Hemoragia diverticulara

Hemoragia diverticulara este termenul medical care descrie sangerarea diverticulilor colonici. Reprezinta o complicatie importanta a diverticulozei (boala caracterizata prin prezenta unui numar crescut de diverticuli pe cadrul colic).

Specialistii considera ca aproximativ 30% din hemoragiile digestive sunt determinate de sangerari cu aceasta origine. Hemoragiile diverticulare se exprima in principal ca prezenta sangelui in scaun. Cantitatea acestuia difera in functie de gravitatea procesului patologic, leziunii, iar aspectul si consistenta scaunului este influentata de volumul sangvin scurs din diverticul. Majoritatea hemoragiilor sunt autolimitante, oprindu-se singure, in absenta unor masuri terapeutice specifice.

De obicei, hemoragiile diverticulare nu sunt insotite de durere abdominala sau alte semne generale. Pacientii sunt sfatuiti ca in cazul in care observa prezenta de sange in scaun sa se adreseze cat mai repede unui specialist, existand situatii in care hemoragiile sunt intense si se pierde o cantitate mare de sange intr-un timp relativ scurt, ceea ce poate determina aparitia ametelilor, slabiciunii (ca expresie a hipovolemiei).

Diverticulii colici sunt, de fapt, protruzii saciforme (pungi de mucoasa intestinala in afara lumenului). Apar in zonele cu rezistenta scazuta a peretelui intestinal si sunt favorizate de cresterea presiunii din lumen, ceea ce efectiv impinge mucoasa in exterior.

Sangerarea este cauzata de eroziunea (perforarea) vaselor din jurul diverticulului, care sunt expuse acestui risc prin proximitatea fata de mucoasa.

Hemoragia diverticulara determina aparitia rectoragiilor (eliminare de sange pe cale rectala), aceasta avand de obicei caracter acut si intensitate moderata.
In cazul in care cantitatea de sange este redusa, scaunul poate avea aspect lucios, negru, fapt determinat de actiunea florei intestinale asupra hematiilor cu degradarea hemoglobinei.

In majoritatea situatiilor, pacientii nu acuza dureri abdominale, sangele in scaun fiind singurul element alarmant, iar hemoragia se opreste de la sine. Specialistii considera ca o trasatura importanta a sangerarii diverticulare este caracterul ei repetitiv (la interval de zile sau chiar luni).

Hemoragia diverticulara este diagnosticata in principal prin excluderea altor cauze de hemoragie digestiva (atat superioara, cat si inferioara).

Diagnosticul diferential se face cu boli inflamatorii ale intestinului in puseu acut, cu diverse neoplazii cu localizare joasa de-a lungul segmentelor tubului digestiv, cu diverse coagulopatii (in special diatezele hemoragice), colite ischemice, ulcerative, infectioase, cu hemoroizi sau angiodisplazii.

Pentru excluderea altor cauze de sangerare, medicul va acorda o atentie speciala anamnezei (va fi centrata pe simptomatologia digestiva) si va efectua pacientului o serie de examene si investigatii paraclinice.

Colonoscopia este apreciata ca fiind una din cele mai utile investigatii in determinarea sursei hemoragiei digestive inferioare. Ea este, totusi, dificil de realizat in cazul pacientiilor cu sangerari active si masive, deoarece hemoragia interfera cu vizualizarea mucoasei colonice.

Totusi, specialistii considera indispensabila o astfel de manevra, informatiile aduse de ea fiind foarte importante.

Este eficienta, in special daca se asociaza cu o pregatire corespunzatoare a intestinului (golirea completa de materii fecale). Efectuare ei nu trebuie eliminata, ci doar temporizata daca sangerarea este activa.

Colonoscopia consta de fapt in introducerea unui tub flexibil din plastic moale prin anus si rect pana in colon. La capat, tubul are o camera video care ii permite sa transmita imaginile preluate din colon. Colonoscopul este dotat si cu o sursa luminoasa.

Alte investigatii importante in diagnosticarea sangerarilor colonice sunt scintigrafia radioizotopica si arteriografia mezenterica.

Scintigrafia se realizeaza cu hematii marcate cu trasor radioactiv Technetium 99 (aceste hematii sunt luate din sangele pacientului si reintroduse apoi in torentul circulator).

Aceasta metoda este utila in determinarea localizarilor hemoragiilor mici sau intermitente.
Arteriografia selectiva mezenterica este utila in localizarea sangerarilor mai intense, fiind capabila sa detecteze sursa hemoragiilor in 50-60% din cazuri.

Majoritatea sangerarilor diverticulare se vor opri de la sine in absenta unui tratament specific. In cazul in care aceasta situatie nu apare, iar intensitatea hemoragiei este mai mare, se recomanda interventia terapeutica de specialitate.

In cazurile severe se poate ajunge chiar la transfuzie sangvina. In general, tratamentul include hidratarea corespunzatoare a pacientului si mentinerea volemiei in parametri normali (prin administrarea de solutii perfuzabile si masa sangvina), administrarea diverselor medicamente cu actiune vasoconstrictoare.

Dupa echilibrarea volemica si corectarea eventualelor deficite de coagulare, starea majoritatii pacientilor se amelioreaza.

Tratamentul chirurgical este indicat atunci cand trebuie eliminat intregul segment colic ce constituie sursa de sangerare, cand hemoragia persistenta este recurenta, sau pacientul nu poate fi stabilizat hemodinamic.

Interventile pot fi radicale, in special daca sursa hemoragiei nu a fost identificata – in aceasta situatie se recomanda efectuarea de colectomii totale, pentru a nu se omite sursa hemoragiei.

Specialistii fac unele recomandari menite sa previna aparitia bolii de baza, anume a diverticulozei. Acestea includ:
- adoptarea unui regim alimentar bogat in fibre;
- hidratare corespunzatoare a organismului prin consumul a minimum 2 litri de lichide/zilnic;
- un stil de viata activ care sa includa exercitii fizice regulate.

Totusi, in cazul in care pacientul a dezvoltat deja diverticuloza, aceste recomandari nu sunt demonstrate ca avand rol profilactic in aparitia hemoragiilor diverticulare.