Polipii intestinali

Termenul de polip, se refera la excrescenta anormala de tesut de la suprafata membranelor mucoase. Polipii intestinali cresc in afara mucoasei intestinului gros sau subtire. Polipii au o varietate de forme rotunda, ovala si forme neregulata.

Anumiti polipi intestinali care apar sporadic (nu mosteniti) sunt un factor de risc pentru cancerul colorectal.

Acesti polipi - mai ales cei clasificati ca adenoame (excrescente care au caracteristici asemanatoare cu ale glandelor) - sunt benigne, dar pot sa devina cancerosi, in special daca cresc mai mari de 2,5 cm in diametru.

In cele mai multe cazuri, polipii colorectali nu cauzeaza simptome; cu toate acestea, pot fi prezente sangerari intermitente sau mucus o data cu miscarile intestinului. Daca sunt prea mari, ei pot obstructiona eliminarea scaunului.

Adenoamele se regasesc in 70% din polipii colorectali indepartati prin examinare colonoscopica. Adenoamele sunt prezente la 30 la suta din cazul pacientilor cu varsta de peste 50 de ani. Ei se dezvolta de cele mai multe ori in rect si colonul sigmoid.

Adenoamele sunt clasificate ca polipi pedunculati atunci cand cresc pe o portiune care leaga capul polipului de peretele intestinului sau polipi plati care se dezvolta direct pe peretele intestinului numiti sesile.

Aproximativ 85% dintre polipi sunt tubulari; 5% sunt vilozitati; 10 % sunt tubulovilozitati. Polipii difera ca si structura, textura si caractersitici microscopice; difera de asemenea si in functie de potentialul lor de a deveni cancerigeni.

Cancerul invaziv se dezvolta in cel mult 5% din toti polipii tubulari (numiti de asemenea si adenomatosi). Polipii sub forma de vilozitati sunt mai putin intalniti, dar aproximativ 40% dintre acestia devin cancerosi.

Cancerul se dezvolta in aproximativ 22% din cazurile unde sunt prezenti polipii tubovilozitati. Cele mai frecvente tipuri de colorectali, numiti si polipi hiperplastici sau etichete mucoase hiperplastice, sunt inofensivi.

Riscul ca un polip sa devina cancerigen depinde de locatia sa in tractul digestiv.

- Colon - 95% din toti polipii intestinali se dezvolta in interiorul intestinului gros. Exista cateva boli ereditare pe parcursul carora apar polipi intestinali intr-un numar mare. Aceste afectiuni includ:

• Polipoza familiala a colonului
• Sindromul Gardner
• Sindromul Lynch
• Sindromul Turcot
• Sindromul Peutz-Jeghers
• Poliposis infantil.

Toate aceste boli sunt mostenite sub forma unor modele autosomale dominante. Acest model inseamna ca afectiunea nu este legata de sexul parintelui, si deci, copilul poate mosteni aceasta afectiune de la oricare dintre parinti. In cazul tuturor acestor afectiuni ereditare, polipii intestinali apar dupa sau in timpul pubertatii.

Primele patru boli enumerate mai sus au un risc atat de crescut de cancer al intestinului gros (colon) - practic 100% pana la varsta de 40 de ani- incat persoanele diagnosticate cu oricare dintre aceste 4 boli ar trebui sa le fie indepartat chirurgical colonul inca din prima faza a maturitatii.

- Stomac - Mucoasa stomacului poate gazdui de asemenea, polipi cu aspect similar, dar nu exista inca certitudinea ca acestia pot influenta dezvoltarea cancerului la stomac.

- Intestinul subtire - Polipii din interiorul intestinului subtire nu par sa aiba potential malign. In schimb, acestia pot bloca intestinul in oricare capat al acestuia. Un polip mare poate obstructiona intestinul prin dimensiunile sale.

Polipii mai mici pot fi preluati de contractiile ritmice (peristalsis) din intestine si pot rupe acea parte a intestinului de care sunt atasati spre sectiunea alaturata. Rezultatul consta intr-o unire telescopica a celor doua intestine (gros si subtire) numita invaginatie intestinala.

Studii legate de cancerul de colon sugereaza ca dieta joaca un rol important in dezvoltarea bolii si au o contributie importanta la formarea polipilor de colon. Cea mai consistenta interpretare a acestor date subliniaza importanta grasimii animale - nu vegetale - ca cel mai important factor dietetic.

Lipsa fibrelor din dieta poate, de asemenea, contribui la formarea de polipi. Alte tipuri de polipi sunt mult prea rari pentru a fi luati in considerare in acest studiu.Cei mai multi polipi nu cauzeaza nici un fel de simptome.

Cei mari pot eventual cauza obstructii intestinale, obstructii ce produc crampe abdominale dureroase insotite de disconfort si voma. In timp ce polipii evolueaza in cancer, incep sa apara simptome care includ sangerari si evolutii intestinale anormale.

Testele de rutina pentru cancerul intestinal sunt recomandate oricarei persoane cu varsta de peste 40 de ani. Analizele pot include un simplu test al scaunului pentru depistarea sangelui in fecale sau alte testari mai elaborate precum colonoscopia.

Colonoscopia este o procedura in care medicul introduce un instrument medical numit colonoscop pana in capatul intestinului gros. Cei mai multi polipi se gasesc in segmentul inferior al colonului, numit colonul sigmoid. Acesti polipi pot fi observati cu un instrument mai scurt decat colonoscop numit sigmoidoscop.

Imaginile cu raze X pot fi, de asemenea, folosite pentru a descoperi polipii. Pentru razele X, colonul trebuie mai intai umplut cu bariu, o substanta alba care apare ca o zona intunecata pe film. Colonul poate fi de asemenea, umplut cu bariu sau aer, procedura numita studiu de dublu contrast. Deoarece polipii au nevoie de aproximativ 5 ani pentru a deveni cancerigeni, examinarile de rutina sunt recomandate la fiecare 3 ani.

Toti polipii ar trebui indepartati preventiv. Majoritatea pot fi indepartati prin colonoscopie. Complicatiile precum obstructia intestinala sau invaginatia intestinala se considera urgenta chirurgicala.

Pacientii cu tulburari ereditare asociate cu dezvoltarea de polipi, ar trebui sa se supuna unei colectomie totale inca din prima parte vietii adulte. Toti copiii ai caror parinti sufera de astfel de boli ereditare ar trebui sa fie consultati si testati inca din prima parte a maturitatii, deoarece jumatate dintre ei vor suferi de aceleasi boli ca si parintii.

Cresterea consumului de alimente care contin fibre si reducerea pe cat posibil a grasimii animale din dieta, sunt si acum cele mai bune metode de prevenire a formarii de polipi. Pentru cazurile in care apar polipi in ciuda unei diete sanatoase, analizele periodice de specialitate pot preveni evolutia polipilor in cancer.