Diverticulita colonica - cauze, simptome, tratament

Se estimeaza ca 50% din persoanele in varsta de peste 50 ani sufera de diverticuloza, iar la varsta de 80 ani procentul creste la 65%.

Diverticulii reprezinta o serie de pungi care se formeaza in afara peretelui colonic, acolo unde acesta are un tonus muscular mai scazut. Ei pot sa apara, insa, de-a lungul intregului tract digestive, in esofag, stomac, intesin subtire si colon, dar sunt mult mai frecvent intilniti la nivel colonic. Exista si forme particulare de diverticuli, cum ar fi diverticulul Zenker (in esofag) sau diverticulul Meckel (mai frecvent localizat in intestinul subtire).

Prezenta mai multor diverticuli este denumita diverticuloza, sau boala diverticulara. Daca acestia se inflameaza, boala este denumita diverticulita.

Diverticulii colonici se formeaza in special la nivelul colonului sigmoid si mult mai rar in cec si colonul ascendent.

Constipatia, indiferent de cauza, este un factor favorizant pentru aparitia diverticulilor. Exista si dovezi ale faptului ca un regim alimentar sarac in fibre are un rol important in formarea diverticulilor. In lipsa unei alimantatii bogate in fibre, se produc materii fecale de consistenta crescuta. Pentru a elimina aceste materii, peristaltica colonului este intens solicitata, iar daca musculatura sa este mai putin tonica la acel nivel, se formeaza diverticulii.

Diverticulita reprezinta inflamatia acestor diverticuli si se produce in aproximativ 10 – 25% din cazurile de diverticuloza.

Cauzele aparitiei inflamatiei nu sunt bine cunoscute – se accepta ipoteza acumularii de bacterii la nivel diverticular asociata, eventual, prezentei unei leziuni a peretelui colonic.

Totodata, materiile fecale sau alte fragmente alimentare pot obtura orificiile diverticuliilor, contribuind si la dezvoltarea inflamatiei.

Diverticulita se manifesta cu durere abdominala pe o arie limitata (durere constanta si de intensitate mare), febra si frisoane.
La examenul clinic se percepe sensibilitate la palpare in zona respectiva.

Diagnosticul de diverticulita se stabileste pe baza simptomelor, examenului clinic si a investigatiilor paraclinice.
Se recolteaza analize de sange specifice, care evidentiaza inflamatia.

Explorarile imagistice sunt reprezentate de:
- echografia abdominala si
- examen computer – tomograf abdominal, care confirma prezenta abceselor si flegmoanelor
- radiografia abdominala simpla – poate confirma existenta perforatiei
- colonoscopia – are un rol diagnostic limitat in faza acuta a bolii. Confirma existenta diverticulilor dupa rezolvarea episodului acut de diverticulita. Este contraindicata cand se suspecteaza perforatia colonica.

Tratamentul este diferentiat in functie de gravitatea afectiunii:

- in cazurile usoare se administreaza tratament antibiotic (pe cale orala sau intravenoasa)
- prezenta abceselor necesita drenaj percutanat sau interventie chirurgicala, in functie de marimea acestora
- confirmarea peritonitei generalizate sau prezenta fistulelor este indicatie de interventie chirurgicala. In unele cazuri este necesara rezectia segmentului colonic afectat.

In prezenta simptomelor descrise este obligatoriu ca pacientul sa fie examinat de catre un medic specialist gastroenterolog, care va hotari etapele urmatoare ale procedurilor diagnostice si, in colaborare cu medicul specialist chirurg – atitudinea terapeutica adaptata cazului.

Peritonita localizata, formarea de flegmoane sau abcese pericolice – atunci cand s-a produs perforatia diverticulara (in afara peretelui colonic). Abcesele se intalnesc intr-un procent de aproximativ 30% din cazurile de diverticulita acuta.

Sunt descrise si abcese hepatice si, mult mai rar, abcese pulmonare sau chiar abcese cerebrale ce au punct de pornire perforatia diverticulara

Obstructie colonica – din cauza dezvoltarii procesului inflamator in lumenul colonic (mai rar intilnita, deoarece inflamatia are tendinta de a se propaga transmural, spre exterior, prin straturile peretelui colonic) – 10 – 20% din cazuri

Formarea de fistule – colo-vezicale, colo-vaginale, colo-tegumentare, colo-intestinale (realizarea de traiecte de comunicare intre colon si vezica urinara, colon si vagin, colon si piele, respectiv colon si o ansa intestinala) – in 14% din cazuri, dupa un episod de diverticulita acuta

Rectoragii – prezenta de sange in scaun – 1% din cazuri

Prevenirea episoadelor de diverticulita se face printr-o alimentatie bogata in fibre, consumul de lichide in cantitate corespunzatoare (2 – 2,5 litri/zi), prevenirea episoadelor de constipatie (tratamentul trebuie administrat la indicatia medicului gastroenterolog).