Cauzele, simptomele si tratamentul gastritei

Gastrita este o afectiune caracterizata prin inflamatia mucoasei stomacului, observata in cadrul investigatiilor endoscopice sau imagistice. Atat tabloul clinic, cat si cauzele responsabile de aparitia acesteia sunt variate, motiv pentru care tratamentul adaptat fiecarui pacient, prescris de medicul gastroenterolog, reprezinta cheia vindecarii leziunilor.

Evolutia gastritei poate lua forma acuta sau cronica, iar in functie de agentul cauzator, aceasta se poate clasifica astfel:

• infectioasa- fie ca vorbim de bacteriana (cel mai frecvent Helicobacter pylori), virala (citomegalovirus, enterovirusuri), fungica si parazitara.
• autoimuna
• secundara altor boli: granulomatoasa (boala Crohn sau sarcoidoza), vasculite;
• secundara unor factori externi precum stres psihic sau fizic (traumatisme, chirurgie, arsuri severe), consumul de alcool, substante toxice sau medicamente si expunerea la radiatii (inclusiv radioterapie)
• categorii speciale de gastrita: de reflux biliar, limfocitara, colagenoasa, eozinofilica, alergica si hipertrofica (Ménétrier); 

Dintre aceste cauze, infectia cu Helicobacter pylori si gastrita cronica atrofica autoimuna se afla printre cele mai frecvente forme, ambele prezentand un risc aditional de cancer gastric important. 

Asa cum am mentionat anterior, evolutia gastritei poate fi acuta sau cronica, simptomatologia fiind de asemenea dependenta de caracterul temporal. Daca in gastrita acuta, simptomele sunt mai zgomotoase, in gastrita cronica pacientii pot fi asimptomatici sau pot prezenta simptome relativ nespecifice, ce necesita investigatii suplimentare.

In cazul gastritei acute, pacientii acuza debutul brusc al durerii abdominale, cel mai frecvent in epigastru (capul pieptului), insosita de simptome precum greata si varsaturi sau balonare. Suplimentar, in prezenta complicatiilor, pacientii se pot prezenta la camera de garda cu hemoragie digestiva, manifestata prin varsaturi cu sange sau in "zat de cafea", precum si scaune melenice (negre ca pacura). 

In contrast, gastrita cronica este adesea asimptomatica sau paucisimptomatitca, lucru care intarzie diagnosticul si prezinta un risc de progresie catre complicatii importante, printre care si neoplasmul gastric. Dintre cei simptomatici, majoritatea prezinta episoade recurente de disconfort abdominal ce poate varia de la o simpla jena epigastrica pana la dureri de intensitate deranjanta pentru pacienti, la care se adauga greata, balonarea, senzatia de satietate precoce si ocazional tulburarile de tranzit.

Este important sa mentionam ca simptomele cancerului gastric sunt in general la fel de nespecifice ca cele asociate gastritei, diferentierea fiind dificila in absenta unor investigatii de specialitate, iar intarzierea diagnosticului poate face diferenta intre un tratament curativ si unul paliativ. 

In functie de agentul cauzator, pacientii pot prezenta manifestari aditionale specifice altor boli (exemplu tulburari de tranzit si scadere ponderala in boala Crohn, leziuni purpurice in vasculite, asocieri cu alte boli autoimune precum tiroidita sau diabetul zaharat, boala celiaca etc.) sau pot declara aparitia simptomelor in legatura cu evenimente stresante sau consumul de substante, respectiv radioterapie. 

Diagnosticul porneste de la anamneza si examenul obiectiv, care vor fi completate de medicul specialist cu diverse investigatii, in functie de suspiciunea clinica generata:

• analize de laborator- cuprind in principar obiectivarea prezentei infectiei cu Helicobacter pylori, dar si probe care pot fi marca altor cauze: markeri inflamatori, vitamina B12 si acidul folic, panel autoimun, hormonii tiroidieni, glicemia si hemoglobina glicozilata, teste de scaun pentru etiologiile infectioase etc.
• investigatiile imagistice precum ecografia sau cele radiologice au un rol mai limitat, insa pot evidentia ingrosarea peretelui gastric sau disparitia pliurilor (tranzit baritat);
• endoscopia digestiva superioara reprezinta investigatia de electie pentru inspectia mucoasei gastrice, eventual cu prelevarea de biopsii in cazurile suspecte de malignitate sau leziuni premaligne, precum si in forme speciale de gastrita (ex. boala Crohn, sarcoidoza). Cel mai frecvent, mucoasa gastrica este inflamata si prezinta atrofie, in special la nivelul portiunii distale (antru).

Cu exceptia formelor acute hemoragice care pot necesita tratament de oprire a sangerarii in urgenta, managementul gastritei cuprinde modificari ale stilului de viata si tratament farmacologic.

Cea mai importanta etapa in tratamentul unei gastrite, atunci cand Helicobacter pylori este incriminat drept cauza, este eradicarea infectiei, deoarece aceasta incetineste sau chiar opreste progresia lezionala, previne aparitia altor leziuni si contribuie la vindecarea mucoasei. 

Alte masuri necesare includ:

• intreruperea si evitarea consumului de antiinflamatoare nonsteroidiene;
• regim alimentar de protectie digestiva (se vor evita alcool, alimente procesate, prajeli sau grasimi in exces, bauturile carbogazoase si condimentele picante);
• igiena corespunzatoare a mainilor si evitarea folosirii tacamurilor in comun pentru a preveni reinfectia cu Helicobacter pylori sau alti agenti infectiosi;
• suplimentarea vitaminica in cazul celor cu deficit de vitamina B12 sau acid folic, precum si dieta fara gluten sau dietele particulare (diabet, hipotiroidism) in cazurile selectionate;

Tratamentul medicamentos presupune o combinatie de medicamente antisecretorii, la care poate fi necesara adaugarea schemelor antibiotice de eradicare H.pylori sau medicatie individualizata patologiilor responsabile de aparitia secundara a gastritei.

Anumite forme de gastrita pot necesita si agenti care sa actioneze ca un protector al mucoasei si sa promoveze vindecarea. Desi majoritatea acestor medicamente se elibereaza fara reteta, recomandam adresarea catre un medic gastroenterolog, deoarece acestea pot nu doar sa fie ineficiente atunci cand nu se stie exact cauza aparitiei gastrite, ci si prezenta reactii adverse pe termen scurt sau lung.

Este important sa mentionam o categorie speciala de pacienti cu simptome similare gastritei, fara a se putea evidentia o cauza responsabila sau leziuni mucosale in cadrul endoscopiei. Acesti pacienti prezinta ceea ce se numeste "dispepsie functionala", o entitate dificil de manageriat, prin raspunsul slab la tratamentul clasic. De multe ori, pacientii necesita o abordare cu rabdare, explicarea patologiei pe intelesul lor si colaborarea cu un psiholog si medic psihiatru, pentru psihoterapie, tehnici de relaxare si medicatie complementara. 

Prognosticul gastritei este variabil cu tipul de gastrita, insa in majoritatea cazurilor aceasta poate fi controlata eficient, cu minimizarea riscului de complicatii.

Principalele complicatii asociate gastritei sunt: ulcerul peptic, deficite vitaminice, anemie, purpura trombocitopenica, cancer gastric si conform unor studii, o crestere a asocierii cu sindom metabolic si boala hepatica asociata disfunctiei metabolice. 

Concluzii

Desi aparent inofensiva, gastria poate impacta viata pacientului in absenta unui diagnostic precoce si a tratamentului adecvat. Puteti solicita asistenta medicala impotriva gastritei, in cazul in care simptomele sunt noi, de lunga durata sau se agraveaza din cauza unor evenimente stresoare.

Recomandam consultul medical de specialitate la aparitia oricaruia dintre aceste simptome si in special, in cazul agravarii lor sau debutul unor simptome de alarma, deoarece pot fi marca unor complicatii precum cancerul gastric sau a unei patologii non-digestive:

• dureri abdominale in epigastru sau etajul abdominal superior
• greata si varsaturi
• balonare si satietate precoce
• tulburari de tranzit, eventual si cu febra sau frison
• dureri intense, durere toracica sau retrosternala, cu sau fara transpiratii profuze (pot fi marca unui infarct miocardic, in special la femei)
• simptome si semne de alarma: scadere involuntara in greutate si lipsa poftei de mancare, sangerari sau paloare, varsaturi persistente, dureri incapacitante;

Implementarea unui stil de viata corespunzator, care este la indemana oricui, combinat cu tratamentul medical individualizat determina oprirea progresiei lezionale, promovarea vindecarii mucoasei si preventia cancerului gastric. 

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK544250/