Sindromul pulmonar cu hantavirus

Sindromul pulmonar cu hantavirus este o boala infectioasa caracterizata prin simptome asemanatoare gripei, cu diferenta ca, progresul rapid al problemelor de respiratie ar putea pune in pericol viata bolnavului.

Exista mai multe tipuri de hantavirus care pot provoca maladia. Acestea se transmit prin intermediul rozatoarelor, prin respiratia aerului infectat cu hantavirusurile existente in urina si excrementele de rozatoare.

Deoarece optiunile de tratament sunt limitate, cea mai buna modalitate de prevenire este evitarea rozatoarelor si a habitatelor acestora.

Sindromul pulmonar cu hantavirus cuprinde doua stadii distincte. Primele semne si simptome apar intre 1-5 saptamani dupa expunerea la hantavirus.

Stadiul incipient
Febra, frisoanele, oboseala sunt indicatorii timpurii ai unei infectii. In cateva zile se pot dezvolta greata, varsaturile si durerile abdominale si de cap. In stadiile incipiente este dificil sa se distinga intre gripa, pneumonie sau alte conditii virale si infectia cu hantavirus. Principalele simptome sunt:

- oboseala;

- febra;

- frisoane;

- dureri musculare, mai ales ale grupelor mari de muschi, cum ar fi cei din zona coapselor, soldurilor, spatelui;

- raluri pulmonare (zgomote sau sunete anormale la nivelul plamanilor);

- durere de cap;

- ameteala;

- greata;

- varsaturi;

- diaree;

- dureri abdominale.

Stadiul cardiopulmonar
Tusea este cea care indica faptul ca infectia cu hantavirus a progresat catre etapa cardiopulmonara, in care capilarele din plamani incep sa se slabeasca si au loc scurgeri de lichid. Aceste simptome pot fi urmate de dificultati si complicatii respiratorii.

Semnele si simptomele acestei etape sunt:

- tuse cu secretii;

- hipoxie sau hipoxemie (scaderea concentratiei de oxigen din sange) si acumularea de dioxid de carbon si acid in sange (acidemie);

- scurtarea respiratiei (dispnee);

- insuficienta respiratorie;

- acumulare de lichid in plamani (edem pulmonar);

- sindrom de detresa respiratorie acuta, in care capacitatea plamanilor de a transfera oxigenul catre sange este afectata in mod sever;

- disfunctie a mai multor organe;

- tensiune arteriala scazuta (hipotensiune arteriala);

- aritmie (batai anormale ale inimii).

Fiecare tip de hantavirus este transmis de un anumit tip de soarece. Soarecele cerb este principalul agent care trasmite virusul Sin Nombre, responsabil pentru cele mai multe dintre cazurile de sindrom pulmonar cu hantavirus in America de Nord.

Modalitati de transmitere

Principala cale de transmitere este inhalarea. Hantavirusurile sunt raspandite la oameni prin respirarea aerosolilor care contin virusurile deversati de rozatoare prin intermediul fecalelor, urinei sau salivei.

De exemplu, daca maturati pentru a curata excrementele unui soarece purtator, in aer vor pluti particule mici de fecale care contin hantavirusi pe care le puteti inhala cu usurinta.

Prin inspiratie, hantavirusii ajung in plamani si incep sa invadeze capilarele pana ce acestea se vor sparge. Plamanii vor fi inundati apoi cu un lichid care poate declansa oricare dintre afectiunile respiratorii asociate cu sindromul pulmonar cu hantavirus.

Alte metode de transmitere

Desi rare, exista si alte metode de contactare a hantavirusilor. Infectarea poate aparea si in urma muscaturii unei rozatoare sau dupa consumul alimentelor care au luat contact sau contin excremente de rozatoare.
Transmiterea bolii de la o persoana la alta este rara.

Sindromul pulmonar cu hantavirus a fost raportat in mai mai multe state din SUA, mai ales in zonele rurale din vestul tarii, in lunile de primavara si vara, dar si in Canada, America de Sud si Asia.

Anumite categorii de persoane (vanatorii, muncitorii in constructii, angajatii la servicii de deratizare, cei care locuiesc in zonele unde traiesc soareci sau sobolani) care sunt expuse la rozatoarele care prezinta virusul au riscuri mai crescute sa il contacteze.

Factorii si activitatile care cresc riscul de a dezvolta boala sunt:

- curatenia in spatii sau cladiri neutilizate de mult timp;

- curatenia in mansarde sau alte zone cu trafic redus;

- plasarea locuintei sau a locului de munca in zone infestate cu rozatoare sau care implica expunerea la acestea;

- campingul, drumetiile sau vantoarea.

Analizele de sange sunt principala metoda de diagnosticare a sindromului cu hantavirus pulmonar. Testele de laborator analizeaza probele de sange pentru a detecta prezenta anumitor anticorpi pe care corpul ii produce pentru a se apara impotriva agentilor patogeni.

La persoanele infectate cu hantavirus sunt prezenti anticorpii IgM si IgG in sange cand apar semenele si simptomele specifice bolii.

Deoarece sindromul pulmonar cu hantavirus poate semana destul de mult cu alte boli, medicul poate solicita efectuarea de teste suplimentare de laborator (teste de antigen urinar, analize microbiologice etc.) pentru a exclude alte cauze. De exemplu, simptomele de sindrom pulmonar cu hantavirus pot parea identice cu cele ale gripei, boala legionarilor, ciuma pneumonica si febra Q.

Optiunile specifice de tratament in cazul sindromului pulmonar cu hantavirus sunt limitate. Totusi, prognosticul se imbunatateste daca boala este depistata timpuriu, are loc spitalizarea imediata si se ofera suportul imediat pentru usurarea respiratiei.

Cele doua optiuni de tratament pentru hantavirus sunt:

- terapia de sustinere
Persoanele care au o forma severa a bolii au nevoie de tratament imediat intr-o unitate de terapie intensiva. Respiratia asistata, fie prin intubatie sau ventilatie mecanica, poate ameliora problemele de respiratie si scade riscul edemului pulmonar. Intubatia presupune plasarea unui tub prin nas, gura sau trahee pentru a mentine caile respiratorii deschise si functionale.

- Oxigenarea

In cazurile de suferinta pulmonara extrema este necesara oxigenarea prin membrana extracorporala care va asigura aportul necesar de oxigen. Acest lucru presupune pomparea continua a sangelui prin intermediul unui aparat care inlatura dioxidul de carbon si adauga oxigen. Sangele oxigenat rezultat este reintrodus in organismul bolnavului.

Medicamentele antivirale (ribavirina, de exemplu) au redus riscul efectiv de complicatii in cazul unui tip de hantavirus depistat in China. In SUA si Canada, studiile cu subiecti umani care au implicat ribavirina, nu au constatat in niciun fel, ameliorarea bolii aflate in stadiul cardipulmonar. Cercetatorii inca analizeaza daca tratamentul cu ribavirina ar putea avea beneficii cand este inceput inainte ca o persoana sa prezinte simptome cardiopulmonare.

Minimizarea sau eliminarea contactului cu rozatoare previne contactarea bolii. Desi doar anumite specii de rozatoare transmit virusul, cel mai bine este sa se reduca la minimum relatia cu orice fel de rozatoare pentru ca acestea pot fi purtatoare si de alti agenti patogeni care cauzeaza diferite boli.
Iata cativa pasi care ajuta in prevenirea infectiei cu hantavirus:

- pastrarea curata a locuintele si daca este cazul, apelarea la deratizare;

- evitatarea contactul cu orice fel de rozatoare, inclusiv cu excrementele lor;

- neutralizarea excrementelor de rozatoare cu dezinfectant de uz casnic inainte de maturare sau aspirare;

- adoptarea unor masuri speciale de precautie, cum ar fi purtarea unei masti de gaze atunci cand sunt curatate cladiri infestate cu rozatoare.