Rolul ecografiei toracice in monitorizarea afectiunilor pulmonare

Printre metodele bine cunoscute investigarii aparatului respirator de-a lungul timpului, precum radiografia sau tomografia computerizata, in ultimul deceniu prinde contur tot mai tare si ecografia toracica. Aceasta este o metoda rapida, neinvaziva, usor de efectuat, fara costuri ridicate ce poate vizualiza toate structurile toracelui, fiind folosita de electie in patologia pleurala, dorindu-se astfel spre a deveni o prelungire a stetoscopului in patologia respiratorie.

Ecografia se defineste ca fiind o examinare imagistica moderna, care prin utilizarea ultrasunetelor in scop diagnostic si terapeutic permite obtinerea de informatii in scopul completarii unui bilant clinic si functional.

Aceasta examinare furnizeaza imagini de tip sectional in timp real, in functie de modul in care se inclina sonda (transductorul). Ecografia toracica a facut progrese remarcabile in ultimii ani, devenind astfel o metoda de electie pentru evaluarea afectiunilor pleuro-pulmonare.

Metoda imagistica permite explorarea suprafetei plamanilor prin spatiile intercostale si desi este limitata de prezenta aerului in plamani, reprezinta o metoda de diagnosticare pliabila pentru pacienti cu patologie ce cuprinde stucturi precum diafragma, perete toracic, plaman, pleura, spatiu pleural, marile vase, mediastin anterior.

Totodata se foloseste pentru a facilita unele proceduri precum toracocenteza, insertia de drenuri, biopsia pleurala sau pulmonara.

• Cand avem nevoie de o metoda fiabila si rapida de diagnostic
• Pentru completarea diagnosticului si urmarirea evolutiei
• In situatii in care efectuarea radiografiei sau tomografiei pulmonare nu este posibila
• Pentru diagnosticarea colectiilor pleurale
• Pentru a face diferentierea intre colectii pleurale si colectii subdiafragmatice sau parietale
• Pentru evaluarea pneumotoraxului, extensiei limfatice
• Pentru ghidarea unor manopere din pneumologia interventionala
• In diagnosticarea pneumoniei si abceselor pulmonare
• detectarea si diferentierea tumorilor pulmonare benigne de cele maligne: masele maligne sunt caracterizate de neovascularitate demonstrand fluxul scazut de impedanta
• evaluarea extinderii tumorilor pulmonare dincolo de pleura parietala in peretele toracic
• diagnosticul herniei diafragmatice sau herniei hiatale
• diagnosticarea embolismului pulmonar
• insuficienta cardiaca
• malformatia arterio-venoasa, acestea sunt frecvent localizate la periferia plamanului
• diagnosticul fracturilor costale

• este o metoda noninvaziva, accesibila oricarui pacient, fara riscuri, fara radiatii
• confera o portabilitate buna, se poate realiza direct la patul bolnavului
• permite examinarea in timp real, poate fi aplicata in orice serviciu medical
• confera o precizie mai buna la determinarea localizarii lichidului pleural decat examinarea fizica la nivelul patului
• are un risc redus de pneumotorax in timpul efectuarii toracocentezei
• nu necesita o pregatire prealabila a pacientului
• costuri medicale reduse
• tehnica de invatare rapida

• nu are precizie la fel de mare ca imagistica CT in evaluarea parenchimului pulmonar
• aparitia de artefacte datorita prezentei aerului in plamani ce limiteaza transmisia ultrasunetelor
• prezenta grilajului costal ce estompeaza anormalitatile pleuro-pulmonare
• nu este la fel de buna in ghidarea unor proceduri de interventie mai complicate

Sunt patru pasi importanti de urmarit:

- Echipamente necesare (ecograf, transductoare/sonde)
- Examen clinic detaliat, consimtamant informatP
- Pozitionarea pacientului
- Plasarea sondei si practica propriu-zisa

Echipamente necesare: sunt mai multe tipuri de ecografe la momentul actual, trebuie ales cel mai bun pentru a beneficia de cea mai buna examinare; transductoarele sau sondele sunt cele care transmit si primesc ecourile returnate de tesuturi pe baza efectului piezoelectric al unor cristale incluse si pot fi convexe sau liniare.

Este important de retinut ca acest aparat nu se rezuma doar la examinarea toracelui, se poate folosi la fel de bine si in alte specialitati precum gastroenterologie sau cardiologie.

Examen clinic detaliat: Se incepe cu examinarea clinica detaliata constand in anamneza si examen obiectiv analizand si imagistica disponibila pana in prezent (Rdg, CT, ET).

Consimtamant informat:
Pacientul va fi informat asupra investigatiei ce i se va efectua cuprinzand necesitatea efectuarii, tehnica, riscurile si beneficiile acesteia urmand a semna acest consimtamant informat.

Pozitionarea pacientului:
Lichidul pleural urmareste legea gravitatiei astfel incat pozitia standard va fi cu pacientul sezand pe un scaun cu bratele sprijinindu-se pe o masa sau un spatar de scaun sau pozitie culcata cu capul patului ridicat. In cazul pacientilor imobilizati la pat, examinarea se va face la patul pacientului cu asezarea bratului ipsilateral peste piept de partea opusa. Plasarea sondei (transductorului):

Este nevoie intotdeauna de o strategie de scanare pentru a permite analiza completa a toracelui. Se incepe cu pozitia longitudinala a transductorului pentru o examinare generala a toracelui, apoi examinatorul se poate concentra pe o zona de interes cu transductorul in pozitia transversala.

Examinarea propriu zisa presupune folosirea mai multor moduri prin care putem determina mai multi parametri. Astfel, modul A se refera strict la puterea ecografului, modul B ("brightness") se refera la amplitudinea imaginilor receptionate corelata cu imaginile organelor si modul M ("movement") reprezinta dinamica structurilor.

Modul M sau tehnica Doppler se caracterizeaza prin interpretarea miscarii pe baza semnalului fiind foarte utila in vizualizarea vascularizatiei putand face diferenta intre masele sau ingrosarile pleurale (vascularizate) si colectiile pleurale lichidiene (nevascularizate).

Sunt doua tipuri ale modului D: Doppler color care ofera imagini de directie a miscarii si Doppler pulsat care evidentiaza miscarea la nivelul interfatelor.

Ecografia este o metoda complementara de diagnostic la care se ajunge dupa efectuarea unor anamneze complete, a unui examen clinic complet si a unor analize "uzuale" precum biochimie, hematologie, EKG.

Este esential sa recunoastem anatomia toracelui cuprinzand fiecare strat incepand cu pielea, tesutul subcutanat, muschi intercostali, fascia endotoracica, coaste, pleura si plaman pentru a porni mai departe in diagnosticarea unei patologii. Pacientul este rugat sa respire din timp in timp pentru a putea evalua miscarile pulmonare si unele artefacte ce pot surveni.

Principala patologie respiratorie examinata cu ajutorul acestei metode ramane cea pleurala, colectiile pleurale de diferite etiologii se afla in topul indicatiilor efectuarii metodei, urmate de pneumotorax, pneumonii, tumori, sau alte patologii diafragmatice sau ale peretelui toracic.

Spectrul patologiei pleurale este unul foarte larg, incluzand revarsate pleurale de diferite etiologii, pneumotorax, fibrotorax si tumori pleurale.

Intrucat este o patologie des intalnita in clinicile de Pneumologie, este important a se cunoaste managementul corect in diagnosticul si tratarea colectiilor pleurale, incepand cu diagnosticul de sindrom lichidian al cavitatii pleurale pe baza examenului clinic, radiologic, ecografic, etiologic, precum si aspectul lichidului pleural ce ne conduce spre un tratament adecvat.

Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25501898/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23396553/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26738366/