Stenoza traheala - diagnostic si optiuni terapeutice

Traheea este un organ tubular esential ce face parte din tractul respirator superior. Acesta are rol in transportul aerului de la nas si gura catre bronhii si plamani, fiind localizat la nivelul gatului.

Stenoza traheala reprezinta ingustarea unui organ tubular, iar stenoza traheala va induce tulburari de respiratie.

Exista doua tipuri de stenoza traheala: dobandita si congenitala.

- Stenoza traheala dobandita este mai comuna si afecteaza atat copiii, cat si adultii. Diverse patologii sau chiar tratamente medicamentoase pot induce aceasta stenoza

- Stenoza traheala congenitala este de regula mai severa si este prezenta de la nastere. Acest tip de stenoza este mult mai rar, afectand 2 la 100.000 nou-nascuti

Stenoza traheala poate fi o patologie amenintatoare de viata pentru copiii mici, devenind mai putin periculoasa cu cat pacientul are varsta mai inaintata.

Calitatea vietii este cu siguranta afectata, din cauza dificultatilor de respiratie.

Multe dintre simptomele date de stenoza traheala sunt comune pentru copii si adulti.

Exemplele frecvente includ:

- Dificultati de respiratie dupa activitati obisnuite, precum urcatul scarilor sau mersul pe o panta inclinata

- Respiratie suieratoare sau ,,wheezing’’

- Tuse persistenta

- Dificultati de a elimina secretiile bronsice

- Infectii respiratorii frecvente, inclusiv pneumonie

- Astm persistent, refractar la tratament

- Congestie toracica

- Apnee in somn (oprirea respiratiei in somn, sforait)

Copiii pot dezvolta si simptome precum:

- Tulburari de alaptare/alimentare din cauza efortului necesar

- Tendinte de inecare in timpul mesei

- Cianoza orala: pielea si mucoasele nazale si orale devin albastrui

-  Respiratie zgomotoasa

Studiile arata ca intubatia oro-traheala, un procedeu medical deseori esential, este responsabila de mai mult de 60% din cazurile de stenoza traheala la adulti.

Intubatia oro-traheala reprezinta inserarea unui tub, prin gura si laringe pana in trahee, acesta fiind conectat la un ventilator mecanic.

Cu ajutorul ventilatorului si al sondei de intubatie, pacientii cu patologii respiratorii severe vor putea respira pana cand este instaurat tratamentul.

Intubatia oro-traheala se realizeaza in urgenta sau in cazul pacientilor internati cu iminenta de stop respirator, de catre medicii specialisti in terapie intensiva.

Muschii netezi ai traheei se pot contracta vicios in jurul acestei sonde, cauzand o ingustare a diametrului traheal ce persista chiar si dupa indepartarea sondei de intubatie.

Numeroase patologii pot induce de asemenea stenoza traheala:

- Bolile autoimune precum poliangeita granulomatoasa

- Sarcoidoza pulmonara, o patologie inflamatorie ce produce noduli in plamani si cai aeriene

- Alte afectiuni inflamatorii sau infectioase, precum tuberculoza sau infectiile respiratorii bacteriene

- Inhalarea de substante caustice

- Traheostomia

- Tumorile maligne sau benigne ce induc compresiune asupra traheei

In cazul copiilor, stenoza traheala apare frecvent la nou-nascutii prematuri.

Acestia nu au plamanii complet dezvoltati, ceea ce inseamna ca vor avea nevoie de intubatie oro-traheala si creste riscul de stenoza traheala.

Stenoza congenitala este rara si nu are cauze identificabile, fiind o afectiune genetica.

Medicii pneumologi sau chirurgi pot diagnostica stenoza traheala prin diferite metode si pot recomanda tratament ulterior.

Dupa o anamneza atenta in care pacientul relateaza anumite tulburari de respiratie si un istoric de intubatie oro-traheala sau alte patologii cu risc, medicii vor recomanda cateva teste paraclinice pentru a confirma diagnosticul.

Aceste teste includ:

Bronhoscopia: un tub subtire este inserat prin gura pana la bifurcatia traheei, fiind dotat cu o camera la capat. Medicul poate astfel vizualiza direct ingustarea diametrului traheei.

Laringoscopie directa: traheea poate fi vizualizata si prin laringoscopie, fara sa fie nevoie de inserarea bronhoscopului.

Examinare imagistica de tip CT

Teste functionale respiratorii: medicii va vor monitoriza functia respiratorie in repaus si in timpul unui efort pentru a evidentia tulburarile de respiratie si severitatea acestora.

Stenoza traheala este de cele mai multe ori ireversibila si necesita tratament chirurgical sau dilatare minim-invaziva.

Medicii vor lua in considerare mai multe aspecte inainte de a decide care este tratamentul optim:

- Diametrul lumenului permeabil al traheei

- Localizarea exacta a stenozei

- Cauza stenozei

- Factori de risc operatori ce tin de pacient: varsta, starea generala de sanatate, co-morbiditati

Optiunile chirurgicale comune sunt:

Dilatarea traheala bronhoscopica. Cu ajutorul bronhoscopului utilizat si pentru diagnostic, medicii pot insera un balon special sau un dilatator in trahee, in locul stenozei. Acesta va contracara stenoza si se va permeabilzia din nou traheea.

Bronhoscopia laser. Atunci cand stenoza traheala este produsa de un tesut inflamator sau cicatriceal, medicii pot indeparta acest tesut cu ajutorul laserului.

Stent traheal. Stentul este un mic tub de metal ce va fi fixat in locul stenozei si va mentine traheea deschisa, la diametru normal

Rezectie si reconstructie traheala. In cazurile mai complicate poate fi nevoie de rezectia zonei stenozate si reconstructia traheei, cu sau fara materiale suplimentare intermediare

Toate aceste solutii, cu exceptia chirurgiei de reconstructie, sunt considerate metode conservative. Astfel peretele traheal va fi in continuare afectat, insa stenoza nu va mai fi manifesta.

Aceasta abordare este deseori preferata de catre medici fiindca elimina riscurile aduse de o interventie chirurgicala complexa si este la fel de eficienta.

Din pacate, cea mai comuna cauza a stenozei traheale ramane intubatia oro-traheala, terapie ce nu poate fi prevenita sau evitata.

Aceasta este salvatoare de viata si nu trebuie evitata doar din cauza riscului de stenoza traheala. Gestionarea eficienta a patologiilor cronice si evitarea substantelor corozive pot ajuta la preventia acestei patologii.

Stenoza traheala este de cele mai multe ori tratata minim-invaziv, prin diverse metode de contracarare a stenozei. Interventia chirurgicala deschisa poate induce mai multe riscuri si o perioada de recuperare mai indelungata.

Prognosticul acestor pacienti este insa de cele mai multe ori unul bun. Daca apar complicatii sau daca persista cauza stenozei traheale, aceasta poate reaparea in ciuda tratamentului.

Supravietuirea pacientilor este normala si prognosticul este favorabil datorita metodelor diverse de tratament.

Stenoza traheala reprezinta ingustarea diametrului traheei, cu dificultati de respiratie ca si consecinta. Intubatia oro-traheala este cea mai frecventa cauza, insa acest lucru nu poate fi prevenit. Tratamentul este eficient si prognosticul pacientilor este unul bun, fara sa fie modificata speranta de viata.

Bibliografie
https://www.cincinnatichildrens.org/health/t/tracheal-stenosis
https://www.mountsinai.org/care/ent/services/tracheal-surgery/tracheal-stenosis