot mai adesea in alimentatia occidentala.

Un alt factor declansator este reprezentat de sarcinile femeilor. Femeile care nu au avut o sarcina sau care au o prima sarcina la o varsta mai tarzie (peste 35 ani) au o incidenta chiar si de doua ori mai mare de a dezvolta cancer ovarian decat femeile cu cel putin o sarcina la cele cu sarcini multiple.

Totodata, s-a observat ca o menarha sau o menopauza intarziata poate avea o corelatie cu dezvoltarea unui cancer ovarian. Un prim ciclu menstrual este considerat in Romania inainte de varsta de 15-16 ani, insa in functie de tara de care se face referire si de perioada se pot observa diferente in aparitia menarhei.

De asemenea, numarul de dereglari ale menstruatiei, metroragiile sau ciclurile menstruale neregulate, desi nu sunt in sine un factor favorizant, sunt un indiciu ca exista o dereglare deja survenita la nivel ovarian care ar trebui investigata mai in amanunt.

Aceste dereglari pot fi cauze de tulburari hormonale, care pot favoriza dezvoltarea unei tumori maligne. Totodata, exista anumite structuri care, desi initial benigne, precum polipii sau fibromul uterin, pot totusi degenera in forme maligne. Investigarea, tratarea sau extirparea acestora in timp util poate duce asadar la eliminarea timpurie a cauzei.

Expunerea prelungita la stres sau la un nivel crescut de radiatii poate cauza o malignizare a tesutului de la acest nivel.

Cancerul ovarian este, de cele mai multe ori, asimptomatic, iar, in unele cazuri, simptomele sunt destul de dificil de observat. Un consult ginecologic de rutina nu poate sa afirme sau sa infirme prezenta unei tumori maligne la nivel ovarian.

Dereglarile ciclului menstrual, sangerarile abundente sau metroragiile sunt printre simptomele care pot indica o anumita disfunctionalitate, nu neaparat de natura canceroasa, dar care trebuie investigate.

In plus, dereglarile la nivel ovarian, ce pot produce tulburarile hormonale si, in consecinta, dereglari de apetit sau de comportament, ca urmare a acestor efecte hormonale sunt inca o data indicatori asupra unui consult ginecologic.

Balonarea sau simptome similare cu cele ale colonului iritabil, precum si prezenta diareei sau a constipatiei pot fi semne ale prezentei cancerului ovarian. Durerea pelvina si, cel mai adesea, durerea in unul din flancuri (ce poate simula durerea de apendice) sunt simptome destul de dificil de diferentiat.

Stadiile avansate ale cancerului se pot caracteriza prin inflamatii ale nodulilor ganglionari de la nivelul axillar, precum si tulburari respiratorii sau dureri la nivel toracal. Acestea sunt cauzate de metastazarea frecvent intalnita din cancerul ovarian primar.

Exista in prezent analize genetice ce pot furniza mai mult o prognoza de posibilitate a dezvoltarii unui cancer ovarian, fara insa a avea un prognostic destul de precis sau demn de luat in considerare.

Analiza genelor BRCA1 si BRCA2 nu are un caracter de certitudine decat de 50% in prognoza cancerului ovarian, insa este recomandata efectuarea unui control ginecologic de rutina cel putin o data pe an.

Desi un examen ginecologic clinic de rutina nu va putea furniza un diagnostic de certitudine, anamneza va furniza detalii importante pentru medicul clinician, acesta putand indruma pacienta spre teste ulterioare.

Prezenta unor simptome precum durere pelvina prelungita, metroragii, ciclul menstrual neregulat sunt informatii de care ginecologicul are nevoie pentru a putea prescrie efectuarea unei ecografii transvaginale.

Ecografia transvaginala reprezinta una dintre cele mai definitorii analize paraclinice. Cu ajutorul acesteia se va putea observa prezenta unei mase anormale maligne la nivel ovarian.

In cazul in care aceasta analiza imagistica ridica suspiciuni, dar nu poate fi confirmata cu certitudine prezenta unei mase la acest nivel, tot din randul investigatiilor imagistice fac parte si analizele: RMN (rezonanta magnetica) sau CT (computer tomograf), care pot furniza imagini mai detaliate si segmentate asupra ovarului sau masei observate.

Tot mai rar folosita, dar doar in faza secundara (dupa o analiza ecografica), poate fi si prelevarea unei biopsii. Biopsia implica extragerea unei mostre tisulare de la nivelul ovarian pentru confirmarea naturii celulelor prelevate (benigne sau maligne).

Analizele de sange - o simpla recoltare sanguina si analiza enzimei CA-125 reprezinta diagnosticul de certitudine al cancerului ovarian. Cu toate acestea, analiza nu se efectueaza decat la recomandarea medicului examinator, din cauza costului acesteia.

Analiza biopsica mai este efectuata pentru un diagnostic de certitudine, deoarece, uneori, tumora maligna poate fi mai greu diferentiata de tumorile benigne ale ovarului, precum chisturile ovariene.

Chisturile sau micropolichisturile ovariene, desi benigne, pot produce dereglari hormonale, dereglari ale ciclului menstrual si durere pelvina prelungita.

In functie de forma de debut sau de organul de debut, se pot distinge doua tipuri de cancer ovarian: cancerul ovarian primar, in care tumora maligna a debutat la nivel ovarian si ulterior a metastazat sau prezinta un risc crescut de a metastaza la nivel pulmonar, hepatic sau la nivelul altor organe invecinate sau pe traiect limfatic.

In cazul in care cancerul primar a debutat la alt organ, precum cel uterin, cervical etc., iar ovarul este doar organ metastazat, acesta va purta denumirea de cancer secundar.

Un al treilea subtip, care ar reprezenta de regula o forma a cancerului primar este cancerul cu celule mici. Aceasta forma este cunoscuta ca cea mai agresiva, deoarece evolueaza foarte rapid.

Tratamentul variaza in functie de tipul de cancer. In cazul cancerului ovarian secundar, este necesar tratamentul cauzei primare: extirparea tumorii principale pe cale chirurgicala. In unele cazuri poate fi necesara si anexectomia partiala sau bilaterala a ovarului/ovarelor afectate.

Deoarece este vorba de o metastazare, adesea ambele ovare vor fi afectate, situatie in care este necesara extirparea bilaterala (a ambelor ovare).

In cazul unui cancer ovarian primar, este necesara anexectomia partiala sau bilaterala, fiind la ora actuala singura metoda de terapie rapida si eficienta, in special daca este realizata in stadiile incipiente, riscul de recidiva fiind destul de redus.

Tratamentele cu chimioterapie sau radioterapie sunt rareori utilizate, nefiind necesara aducerea tumorii intr-un stadiu operabil. Radioterapia si chimoterapia sunt utilizate in stadiul post-operator, pentru a reduce riscul de recidiva al cancerului ovarian.