Arsurile de cai aeriene - cauze, simptome, tratament

Leziunile de inhalare, numite si arsuri de cai aeriene se refera la leziunile cailor aeriene sau a tesutului pulmonar in urma caldurii, fumului sau a substantelor chimice ce ajung la nivelul tractului respirator.

Acestea apar in contexte diverse, fiind insa aproape intotdeauna urgente medicale.

Leziunile de cai aeriene pot fi limitate la tesutul respirator sau pot afecta si alte regiuni din organism, inducand manifestari sistemice.

Localizarea exacta si severitatea leziunilor variaza in functie de sursa de caldura la care a fost expus pacientul, tipul acesteia, durata expunerii si leziunile asociate.

In functie de localizare, cele trei tipuri principale de arsuri de cai aeriene includ:

1. Leziunile de cai aeriene superioare: cel mai frecvent la acest nivel apar asa-numitele leziuni termice, provocate in urma unui schimb alterat de caldura intre caile aeriene superioare si mediul din jur.

Astfel, mucoasa si tesuturile orofaringelui si a nazofaringelui devin repede inflamate, ulcerate, eritematoase in urma expunerii la caldura excesiva.

In plus, arsurile fetei si a capului pot induce compresiuni si modificari anatomice suplimentare, care sa accentueze leziunile de inhalare deja existente.

2. Leziunile traheo-bronsice: arsura se extinde la nivelul traheei si a bronsilor mari si mici.

Cel mai frecvent context in care apar acestea este arsura chimica, provocata de substante caustice inhalate sau aspirate in tractul respirator.

Expunerea directa la foc si fum poate de asemenea induce arsuri extinse pana la acest nivel.

3. Leziuni parenchimatoase: distructiile tisulare de la nivelul plamanilor sunt adesea intarziate si apar mult mai tardiv fata de primele doua categorii.

Parenchimul pulmonar se altereaza pe masura ce pacientul persista in dificultatile de oxigenare induse de arsurile de cai aeriene superioare.

Desigur, in cazurile grave pot aparea direct, initial, leziuni parenchimatoase extinse.

Arsurile de cai aeriene superioare sau inferioare apar prin expunerea directa si inhalarea unor substante nocive pentru mucoasa si tesuturile respiratorii.

Aceste substante includ fumul, monoxidul de carbon, particule erozive din cauza focului, aer foarte cald, substante chimice combustibile si altele.

Situatiile in care pacientii pot fi expusi la acestea sunt diverse, de cele mai multe ori fiind vorba despre incendii in cladiri sau spatii inchise.

Incendiile provoaca incalzirea rapida a aerului din mediu, o cantitate mare de fum si monoxid de carbon, iar doar cateva minute petrecute in apropierea unei astfel de surse sunt suficiente pentru ca pacientul sa aiba leziuni de inhalare.

Alte situatii sunt intoxicatiile din accidentele casnice in care apar defectiuni a sistemului de incalzire, evenimentele chimice accidentale sau provocate, focurile initial facute pentru agrement ce iau amploare si devin periculoase.

Semnele si simptomele variaza in primul rand in functie de sediul arsurii, dar si de severitatea acesteia si de starea generala a pacientului.

Arsurile de cai aeriene ar trebui suspicionate pe baza istoricului pacientului si a dovezii expunerii la o sursa de caldura.

Pentru a intelege cat mai bine manifestarile si localizarea arsurii, ar fi ideal sa se cunoasca contextul exact in care s-a aflat pacientul.

Pacientii sunt de regula victimele unor accidente ce includ foc, caldura si fum, astfel ca manifestarile pot fi atat locale ale cailor aeriene, cat si generale din cauza inhalarii substantelor la care au fost expusi.

Simptomele generale include: ameteala, greata, varsaturi, stare de soc, agitatie.

Atunci cand starea generala si in special psihica a pacientului este afectata, cu letargie, confuzie, lipsa de raspuns la stimuli, trebuie suspicionata o intoxicatie cu monoxid de carbon.

Monoxidul de carbon este degajat frecvent si precoce in orice incendiu sau accident casnic ce implica ardere.

Mai mult, pacientii cu arsuri pe o suprafata mare a corpului isi pierd bariera protectoare a corpului si astfel devin hipotermici, cu temperatura scazuta.

Manifestarile specifice cailor aeriene pot intarzia, astfel ca nu sunt imediat evidente.

Atunci cand apar, debutul este brusc si de cele mai multe ori sever.

Acestea includ:

- Dificultati de respiratie

- Cianoza (colorarea in albastru a mucoaselor si pielii)

- Tahipnee (frecventa respiratorie crescuta) sau bradipnee (frecventa respiratorie scazuta)

- Durere la nivelul gatului/capului

- Durere toracica accentuata de miscarile respiratorii

- Tuse productiva

- Sunete respiratorii anormale: stridor sau wheezing

- Leziuni evidente inflamate, rosietice, negre, ulcerate in functie de gradul arsurii

- Evidentierea de funingine in cavitatea bucala si in nas

- Dificultate de a vorbi, pe masura ce edemul cailor aeriene se accentueaza

Diagnosticul arsurilor de cai aeriene este intotdeauna unul urgent, pentru ca tratamentul sa poata fi inceput cat mai repede.

Avand in vedere contextele dramatice si urgente in care apar de cele mai multe ori victimele arsurilor, medicii specializati in medicina de urgenta si personalul paramedical sunt cei ce iau primul contact cu victima.

Desi initial arsurile de cai aeriene superioare sau inferioare nu pot fi evidentiate, medicii presupun intotdeauna ca exista.

Odata ce pacientul este stabilizat si i se ofera protectie respiratorie optima, acesta este transportat la spital, unde se fac toate analizele necesare pentru a confirma arsurile de cai aeriene si pentru a cuantifica severitatea acestora.

Analizele de laborator standard sunt intotdeauna realizate: functia renala, electrolitii, gazometria sanguina pentru a evalua prezenta insuficientei respiratorii, hemoleucograma si teste specifice pentru toxice.

Pacientul este monitorizat continuu, functiile vitale fiind urmarite si corectate atunci cand este nevoie : saturatia periferica de oxigen, frecventa respiratorie si cardiaca, tensiunea arteriala.

Examinarea directa a cailor aeriene este o examinare minim-invaziva realizata de catre medici pentru a putea vizualiza starea cailor aeriene.

Aceasta presupune utilizarea unui laringoscop sau a unui nasofaringoscop, instrumente mobile dotate cu o lumina sau camera la capat, ce pot fi introduse fara anestezie in cavitatea orala si nazala a pacientului.

Se pot vizualiza arsurile, edemul, surse de hemoragie din leziunile de cai aeriene.

Pentru a vizualiza bronhiile se utilizeaza un bronhoscop.

Ulterior, examinarile imagistice pot identifica leziunile profunde, in special de cai aeriene inferioare si plamani.

Radiografia toracica poate fi normala initial, insa cu modificari ale parenchimului pulmonar ulterior.

Orice pacient cu leziuni de cai aeriene sau suspiciunea acestor leziuni trebuie tratat de urgenta intr-o unitate spitaliceasca.

Tratamentul initial este de cele mai multe ori in pre-spital, cu ajutorul unui echipaj medical si paramedical de urgenta.

Acestia vor stabiliza victima, asigurand acces intravenos si protejand calea aeriana.

Functiile vitale sunt evaluate si corectate inca de la inceput, iar pentru calea aeriana se efectueaza de cele mai multe ori o intubatie oro-traheala.

Chiar daca pacientul respira aparent normal la inceput, edemul cailor aeriene si stopul respirator pot aparea brusc.

Astfel, intubatia oro-traheala efectuata cat mai repede este importanta pentru a proteja functia respiratorie.

Alte terapii initiale includ administrarea de lichide pe cale intravenoasa, asigurarea confortului termic al pacientului, pansarea altor arsuri de pe corp si corectarea tensiunii arteriale si/sau a frecventei cardiace de regula crescute.

Odata ajunsi in spital, pacientii arsi sunt evaluati si tratati de catre o echipa medicala multidisciplinara, ce contine un medic anestezist si/sau urgentist, un medic pneumolog, medicul radiolog, medic infectionist daca este nevoie.

Suportul respirator este reevaluat si continuat in functie de necesitati, iar arsurile de cai aeriene propriu-zise pot fi tratate fie conservator, fie chirurgical.

Abordarea conservatoare este potrivita in special in cazurile usoase.

Interventia chirurgicala este deseori complexa si presupune aplicarea de grefe si lambouri la nivelul arsurilor, pentru a favoriza vindecarea tesutului cailor aeriene.

In cazuri de arsuri pulmonare severe poate fi nevoie de transplant pulmonar.

Arsurile de cai aeriene sau leziunile de inhalare reprezinta o patologie severa, potential ameintatoare de viata, ce este tratata de urgenta.

Aceste arsuri apar in contexte diferite de expunere la toxice inhalatorii.

Este esential ca orice victima a unui accident ce implica fum sau foc sa se prezinte la medic de urgenta, chiar daca simptomele nu exista initial, pentru a evita complicatiile dificil de gestionat.

Bibliografie
https://www.uptodate.com/contents/inhalation-injury-from-heat-smoke-or-chemical-irritants/print
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1043181020300658
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5446904/