Sindromul de colon sau intestin iritabil - diagnostic si investigatii

Sindromul de colon sau intestin iritabil este o afectiune functionala a intestinelor, destul de frecvent intalnita in randul adultilor. O alta denumire a sindromului de intestin iritabil este cea de sindrom de colon iritabil.

O tulburare functionala inseamna ca exista o problema de functionalitate a unei parti a corpului, dar nu este prezenta nicio anomalie in structura acesteia. Intestinele se intind de la stomac la anus. Acestea includ intestinul subtire si intestinul gros.

Rolul acestora este de a procesa alimentele. In intestinul subtire substantele nutritive din alimente sunt absorbite si ajung nedigerate in intestinul gros. In intestinul gros sau colon, deseurile sunt transformate in fecale.

In mod normal, alimentele se deplaseaza prin intestine cu ajutorul miscarilor peristaltice. Cel mai bun mod de a privi sindromul de colon sau intestin iritabil este ca o modificare in coordonarea contractiilor musculare, ce compun miscarile peristaltice.

In plus, exista dovezi ca persoanele care sufera de aceasta afectiune au o sensibilitate crescuta a intestinului, la unii stimuli externi, cum ar fi stresul. In concluzie, sindromul de colon iritabil este rezultatul unei interactiuni complexe dintre factorii psihici si cei fizici.

O tulburare a sistemului digestiv poate afecta intestinul oriunde, de la cavitatea bucala la anus. Aceasta este explicatia pentru diversitatea simptomelor prezente in cazul sindromului de colon sau intestin iritabil.

Medicul poate fi consultat atunci cand o persoana prezinta:

• dificultati la inghitire
• indigestie care se manifesta prin durere abdominala care perturba somnul
• flatulenta care nu se amelioreaza in timpul noptii
• scadere semnificativa si inexplicabila in greutate
• diaree cronica, nedureroasa
• constipatie persistenta.

Lista nu este exhaustiva si exista probabilitatea sa apara si alte simptome alaturi de acestea.

Nu exista niciun test specific care sa confirme diagnosticul de sindrom de colon iritabil. Medicul poate identifica boala atunci cand sunt prezente simptomele tipice ale conditiei. Deseori, diagnosticul sindromului de colon iritabil este formulat prin excluderea altor boli.

Un istoric atent si examenul fizic sunt esentiale pentru a se descoperi cauzele care stau la baza afectiunii si pentru a se evita testele inutile si costisitoare in vederea stabilirii diagnosticului.

Intr-o prima faza, medicul va incerca sa identifice alimentele, nutrientii, aditivii alimentari si medicamentele care ar putea declansa simptomele. Se vor face investigatii amanuntite in cazurile in care apar scaunele cu sange, scaderea semnificiativa in greutate, daca exista un istoric familial de cancer de colon, febra este recurenta, s-a instalat anemia si bolnavul sufera de diaree cronica.

Pentru stabilirea unui diagnostic cat mai exact se folosesc criteriile de diagnostic Roma II, care au fost proiectate pentru a se crea un sistem standardizat de diagnostic. Acestea includ:

• prezenta, de cel putin 12 saptamani, a disconfortului sau a durerilor abdominale exonerate de defecatie si/sau modificarea consistentei, frecventei sau formei scaunului
• eliminarea anormala a scaunului (incordare, senzatie de evacuare incompleta sau dorinta iminenta de a elimina scaunul)
• prezenta mucusului in scaun
• balonare sau distensie abdominala

Alte manifestari care pot sustine si confirma prezenta sindormului de colon iritabil sunt:

• mai putin de trei scaune pe saptamana
• mai mult de trei scaune pe zi
• scaune foarte dure sau apoase
• senzatie de balonare sau distensie abdominala.

Medicul va evalua modul in care se potrivesc aceste criterii la fiecare pacient.

Testele de laborator necesare pentru diagnosticul sindromului de colon iritabil pot include analize de sange, testarea functiei tiroidiene, analiza scaunului colectat timp de 24 de ore si coprocultura. Analizele de sange pot include:

• hemoleucograma completa - in scopul excluderii anemiei
• viteza de sedimentare a hematiilor si evaluarea proteinei C reactive - care pot arata daca exista inflamatii in intestin (care nu sunt prezente in cazul sindromului de colon iritabil).

In cazul in care aveti alte semne si simptome care sugereaza conditii mult mai grave si pentru excluderea prezentei altor conditii medicale, cum ar fi ulcerele, colita, boala celiaca, infectiile intestinale etc. Medicul ar putea solicita realizarea de investigatii suplimentare. Aceste situatii, care nu sunt tipice sindromului de colon iritabil, ar putea include:

• debutul manifestarilor intestinale dupa varsta de 50 de ani
• scaderea in greutate
• sangerare rectala
• febra
• greata sau varsaturi recurente
• dureri abdominale, mai ales in cazul in care acestea nu dispar dupa eliminarea completa a scaunului
• diaree care persista sau trezeste bolnavul din somn
• un istoric familial de cancer de colon sau ovarian
• prezenta unor mase abdominale sau rectale.

In cazul in care sunt suspectate boli grave, printre testele suplimentare s-ar putea numara:

• analiza scaunului pentru depistarea infectiilor sau problemelor de malabsorbtie
• sigmoidoscopia flexibila - analizeaza colonul sigmoid
• colonoscopia - analizeaza intreg colonul. Colonoscopia poate fi utila pentru excluderea bolilor intestinale si a cancerului de colon, mai ales la pacientii cu varsta de peste 50 de ani. La pacientii mai tineri cu simptome de sindrom de colon iritabil, nu este necesara colonoscopia.
• tomografia computerizata - ofera imagini transversale ale organelor interne (abdomen sau pelvis).
• teste pentru depistarea intolerantei la lactoza - lactaza este enzima necesara pentru digerarea lactozei din produsele lactate a carei lipsa determina simptome similare cu cele ale sindromului de colon iritabil.
• analize de sange, pentru a se confirma daca este prezenta boala celiaca - o sensibilitate la proteinele din grau, care poate declansa manifestari asemanatoare cu cele ale sindromului de colon iritabil.
• analiza scaunului, pentru a se evalua cantitatea de grasimi din materiile fecale - o cantitate mai mare de grasimi fecale este intalnita in cazul sindromului de malabsorbtie.
• gastroscopie - examinarea esofagului, stomacului si intestinului subtire.
• ecografie
• analiza cu bariu - cu ajutorul careia se vizualizeaza interiorul stomacului si al intestinelor.