Boala inflamatorie intestinala – ce reprezinta, cum se manifesta si cum se poate trata?

Boala inflamatorie intestinala (BII) are ca principala caracteristica inflamatia cronica a diferitelor segmente de tub digestiv in urma unui raspuns imun anormal declansat in prezenta unor factori de mediu la o gazda care prezinta susceptibilitate genetica pentru aceasta patologie.

In functie de segmentele tractului digestiv implicat, aceasta inflamatie este clasificata intr-un complex de afectiuni dintre care cele mai frecvent intalnite sunt boala Crohn (BC) si rectocolita ulcero-hemoragica (RCUH)/ colita ulcerativa (CU), acestea avand unele simptome similare, dar si diferente de manifestare, gradul de afectare histopatologica la nivelul mucoasei tubului digestiv si localizare.

Simptomatologia variaza in functie de localizarea si gravitatea inflamatiei, pe fondul cronic se pot instala episoade de acutizare cu manifestari mai zgomotoase, urmate de perioade de remisiune.

Principalele simptome sunt tulburarile de tranzit intestinal, diaree, crampe si dureri abdominale, insotite de scaderea apetitului, pierdere in greutate, anemie, febra, fatigabilitate, sange in scaun in special in cazul colitei ulcerative. Fiind vorba despre un raspuns exagerat al sistemului imunitar, alaturi de boala inflamatorie intestinala se pot manifesta si alte patologii cu implicarea mecanismului imun, precum artrita, uveita sau eruptiile cutanate.

Localizarea bolii Crohn este de obicei ileonul terminal, dar poate afecta intr-un model discontinuu oricare segment al tubului digestiv, pe cand colita ulcerativa se gaseste preponderent la nivelul rectului, poate afecta si alte segmente ascendente, dar leziunile se afla una in continuarea celeilalalte. Histopatologic, diferenta dintre cele doua consta in gradul inflamatiei.

In boala Crohn submucoasa este ingrosata, inflamatia afecteaza in profunzime peretele segmentului de tub digestiv implicat ceea ce poate cauza fisurare, ulceratii si granuloame. In colita ulceroasa, inflamatia este limitata la nivel de mucoasa si submucoasa, prezinta cripte abcedate.

Se merge pe ipoteza naturii autoimune a afectiunii, pe o reactie imunitara anormala a organismului fata de bacteriile existente in mod normal in intestin. Stresul, alimentatia, toxicele (alcool, tutun), mediul poluat sunt factori de risc presupusi a agrava evolutia bolii. Fondul genetic are impact major, riscul de a dezvolta o boala inflamatorie intestinala la pacientii cu antecedente familiale de aceasta natura fiind de 30 de ori mai mare.

Simptomele manifestate de pacientul cu boala inflamatorie intestinala se pot regasi si in cazul altor patologii pe care medicul trebuie sa le excluda pentru a confirma diagnoasticul acestei afectiuni. Hemoleucograma este prima investigatie care se face, in urma acesteia se va decela prezenta anemiei, a existentei unei infectii virale sau bacteriene daca leucocitele si neutrofilele au valori crescute.

Se va efectua apoi un examen coproparazitologic pentru a verifica daca exista striuri de sange, paraziti sau alte microorganisme in scaun. Radiografia cu pasaj baritat care consta in administrarea unei substante de contrast urmata de expunerea la razele X se poate folosi, dar aduce prea putine informatii despre existenta bolii inflamatorii intestinale, fiind utilizata mai mult pentru depistarea ulcerelor.

Mai utile in acest caz sunt colonoscopia, sigmoidoscopia si endoscopia digestiva superioara prin care, cu ajutorulul unui dispozitiv flexibil introdus pe tubul digestiv, la care se adapteaza o camera video, o lanterna si o piesa pentru prelevarea de biopsii, medicul are posibilitatea de a vedea aspectul mucoasei digestive, prezenta ulceratiilor, a sangelui sau a altor leziuni, precum si posibilitatea de a preleva probe pentru diagnosticul de certitudine.

Vindecarea este destul de dificil de obtinut in cazul acestor afectiuni datorita inflamatiei cronice si a fondului genetic pe care factorii de mediu redeclanseaza episoadele de acutizare.

Tratamentul insa amelioreaza simptomele manifestate de pacienti, imbunatatesc calitatea vietii si prelungesc durata perioadelor de remisiune. Din punct de vedere medicamentos, cele mai utilizate categorii de medicamente utilizate pentru a reduce inflamatia si raspunsul imun exagerat sunt antiinflamatoarele (aminosalicilati, corticosteroizi), imunosupresoarele, antibiotice unde este indicat.

Se mai administreaza suplimente pe baza de fier pentru a trata anemia, calciu si vitamina D pentru a preveni efectele secundare ale corticoterapiei pe termen lung printre care riscul de a dezvolta osteoporoza, antidiareice si calmante in cazul crampelor si durerilor abdominale.

Ca terapie adjuvanta exista o serie de remedii naturiste printre care uleiul de peste pentru proprietatile antiinflamatoare, curcuma sau probioticele pentru a sustine flora intestinala. Suplimentele alimentare sunt necesare pentru a contracara efectul produs de afectarea absorbtiei intestinale.

Dieta alimentara va trebui si aceasta modificata, se vor evita alimentele cu un continut crescut de lactoza, grasimi, cele condimentate sau care pot irita tractul digestiv. Fructele si legumele bogate in fibre vor trebui preparate termic pentru a evita declansarea simptomelor.

Hidratarea este necesara, iar alimentele este bine sa fie consumate in portii mici si dese. Suportul psihologic, al familiei sau al prietenilor este si acesta important pentru confortul pacientului.

In cazul in care organismul nu raspunde la tratamentul medicamentos si la terapia adjuvanta, se recurge la tratamentul chirurgical care va presupune indepartarea segmentului de tub digestiv implicat, insa riscul de recidiva in zonele adiacente este destul de ridicat datorita faptului ca este vorba despre un proces inflamator cronic declansat de factori externi pe un fond genetic propice acestei afectiuni. Recent, studiile urmaresc dezvoltarea unor solutii terapeutice imbunatatite, terapia biologica fiind una dintre cele mai investigate la ora actuala.

Studiile clinice au demonstrat cresterea factorului de risc pentru cancer de colon la pacientii cu boala inflamatorie intestinala. Ocluzia intestinala, ulcerarea zonei afectate, fistulele intestinale, fisurile anale, megacolonul toxic si riscul de perforatie intestinala sunt unele dintre complicatiile intestinale care pot aparea.

Extraintestinal se poate produce deshidratarea in urma diareei frecvene, malnutritia prin scaderea ratei de absorbtie a nutrientilor la nivelul mucoasei intestinale afectate de inflamatie, simptome cu rasunet sistemic in timpul episoadelor de acutizare (uveita, artrita, eruptii cutanate) sau colangeita sclerozant primitiva la nivelul ductelor biliare si a ficatului.

Patologia in sine nu poate fi prevenita, dar se poate preveni recurenta crizelor prin modificari aduse stilului de viata. Echilibrarea dietei alimentare, miscarea zilnica, renuntarea la alcool, cafea si fumat, precum si evitarea pe cat posibil a stresului, acesta fiind asociat cu perioadele de activare a crizelor, sunt schimbari care ajuta la ameliorarea simptomelor si prelungesc perioadele de remisiune.

Bolile inflamatorii intestinale reprezinta o afectiune cronica, manifestata cu perioade de acutizare si remisiune, declansata de factori externi la o gazda susceptibila genetic. Diagnosticul necesita investigatii amanuntite si trebuie sa excluda existenta altor patologii cu manifestari similare, precum si confirmare imagistica si examen histopatologic.

Preventia si vindecarea sunt dificil de obtinut, tratamentul si adaptarea stilului de viata pot contribui insa la ameliorarea simptomelor ajutand pacientul sa obtina o scadere a numarului de episoade de acutizare a bolii.

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6914932/