Bronhopneumonia

Bronhopneumonia este un tip sever de pneumonie care afecteaza unul sau amandoi lobii pulmonari. Este o inflamatie acuta a plamanilor si a bronhiolelor, ca urmare a raspandirii infectiei din tractul respirator inferior, in tractul respirator superior. Spre deosebire de pneumonie, bronhopneumonia poate necesita tratament diferit, dar si atentie medicala diferita.

Severitatea bolii depinde de tipul de bacterie sau de infectia care cauzeaza boala, precum si de starea generala de sanatate a persoanei afectate.

In cazul unei persoane care sufera de bronhopneumonie, bacteriile invadeaza plamanii, avand loc un raspuns imun inflamator. Aceasta reactie a plamanilor determina umplerea cu exsudate a sacilor alveolari.

Bronhopneumonia poate fi contactata atunci cand anumite bacterii patrund in plamani. Printre bacteriile care cauzeaza aceasta conditie se numara stafilococul auriu si pseudomonas aeruginosa. Atunci cand bacteriile infecteaza lobii pulmonari, plamanii produc mucus care umplu sacii alveolari. Acest proces duce la aparitia unui fenomen numit "cosolidare" care apare atunci cand plamanii sunt plini cu mucus, reducandu-se spatiul necesar respiratiei. Reducerea spatiului necesar respiratiei va determina scurtarea respiratiei si ingreunarea acesteia.

Aceasta conditie poate fi si efectul secundar (complicatia) al unor boli sau situatii cum ar fi:

• infectii virale (gripa, pojar)
• aspiratia de alimente sau varsaturi
• obstructionarea bronhiilor de un corp strain, neoplasm etc
• inhalarea unor gaze otravitoare
• o interventie chirurgicala majora
• boli cronice severe
• malnutritie.

Bronhopneumonia afecteaza mai ales persoanele in varsta si copiii, intrucat acestia au o rezistenta scazuta a organismului si functie de aparare a tractului respirator destul de slaba.

Bronhopneumonia debuteaza brusc, iar simptomele se pot schimba de la o zi la alta. Printre manifestarile specifice bronhopneumoniei se numara:

• frisoanele
• febra
• dificultati de respiratie
• tusea
• durerea toracica
• oboseala
• prezenta mucusului sau a sputei sanguinolente sau de culoare galbena.

In anumite situatii ar putea sa apara si alte manifestari:

• confuzie - in mod special la persoanele in varsta
• transpiratie excesiva si piele rece si umeda
• durere de cap
• pierderea poftei de mancare
• consum redus de energie
• dureri ascutite sau junghiuri in piept care se agraveaza la respiratie profunda sau tuse.

Medicul va diagnostica bronhopneumonia prin tehnica auscultatiei si prin evaluarea respiratiei pacientului cu ajutorul stetoscopului. In unele cazuri, poate fi necesar sa se realizeze, pentru confirmarea diagnosticului, urmatoarele teste: radiografia toracica, hemoleucograma completa, masurarea gazelor arteriale, pentru a se constata daca ajunge suficient oxigen in sangele de la plamani sau cultura sputei si daca exista lichid in spatiul din jurul plamanilor.

Bronhopneumonia este o infectie bacteriana. De aceea, pentru tratarea acesteia este necesar tratamentul cu antibiotice, cum ar fi amoxicilina sau eritromicina sau alte antibiotice macrolidice administrate pe cale orala si atentie deosebita in perioada de recuperare. Alaturi de antibioticele prescrise de medic, bolnavii trebuie sa consume multe lichide in scopul fluidizarii secretiilor si pentru facilitarea eliminarii acestora. De asemenea, bolnavul trebuie sa se odihneasca suficient.

Spitalizarea nu este, de obicei, necesara, cu exceptia cazului in care manifestarile sunt severe sau daca exista alte circumstante care ar putea contribui la aparitia complicatiilor, cum ar fi varsta inaintata sau starea de sanatate precara a bolnavului.

Totusi, persoanelor care sufera si de alte boli grave, cum ar fi boli cardiovasculare, boli pulmonare obstructive cronice, emfizem, boli renale sau diabet zaharat, li se recomanda urmatoarele antibiotice pentru tratarea bronhopneumoniei:

• fluorochinolone
• doze mari de amoxicilina sau amoxicilina cu clavulanat plus un antibiotic din clasa macrolidelor
• cefalosporina plus un antibiotic din clasa macrolidelor.

Daca tratamentul este urmat corect, bronhopneumonia va disparea intre patru si sase saptamani, desi fiecare caz variza in functie de severitatea infectiei, varsta pacientului si starea generala de sanatate. Bolnavii vor observa ameliorarea simptomelor la trei-patru zile dupa inceperea tratamentului, dar trebuie sa urmeze recomandarile exacte ale medicului si sa urmeze tratamentul pana la final.

La domiciliu, febra poate fi controlata cu antiinflamatoare nesteroidiene sau acetaminofen. Nu se vor utiliza medicamente pentru tratarea tusei fara aprobarea medicului.

In cazul in care bronhopneumonia nu este tratata corespunzator sau inadecvat, posibil sa apara diverse complicatii:

• raspandirea agentilor patogeni in sistemul circulator
• otita
• meningita
• endocardita
• afectarea pleurei - pleurezie, efuziune pleurala sau emfizem pleural
• pneumonie recurenta care afecteaza alte zone pulmonare
• pneumonie cronica
• boli cardiovasculare
• tulburari de respiratie
• complicatii tromboembolitice din cauza repausului la pat
• insuficienta renala acuta, ca urmare a deshidratarii.

Cel mai bun mod de a preveni aparitia bronhopneumoniei este spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun, in special dupa folosirea baii, dupa ce ati tusit, dupa ce ati schimbat scutecul copilului sau dupa frecventarea unor locuri publice.

Gelurile dezinfectante pentru maini pot fi folosite atunci cand nu sunt disponibile apa si sapunul. Renuntarea la fumat va ajuta la reducerea riscului contactarii pneumoniei, ca si respectarea programului de odihna care va mentine puternic sistemul imunitar.

De asemenea, la fel de importanta este urmarea unei diete sanatoase si echilibrate, bazata pe consumul de alimente proaspete. Astfel, se va putea lupta impotriva germenilor si bacteriilor care cauzeaza pneumonie.

In anumite situatii, mai ales in cazul copiilor si al persoanelor in varsta, medicul poate recomanda vaccinarea.