Arteriopatia periferica cronica a membrelor inferioare (APC) – o boala aterosclerotica

Termenul de arteropatie periferica cronica se defineste ca o suferinta a arterelor din periferie (de la nivelul membrelor) ce capata un caracter cronic. Ateroscleroza reprezinta principalul factor de risc in dezvoltarea arteropatiei periferice cronice.

Arteriopatia periferica cronica este definita ca o ingustarea a lumenului vascular care are repercursiuni asupra fluxului sanguin cu generarea simptomatologiei specifice.

O scadere a fluxului sanguin la nivelul membrelor inferioare va determina aparitia unei dureri intermitente cunoscute sub numele de claudicatie.

Ateroscleroza reprezinta o conditie care asociaza o serie de factori de risc in aparitia ei. Principalii factori de risc care favorizeaza aparitia aterosclerozei sunt reprezentati de: fumat, diabet, hipertensiune arteriala si nu in ultimul rand niveluri crescute ale colesterolului (in special fractia LDL – colesterol rau).

Dezvoltarea aterosclerozei aduce cu sine si dezvoltarea arteropatiei cronice periferice. Manifstarile apar in urma ingustarii lumenului vasului de sange. Aceasta ingustare si rigidizare a vasului de sange se explica prin depunerea de colesterol in peretii vasului de sange, urmata de generarea unei reactii inflamatorii ca raspuns la prezenta colesterolului in aceasta zona.

Un alt factor care poate contribuii la dezvoltarea arteropatiei periferice cronice este reprezentat de o serie de boli degenerative care pot afecta integritatea peretelui vascular (de ex. boli de colagen – Lupus; displazii fibromusculare, boala Takayasu, etc.)

Principala manifestare a arteropatiei periferice cronice este reprezentata de durerea intermitenta cunoscuta sub numele de claudicatie. Motivul aparitiei acestei dureri este explicata prin suferinta musculara datorata aportului scazut de oxigen.

Aportul scazut de oxigen la tesutul muscular face ca acesta din urma sa isi comute sursa de energie pe un metabolism numit anaerob (in lipsa oxigenului); in urma comutarii pe metabolismul anaerob se produc o serie de compusi care vor conduce la aparitia suferintei musculare (claudicatie).

Durerea din arteriopatia periferica cronica poate fi atipica in cazul diabeticilor deoarece ei coreleaza si o afectare a structurilor nervoase, responsabile de transmiterea stimulului dureros.

Alte simptome asociate cu aceasta conditie (APC) sunt reprezentate de – parestezii la nivelul membrului afectat, senzatie de tegumente reci, etc. Clinic se descriu semne generale de boala si semne locale.

Semnele generale de boala sunt date de prezenta aterosclerozei; fiind principalul factor determinant al arteropatiei periferice cronice, ateroscleroza nu afecteaza doar vasele de la nivelul membrelor. Este cunoscuta corelatia dintre ateroscleroza si afectarea vaselor coronare (vasele care iriga cordul).

Astfel, un pacient ce prezinta claudicatie, poate prezenta si dureri de tip anginos (dureri in piept cu caracter constrictiv ce iradiaza la nivelul gatului, mandibulei, bratului stang) datorita placilor de aterom care reduc fluxul de sange prin coronare – determinand astfel o slaba irigare a cordului cu aparitia ischemiei.

Semnele locale in ateropatia periferica cronica sunt reprezentate de – tegumente palide, reci, cu pilozitate redusa si tesut adipos slab reprezentat, unghii ingrosate, ulcere determinate de ischemie si dermatita (inflamatie a dermului).

Pentru a face o clasificare a severitatii bolii s-a luat in considerare principalul semn clinic si anume – claudicatia (durerea) – . Fontaine a facut urmatoarea clasificare a arteropatiei periferice cronice:

a) Stadiul I – reprezinta un stadiu asimptomatic – prezenta bolii fiind pusa in evidenta doar cu ajutorul tehnicilor si aparaturii medicale;

b) Stadiul II – este impartit la randul sau in alte doua stadii:
b.1) Stadiul IIa – claudicatia apare dupa o distanta de mers > 200 metri;
b.2) Stadiul Iib – claudicatia apare dupa o distanta de mers < 200 metri;

c) Stadiul III – claudicatia apare in repaus – fara ca pacientul sa faca vreun efort - ;

d) Stadiul IV – durerea este insotita de aparitia leziunilor ulceroase (ulcere) la nivelul membrului afectat.

Cu cat stadiul de evolutie al bolii este mai mare cu atat prognosticul este mai prost.

Pentru diagnosticarea arteropatiei periferice cronice se folosesc o serie de instrumente si analize medicale care ghideaza diagnosticul.

1) Hemoleucograma – este analiza care aduce informatii cu privire la elementele constitutive ale sangelui (globule rosii, globule albe, trombocite);

2) Alte determinari bio-umorale – VSH (viteza de sedimentare a hematiilor), Fibrinogen – reprezinta markeri de inflamatie (cresterea lor traduce prezenta unei inflamatii in organism);

3) Biochimie serica – glicemie, creatinina (arata functia renala), acid uric (pentru functia renala), colesterol total la care se adauga fractiile sale (LDL – colesterol rau si HDL – colesterol bun). Cantitatea crescuta de HDL poate avea efect protector asupra vaselor de sange;

4) Indicele glezna-brat – reprezinta o determinare care presupune urmatoarele: - se iau tensiunile de la nivelul gleznei si de la nivelul bratului si se face un raport intre ele. Raportul este Tensiune gleznaTensiune brat = X; Normal tensiunea la nivelul gleznei este mai mare. Astfel ca, un raport (X) de 0.90 – 1.3 este un raport normal; un raport < 0.9 este anormal => X= 0.5 – 0.8 – apare simptomatologie; X<0.5 – sugereaza un grad de ischemie importanta a membrului afectat;

5) Ecografia – este o tehnica cu ajutorul careia se pot pune in evidenta placile de aterom de la nivelul vaselor sanguine ale zonei afectate precum si fluxul de sange diminuat la acel nivel;

6) Testul de efort – reprezinta o tehnica prin care se determina la cat timp apare simptomatologia; Pacientul este monitorizat in timp ce se deplaseaza pe o banda (covor rulant) si se noteaza momentul si distanta parcursa la care apare simptomatologia specifica bolii (APC);

Diagnosticul diferential al arteropatiei periferice cronice se face cu alte conditii care pot determina dureri asemanatoare precum si cu alte etiologii de boala.

Alte etiologii de boala arteriala (APC) care intra in discutie in diagnosticul etiologic sunt reprezentate de: ateroscleroza, tromboza acuta (formarea de trombi la nivelul patului vascular arterial), arterita inflamatorie (inflamatia unei artere in urma unui proces inflamator), arterita radica (este o inflamatie a arterelor ce apare in urma radioterapiei pacientilor oncologici), leziuni congenitale.

Diagnosticul diferential se face cu:

a) Sciatica – reprezinta o durere care iradiaza pe traiectul nervului sciatic;
b) boli musculare;
c) boli articulare;
d) boli ale sistemului venos.

Arteriopatia periferica cronica reprezinta o boala ce poate avea repercursiuni grave la nivelul membrelor daca nu este diagnosticata si tratata la timp. Datorita complicatiilor grave care apar, boala poate aduce pacientul in situatia de a suferi o interventie de amputare a membrului afectat.