Anorexia - cand foamea e cea mai buna prietena

Pentru fetele care sufera de anorexie nervoasa, o silueta cat mai subtire este scopul suprem, iar singura modalitate de a-l atinge este foamea. Cand ti-e foame...stii sigur ca faci ceea ce trebuie.

Pune in farfurie piper, multa sare sau chiar detergent si parfum. Astfel nu vei mai putea sa mananci, chiar daca ai vrea, Bucura-te de foamea pe care o simti. Daca nu ti-e foame inseamna ca nu faci ce trebuie. Foamea nu este dusmanul tau.

Acestea sunt numai cateva dintre sfaturile pe care le-am gasit pe un site „pro-ana” – pro-anorexie – care incurajeaza adolescentele sa devina anorexice si le ofera sfaturi pentru a evita mancarea. In ultimii ani, odata cu aparitia blogurilor si a retelelor sociale, astfel de site-uri nu mai reprezinta o noutate.

In jurul lor se creaza comunitati puternice, formate din fete care impartasesc aceeasi pasiune: un trup cat mai zvelt intretinut prin infometare. Pentru ele „ana” nu este o boala, ci un mod de viata sau chiar o prietena care nu te lasa la greu. Pe strada, la scoala, in magazine, ele se recunosc printr-o bratara rosie, care le include intr-o comunitate si le da puterea de a rezista tentatiilor culinare.

Aceasta putere vine si din poze sau filme pe care ele le catalogheaza drept „thinspiration” sau „thinspo”. Cand vezi imagini cu siluete perfecte, iti amintesti care este scopul tau, iar foamea este mai usor de suportat.

Anorexia nervoasa este o boala mintala din categoria tulburarilor de alimentatie, care se manifesta prin refuzul de a manca, cauzat de nevoia de a avea un corp perfect, cat mai suplu. Nu este o boala noua – unul din primele cazuri cunoscute dateaza din 1870 – dar in ultimii ani numarul de bolnavi a crescut.

Conform Wikipedia, anual sunt diagnosticate intre 8 si 13 cazuri la 100.000 de oameni. Adolescentele pana in 18 ani reprezinta 40% din cazuri. 90% din bolnavi sunt femei.

Acestea sunt extrem de speriate sa nu se ingrase, iar imaginea propriului corp este distorsionata. Dr. Oana Maria Popescu, manager PshihoBlue Timisoara, ne spune ca creierul nostru are capacitatea de a interpreta si aprecia in mod corect care e greutatea corporala, deci cand ne uitam in oglinda ne dam seama daca suntem slabi sau grasi.

„La persoanele suferind de anorexie nervoasa acest mecanism este dereglat: persoana se priveste in oglinda si isi vede corpul altfel decat este in realitate. Se teme sa un devina obeza, chiar si in conditiile in care este foarte slaba, sau este foarte preocupata de anumite parti ale corpului, cum sunt abdomenul, fesele si coapsele”, explica psihoterapeutul.
„Stima de sine a persoanelor cu anorexie depinde in foarte mare masura de conformatia si greutatea corpului, ele vazand pierderea in greutate ca pe un semn de autodisciplina si considerand ca cresterea in greutate este un esec al autocontrolului.”

De unde porneste totul este usor de imaginat: „Societatea actuala care mediatizeaza siluete foarte slabe contribuie la declansarea afectiunii, idealul in societatile vestice, mai ales la femei, fiind acela de a avea un corp cat mai gracil”, spune dr. Popescu. Acesta este, am putea spune, factorul sociocultural.

Dar se banuieste ca ar exista si unul biologic. Cercetarile din ultimii ani au aratat ca anumite femei sunt predispuse acestei boli. Teoria a fost confirmata de studiile pe gemeni.

Pe de alta parte, exista si un factor psihologic. Cei care sufera de anorexie au anumite trasaturi care contribuie la declansarea bolii: o personalitate obsesiv-compulsiva si o tendinta catre perfectionism care ii ajuta sa tina diete stricte, ignorand foamea.

Interesant este ca si barbatii pot avea anorexie, chiar daca, in cazul lor, presiunea de a arata bine nu este chiar atat de mare. In general, spune dr. Oana Maria Popescu, barbatii isi doresc un corp cat mai atletic, si pe langa infometare apeleaza la exercitii fizice compulsive si exagerate. Este vorba de ceea ce psihologii numesc anorexia atletica.

Fiind o boala mintala, anorexia se vindeca prin tratament psihiatric si psihoterapie. „Medicul de familie poate indruma pacientele catre psihiatru sau psihoterapeut pentru a demara tratamentul. In multe situatii este utila psihoterapia familiala in paralel cu psihoterapia individuala, uneori in conjunctie cu tratamentul medicamentos,” ne informeaza managerul PsihoBlue.

„Insa cea mai mare problema este aceea ca pacientele care sufera de anorexie nervoasa nu doresc sa urmeze nici un tratament si familia este in general cea care apeleaza la medic.” In cazurile in care familia poate depista o problema, am adauga noi, pentru ca anorexicele se pricep de minune sa se ascunda, mai ales astazi, cand au la indemana site-uri pe care sunt invatate cum sa evite mesele in familie, cum sa dea impresia ca mananca sau unde sa ascunda mancarea neconsumata.....