Anorexia si bulimia

Anorexia si bulimia reprezinta tulburari de alimentatie ce pot avea simptome in comun, precum o imagine distorsionata asupra propriului corp, dar in acelasi timp fiind caracterizate de comportamente alimentare diferite.

Persoanele care sufera de anorexie reduc in mod drastic consumul de alimente pentru a putea pierde in greutate, in timp ce persoanele care au bulimie consuma cantitati foarte mari de alimente, apoi recurg la diverse metode pentru a le elimina din organism in mod fortat, doar pentru a preveni cresterea in greutate.

In momentul de fata nu este bine definit ce anume duce la dezvoltarea anorexiei sau bulimiei. Foarte multi experti medicali considera ca aceste tulburari de alimentatie sunt cauzate de o combinatie intre factori biologici, psihologici sau factori de mediu si sociali.

Dintre acesti factori amintim:

• Predispozitia genetica – Conform unui studiu din 2011, anumite persoane sunt predispuse la tulburari de alimentatie daca au deja un membru de familie cu o asemenea tulburare. Asta se poate datora faptului ca exista o predispozitie genetica a trasaturilor de personalitate asociate cu tulburarile alimentare, cum ar fi perfectionismul. Totusi, este nevoie de mai multe studii pentru a determina cu exactitate daca exista intr-adevar o legatura genetica.

• Bunastarea emotionala – Persoanele care au trait episoade traumatice sau care au afectiuni psihice, precum anxietatea sau depresia, pot prezenta un risc crescut de a dezvolta o tulburare de alimentatie. Stresul si stima de sine scazuta pot de asemenea contribui la aceste comportamente.

• Presiunile sociale – In societatea actuala exista o mare presiune in ceea ce priveste idealul corporal, iar imaginea de sine are bineinteles de suferit din cauza idealurilor impuse. Asocierea unui corp slab cu succesul poate duce apoi la comportamente alimentare nesanatoase.

Tulburarile de alimentatie sunt de obicei caracterizate de o preocupare excesiva pentru mancare. Multe persoane care prezinta o asemenea tulburare exprima si o nemultumire fata de propria lor imagine corporala. Alte simptome sunt adesea specifice fiecarui bolnav in parte.

Anorexia porneste de la faptul ca bolnavul are o imagine distorsionata a propriului sau corp, ca urmare a unei traume emotionale, a depresiei sau a anxietatii. Anumite persoane pot vedea o dieta extrema sau pierderea in greutate ca pe o modalitate de a recastiga controlul asupra vietii lor.

Exista un numar mare de diverse simptome emotionale, fizice si comportamentele care pot semnala anorexia.

Simptomele fizice pot fi severe si pot pune viata bolnavului in pericol. Printre acestea se numara:

• pierdere mare in greutate;
• slabiciune si oboseala;
• deshidratare;
• ameteala si lesin;
• constipatie;
• incapacitatea de a tolera frigul;
• subtierea si ruperea parului;
• piele uscata, cu o tenta galbuie;
• nuanta albastruie la nivelul degetelor;
• insomnie;
• batai neregulate ale inimii;
• lipsa menstruatiei.

Anumite persoane care sufera de anorexie ar putea prezenta anumite modificari comportamentale inainte ca simptomele fizice sa fie vizibile:

• evitarea meselor;
• adoptarea unor obiceiuri alimentare neobisnuite, cum ar fi taierea alimentelor in portii mici;
• evitarea situatiilor care ar putea implica mancatul de fata cu alte persoane, ce poate duce chiar la retragere sociala;
• exercitii fizice extreme, care se pot manifesta sub forma de exercitii prea intense sau pentru o perioada prea lunga de timp;
• consumul doar de alimente cu un continut scazut de calorii.

Simptomele emotionale ale anorexiei se pot intensifica pe masura ce afectiunea progreseaza. Acestea cuprind:

• agitatie, iritabilitate sau alte schimbari de dispozitie;
• anxietate;
• izolare sociala;
• stima de sine scazuta;
• depresie.

Persoanele care sufera de bulimie pot dezvolta o relatie nesanatoasa cu mancarea de-a lungul timpului. Acestea pot deveni captive in cercuri vicioase ce se caracterizeaza prin mancat necontrolat, urmat de o stare de ingrijorare in ceea ce priveste caloriile consumate. Acest lucru poate duce la un comportament alimentar anormal, exagerat, cu scopul de a preveni acumularea de kilograme in plus.

Exista doua tipuri diferite de bulimie, iar modalitatile de eliminare a mancarii sunt folosite pentru a le diferentia:

• Bulimia eliminatorie – persoanele din aceasta categorie vor induce varsaturi in mod regulat dupa repriza de mancat compulsiv. Ele pot de asemenea sa recurga la folosirea abuziva a diureticelor sau a laxativelor.

• Bulimia non-eliminatorie – acesti bolnavi nu recurg la varsaturi, ci la o perioada de post si la efort fizic excesiv pentru a preveni acumularea kilogramelor dupa episodul de mancat necontrolat.

Din nefericire, multe dintre persoanele cu bulimie vor experimenta si o stare de anxietate, deoarece comportamentul lor alimentar este scapat de sub control. La fel ca si in cazul anorexiei, exista diferite simptome fizice, comportamentale si emotionale care pot semnala bulimia.

Simptomele fizice pot fi destul de serioase si pot pune viata bolnavului in pericol:

• crestere sau scadere semnificativa in greutate;
• ganglioni limfatici umflati;
• ochi rosii, injectati;
• buze crapate, datorita deshidratarii;
• sensibilitate la nivelul gurii, din cauza eroziunii smaltului dentar.

Persoanele cu bulimie pot prezenta anumite schimbari comportamentale inainte ca simptomele fizice sa devina vizibile:

• preocupare constanta legata de greutatea corpului sau aspectul fizic;
• evitarea situatiilor ce implica mancatul cu alte persoane;
• restrictionarea caloriilor si evitarea anumitor mancaruri;
• mancatul excesiv pana la crearea unei stari de disconfort;
• mersul la baie imediat dupa mancat;
• exercitii fizice excesive, mai ales dupa consumul unei cantitati mari de alimente.

Simptomele emotionale ale bulimiei se pot accentua pe masura ce boala avanseaza. Acestea cuprind:
• anxietate;
• stima de sine scazuta;
• agitatie, iritabilitate sau alte schimbari de dispozitie;
• depresie;
• izolare sociala.

Exista anumiti pasi pe care medicul ii poate parcurge pentru stabilirea unui diagnostic corect. Primul pas consta intr-o examinare fizica a pacientului. Medicul va masura greutatea persoanei pentru a determina care este indicele de masa corporala.

De asemenea, acesta se va uita la istoricul bolnavului pentru a vedea cum a fluctuat greutatea lui de-a lungul timpului si va analiza care sunt obiceiurile alimentare ale pacientului, luand in considerare si in ce masura persoana respectiva practica exercitii fizice.

In cazul in care este necesar, medicul poate recomanda efectuarea unor teste de laborator pentru a se asigura ca nu exista alte cauze pentru pierderea in greutate. Daca testele nu dezvaluie alte cauze medicale pentru simptomele prezente, medicul poate indruma pacientul catre un terapeut.

Nu exista un tratament rapid in ceea ce priveste tulburarile de alimentatie. Medicul poate recomanda o combinatie intre terapie si anumite medicamente, cum ar fi antidepresivele.