De ce este sindromul de colon iritabil o boala de natura psihologica

Sindromul de colon iritabil (SCI) este o tulburare intestinala frecvent intalnita, aparand la circa 15%-20% dintre adulti.

Simptomele specifice sunt durerile abdominale, diareea recurenta, balonarea, mucusul in scaune, anxietatea, depresia, oboseala sau problemele de apetit.

Manifestarile clinice ale sindromului de colon iritabil nu au o cauza biologica certa, de aceea specialistii inclina sa clasifice boala ca fiind o afectiune de natura psihologica.

Numeroase afectiuni cronice pot avea simptome fiziologice accentuate, insa cauzele lor biologice sunt dificil de stabilit. In cazul pacientilor cu sindrom de colon iritabil, acestia au in comun modele distincte de gandire, care contribuie prioritar la debutul bolii. Specialistii vorbesc despre un cerc vicios, in care anxietatea si gandirea pesimista declanseaza simptomele sindromului, iar acestea la randul lor cresc stresul psihologic, afectand perceptia personala asupra gravitatii reale a manifestarilor clinice.

Cu alte cuvinte, o persoana anxioasa isi induce pe cale psihologica tulburarile de natura digestiva, sufera din pricina acestora si se expune unui nivel si mai ridicat de stres, care contribuie la accentuarea disconfortului resimtit. Procesele cognitive joaca, asadar, un rol central in debutul si intensitatea simptomelor sindromului de colon iritabil.

Specialistii vorbesc despre 5 caracteristici psihologice de baza ale sindromului de colon iritabil, care pot fi combatute prin cateva metode de accesare corecta a psihicului.

1. Atentia concentrata pe durere

Cercetatorii au observat ca pacientii diagnosticati cu sindromul de colon iritabil au tendinta sa foloseasca prioritar termeni legati de durerea fizica, pe cand oamenii sanatosi folosesc de regula cuvinte neutre pentru a-si descrie starile fiziologice, inainte sa apeleze la cele referitoare la durere. Astfel, specialistii cred ca suferinzii de SCI se concentreaza mai mult pe durere, interpretand semnalele transmise de corpul lor cu precadere in termeni de suferinta, disconfort, crampe etc.

Prin urmare, cercetatorii sfatuiesc pacientii care sufera de sindromul de colon iritabil sa se expuna cat mai des unor stimuli pozitivi, astfel incat sa isi antreneze mintea sa observe aspectele pozitive inainte de cele negative. Acesti stimuli care declanseaza gandirea pozitiva pot fi simple chipuri zambitoare, portretele persoanelor dragi, peisajele care trezesc amintiri placute, muzica preferata etc.

2. Obsesia pentru boala si manifestarile ei

Un studiu de specialitate s-a concentrat pe masura in care pacientii cu sindrom de colon iritabil tind sa faca o obsesie pentru boala si manifestarile ei. In cadrul unui experiment, cercetatorii au expus pacientii cu SCI unor stimuli care le aminteau de afectiune in unele zile, iar in altele unor stimuli care le distrageau atentia de la boala. Severitatea simptomelor manifestate de subiecti a crescut semnificativ in conditiile expunerii la stimuli asociati cu SCI si a scazut intr-o masura sesizabila in zilele in care pacientii nu s-au mai gandit la afectiunea de care sufera.

Oamenii de stiinta au concluzionat ca directia in care este canalizata atentia influenteaza modul de manifestare a simptomelor, asadar o forma de tratament poate fi desfasurarea de activitati care determina pacientii sa se concentreze pe alte lucruri constructive si sa uite de afectiunea de care sufera.

3. Vulnerabilitatea crescuta la imbolnavire

Un alt fenomen psihologic descoperit de cercetatori in randul bolnavilor de SCI este acela ca pacientii nu sunt doar mai sensibili simptomele resimtite la nivelul tractului gastro-intestinali, ci si mai vulnerabili in fata altor boli, care nu fac parte din categoria celor digestive.

Un studiu de specialitate a analizat perceptia unor pacienti diagnosticati cu tromboza venoasa profunda, astm si sindrom de colon iritabil asupra bolii de care sufera. Subiectii cu SCI au fost cei mai pesimisti in privinta riscului personal de a capata alte afectiuni cronice.

Solutia formulata de specialisti este identificarea unei cauze posibile a simptomului resimtit si eliminarea acesteia, inainte de concluzionarea ca o noua boala, poate chiar mai grava, se afla pe cale sa se instaleze. Autosugestia poate creste predispozitia la imbolnavire sau, dimpotriva, o poate preveni.

4. Comportamentul invatat in copilarie

Comportamentul din timpul imbolnavirilor variaza semnificativ de la un individ la celalalt, in privinta alimentatiei si a modificarii stilului de viata. Specialistii sustin ca aceasta conduita se formeaza in copilarie, fie prin imitarea modului in care parintii se comportau cand erau bolnavi, fie prin deprinderea unor obiceiuri insuflate de parinti.

Astfel, unele persoane invata in primii ani de viata sa fie mai sensibili la durere, mai sonori in a-si exprima suferinta sau mai pesimisti in timpul procesului de recuperare. Acest fenomen se regaseste frecvent in randul persoanelor care sufera de sindromul de colon iritabil.

Specialistii recomanda schimbari cat mai mici in comportament atunci cand simptomele se manifesta, astfel incat desfasurarea vietii normale sa nu aiba de suferit. In cazul simptomelor severe, ingrijirea corespunzatoare ramane esentiala, desigur.

5. Prezenta altor tulburari psihice

Statisticile medicale arata ca aproximativ 50% din pacientii cu sindrom de colon iritabil sufera de alte boli psihiatrice. In plus, persoanele diagnosticate cu SCI sunt mai predispuse la dezvoltarea de afectiuni psihice, precum depresia clinica. Aceasta legatura observata de specialisti sugereaza ca psihoterapia poate fi o solutie terapeutica valida pentru amelionarea simptomelor sindromului de colon iritabil, dar si pentru prevenirea altor probleme de natura psihica.

Terapia cognitiv-comportamentala poate fi un bun punct de pornire in demersul terapeutic, de vreme ce o tulburare psihologica o poate amplifica pe cealalta. Specialistul poate ajuta pacientul sa apeleze la anumite mecanisme de modificare a comportamentului si a gandurilor, astfel incat sa isi poata controla debutul simptomelor si intensitatea acestora.