Ce sa fac daca nu ma pot abtine, sunt pofticioasa!

Ce sa fac daca nu ma pot abtine, sunt pofticioasa!

In bulimie, gandurile disfunctionale pot fi: sunt grasa, nu reusesc sa slabesc, nimeni nu ma place, orice as face nu slabesc, nu ma pot abtine sa nu mananc, sunt pofticioasa, daca nu mananc am ameteli, sunt dezgustatoare, sunt hidoasa, sunt grasa si urata, nu o sa ma placa niciun barbat, asa ca mai bine renunt si nu ma mai chinui, ca oricum nu slabesc.

La nivelul perceptiei, bulimica se vede grasa in comparatie cu celelalte si se simte vinovata atunci cand mananca.

Comportamental, bulimia se manifesta prin ingestia unor cantitati mari de alimente ‚’’interzise’’, din mai multe categorii, la o singura masa, prelungita pana la senzatia de durere a stomacului, si a unei cantitati semnificative de lichid, dupa care urmeaza regurgitarea prin provocarea vomismentelor, pana la evacuarea completa a alimentelor din stomac.

Acest lucru se intampla de regula acasa, pe ascuns, departe de ochii celorlalti. Uneori se intampla si la petreceri sau la restaurant, insa este dificil de ascuns mancatul excesiv si faciesul congestionat in urma efortului de a voma.

Un alt comportament este folorirea laxativelor, purgativelor, diureticelor pentru a evacua mai repede alimentele ingerate si pentru a preveni ingrasarea.

Atitudinile specifice bulimiei sunt lipsa controlului si vinovatia.

Lipsa controlului se manifesta in comportament alimentar compulsiv (impulsiv si de nestapanit). Sentimentul ca lucrurile scapa de sub control se extinde si asupra celorlalte arii ale vietii.

Relatiile de serviciu sunt, de regula, de dominare-supunere, in care cel ce domina este seful, iar bulimica se supune.

In relatiile parteneriale, imaginea de sine este si aici afectata, bulimica simtindu-se in inferioritate fata de partener, acceptand compromisuri.

Tensiunea care rezulta nu este manifestata in exterior, ci se descarca prin auto-agresiune, auto-pedepsire, invinovatire.

Pentru a echilibra situatia si a se calma, persoana are nevoie de o compensare prin cautarea senzatiilor intense date de: mancat in exces, alimente cu gust intens, picante si provocarea vomismentelor, alcool, droguri, sport extrem, experiente la limita pericolului, relatii sexuale pasagere sau promiscue, cheltuit excesiv.

Bulimia afecteaza in special femeile cu o situatie materiala mai modesta, provin de obicei din mediu rural sau parintii au crescut in mediu rural, in care mancarea ocupa un loc important.

Se intalnesc si cazuri de barbati bulimici, insa nu intotdeauna insotite de varsaturi.

Nevoia din spatele comportamentului este cea de apreciere, de iubire. Orice respingere sau repros poate provoca o tensiune care poate fi potolita temporar prin mancat excesiv.

Respingerea poate sa genereze o durere interioara greu de calmat sau care poate ’’tacea’’ doar acoperita de senzatii mai puternice, satisfactii imediate.

Nu se apreciaza ca persoane, se considera vinovate de esecurile lor sau ale altora, se autopedepsesc sau accepta sa fie pedepsite, considerand ca merita.

Istoric familial, ca factor de vulnerabilitate: de regula, persoanele provin din mediu familial incarcat, tensionat, divortul parintilor, certuri, violenta, alcool, abuzuri sexuale sau emotionale, umilinta, bataie.

In urma acestor experiente, copiii invata ca nu valoreaza, ca sunt vinovati. Au tendinta de a nu-si propune scopuri prea inalte pentru ca oricum vor esua si nu are sens efortul.

La randul lor, parintii contribuie la permanentizarea acestor ganduri prin atitudini si comportamente negative, umilinte fizice si psihice.

Cel mai la indemana mod de a compensa este mancatul, care a functionat si in trecut ca modalitate a parintilor de a-si arata afectiunea si iubirea prin ’’indopare’’ prin oferirea dulciurilor, care sa indulceasca pedepsele severe si lipsurile afective, dar si din cauza instinctului suptului care, initial, a constituit atat sursa de hrana, cat si de afectiune, ca modalitate imediata de satisfacere.

Copilul plange, ii dai sa suga si tace.

Pentru a capta atentia si iubirea parintilor, aceste fetite devin si mai supuse, mai cuminti, mai harnice, mai umile.

Cu cat fac lucrurile mai bine, cu atat mai putin conteaza pentru ca nu sunt observate lucrurile bune, ci vanate greselile: ’’nu esti buna de nimic, nu esti in stare sa faci ceva cum trebuie’’ spun parintii de obicei.

Alte tulburari posibile asociate: cel mai frecvent bulimia se asociaza cu depresia, personalitatea borderline sau de tip dependent.

Bulimia asociata cu vomismente genereaza: privarea organismului de minerale si vitamine ce se pierd in urma regurgitarii, deshidratarii, coloratura pamantie a pielii, ingalbenirea si carierea dintilor din cauza sucului gastric regurgitat, iritarea si, mai tarziu, aparitia ulceratiilor pe peretele esofagului, laringelui, faringelui, congestionarea fetei, ochii umflati, contracturi ale muschilor mandibulei, glandele salivare marite.

Tratamentul se face in spital, prin nutritie adecvata, administrarea de anorexigene pe o perioada limitata sub control medical, combinate cu psihoterapie.

Tulburarile de alimentatie se declanseaza in adolescenta, insa s-au inregistrat si cazuri de copii cu varste intre 7-10 ani, ca forma de comportament mimetic si nu compulsiv (se mananca foarte mult in familie sau se tin diete repetate, discutii si idei prevalente despre mancare).

In tulburarile de alimentatie, durata psihoterapiei este de 1-3 ani, intalniri de reevaluare (follow-up) dupa incheierea terapiei, reluare in caz de recadere.

Terapia se desfasoara pe cel putin doua planuri – comportamentul alimentar si imaginea de sine, completa in functie de pacient cu: cresterea increderii in sine, depasirea traumelor, optimizarea functionarii sociale, imbunatatirea relatiilor interpersonale etc.

Autor: Dr. Mihaela Sindie-Weidinger

Psiholife