Tulburari ale sistemului reproducator la barbat: afectiuni testiculare

Vezi galerie foto

Exista doua mari tulburari primare care afecteaza organele reproducatoare externe masculine. Acestea includ disfunctiile peniene si afectiunile testiculare. Disfunctiile peniene si testiculare pot afecta fertilitatea si functia sexuala masculina.

Testiculele sunt parte a sistemului reproducator masculin. Testiculele sunt doua organe de forma ovalara, de marimea a doua masline de dimensiuni mai mari. Sunt localizate in interiorul scrotului, sacul liber al tegumentului care atarna in spatele penisului.

Testiculele secreta hormonii masculini, incluzand testosteronul, si produc spermatozoizii, celulele reproducatoare masculine. Afectiunile testiculelor pot produce tulburari severe, incluzand dezechilibre hormonale, afectari ale vietii sexuale si infertilitate.

Dintre cele mai frecvente afectiuni ale testiculelor fac parte traumatismele testiculare, torsiunea testiculului, cancerul testicular, epididimita si hipogonadismul.

Deoarece testiculele sunt localizate la nivelul scrotului, care atarna la exteriorul corpului, ele nu au protectie musculara si osoasa. Aceasta le face mai predispuse la lovire, izbire, lovituri cu piciorul sau strivire, ce apar mai frecvent in timpul sporturilor de contact. Barbatii isi pot proteja testiculele prin purtarea unor dispozitive atletice in forma de cupa in timpul sportului.

Traumatismul testiculelor poate produce durere severa, echimoza (vanataie) si/sau tumefiere. In majoritatea cazurilor, testiculele - care sunt alcatuite din material spongios - pot absorbi socul unui traumatism, fara prejudicii serioase.

O forma rara de trauma testiculara, denumita ruptura testiculara, apare cand testiculul primeste o lovitura directa sau este strivit de oasele mari ale pelvisului. Acest tip de traumatism poate produce sangerare la nivelul scrotului. In cazuri severe, este necesara interventia chirurgicala pentru repararea rupturii, salvandu-se astfel testiculul.

In interiorul scrotului, testiculele sunt fixate la fiecare capat printr-o structura denumita cordon spermatic. Uneori, acest cordon se rasuceste in jurul testiculului, intrerupand astfel furnizarea de sange la nivelul testiculului. Simptomele torsiunii testiculare includ durere brusca si severa, marirea testiculului afectat si tumefiere.

Aceasta afectiune, care apare mai ales la barbatii mai tineri de 25 de ani, poate aparea datorita unei afectari testiculare sau secundar unei activitati ce necesita un efort mare. De asemenea, poate aparea fara o cauza evidenta.

Tratament

Torsiunea testiculara necesita tratament de urgenta. De obicei, tratamentul consta in corectarea afectiunii prin interventie chirurgicala. Functia testiculara poate fi salvata daca tulburarea este diagnosticata si tratata imediat. Daca aprovizionarea cu sange a testiculului este intrerupta pentru o perioada lunga de timp, testiculul poate fi afectat permanent si ar putea necesita indepartare chirurgicala.

Cancerul testicular apare cand celulele de la nivelul testiculului se divid si cresc necontrolat. In anumite cazuri, anumite tumori benigne (necanceroase) pot progresa si transforma in cancer. Cancerul testicular se poate dezvolta in unul sau ambele testicule la barbati sau la adolescenti.

Simptome

Simptomele cancerului testicular includ:

- o umflatura, o zona neregulata sau marire la nivelul fiecarui testicul;

- o senzatie de tractiune sau de greutate neobisnuita la nivel scrotal;

- o durere suportabila la nivel inghinal sau abdominal inferior;

- durere sau disconfort (ce poate aparea si disparea) la nivel testicular sau scrotal.

Etiologie

Etiologia precisa a cancerului testicular este necunoscuta, dar exista o serie de factori de risc ai bolii. Factor de risc este considerat orice lucru care creste sansele unei persoane de a contacta o boala. Factorii de risc pentru cancer testicular sunt:

- varsta: cancerul testicular poate aparea la orice varsta, dar cel mai frecvent apare la barbatii cu varste cuprinse intre 15 si 40 de ani

- testiculul necoborat: aceasta este o afectiune in care testiculul nu coboara din abdomen, unde este situat in perioada dezvoltarii fetale, la nivelul scrotului, cu putin timp inainte de nastere

- istoricul familial: un istoric familial de cancer testicular creste riscul de a face cancer

- rasa si etnia: riscul de cancer testicular la barbatii albi este de cinci ori mai mare comparativ cu cei negri si de doua ori mai mare decat la barbatii asiatici si americani.

Tratament

Cancerul testicular este o forma rara de cancer, existand tratamente eficiente si fiind de obicei curabil. Interventia chirurgicala este cea mai frecventa forma de tratament pentru cancerul testicular. Interventia chirurgicala implica indepartarea unuia sau a ambelor testicule, printr-o incizie (taietura) la nivel inghinal. In anumite cazuri, chirurgul poate indeparta si niste ganglioni limfatici de la nivel abdominal.

Radioterapia, care foloseste raze de energie mare pentru a distruge cancerul, si chimioterapia, care folosete medicamente pentru distrugerea celulelor canceroase, sunt alte optiuni terapeutice.

Indepartarea unui testicul nu conduce la probleme de conceptie sau a activitatii sexuale. Testiculul care ramane va continua sa secrete spermatozoizi si hormoni sexuali masculini. Pentru a reveni la aspectul normal, se poate monta o proteza testiculara, care se implanteaza pe cale chirurgicala la nivel scrotal, care arata si se simte ca un testicul normal.

Prognostic

Succesul tratamentului cancerului testicular depinde de stadiul bolii in momentul diagnosticului si tratamentului. Daca cancerul este depistat si tratat inainte de raspandirea la nivelul ganglionilor limfatici, rata de vindecare este foarte crescuta, mai mare de 98%.

Chiar si dupa ce cancerul testicular s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici, tratamentul este foarte eficient, rata de vindecare fiind mai mare de 90%.

Profilaxie

Pentru prevenirea cancerului testicular, barbatii ar trebui sa fie familiari cu marimea si senzatia testiculelor, pentru a putea detecta orice tip de modificare. Majoritatea medicilor sunt de parere ca recunoasterea precoce a unei umflaturi este un factor important pentru succesul tratamentului cancerului testicular si recomanda autoexaminarea testiculara lunara, asociata unui examen fizic de rutina, la toti barbatii dupa pubertate.

Epididimita este o inflamatie a epididimului. Epididimul este canalul infasurat, dispus pe si in jurul fiecarui testicul. Are functie de transport, depozitare si maturare a celulelor spermatice, care sunt produse la nivel testicular. Epididimul asigura legatura intre testicule si canalele deferente (canalele care transporta sperma).

Etiologie

Epididimita apare frecvent datorita infectiilor sau a infectiei cu Chlamydia, o boala cu transmitere sexuala. La barbatii peste 40 de ani, cea mai frecventa cauza este reprezentata de bacteriile care exista la nivelul tractului urinar.

Simptomatologie

Simptomele epididimitei sunt reprezentate de durere scrotala si tumefiere. Secretie peniana, durere la urinat si contact sexual sau ejaculare dureroasa, pot fi de asemenea prezente. In cazurile severe, infectia se poate raspandi la testiculul adiacent, producand febra si abcese (colectii cu puroi).

Tratament

Tratamentul epididimitei include antibiotice (medicamente care omoara bacteria ce a produs infectia), repaus fizic, aplicarea de punga cu gheata pentru reducerea tumefierii, folosirea unui dispozitiv de sustinere a testiculelor si medicamente antiinflamatorii. Partenera trebuie de asemenea tratata, daca epididimita este secundara unei infectii cu transmitere sexuala, pentru a preveni reinfectia.

Daca este lasata netratata, epididimita poate produce leziuni cicatriceale la nivelul tesutului, putand astfel bloca scurgerea normala a spermei la nivel testicular. Acest lucru poate conduce la probleme de fertilitate, mai ales daca sunt implicatii ambele testicule sau daca barbatul are infectii recurente.

Profilaxie

Folosirea prezervativului in timpul contactului sexual poate preveni epididimita secundara infectiei cu chlamydia sau gonococ.

Una dintre functiile testiculare constau in secretia de testosteron. Acest hormon are un rol important in dezvoltarea si mentinerea majoritatii caracteristicilor fizice masculine. Acestea includ forta si masa musculara, distributia grasimii, masa osoasa, productia de sperma si comportamentul sexual.

Hipogonadismul la barbati este o afectiune care apare cand testiculele (gonadele) nu produc suficient testosteron. Hipogonadismul primar apare cand exista o tulburare sau anomalie la nivelul testiculelor in sine. Hipogonadismul secundar apare cand exista o tulburare la nivelul glandei pituitare de la nivel cerebral, care transmite impulsuri chimice catre testicule pentru stimularea secretiei de testosteron.

Hipogonadismul poate aparea in timpul perioadei fetale, la pubertate sau in perioada adulta.

Semne si simptome

Daca apare la barbatii adulti, hipogonadismul poate produce urmatoarele:
- disfunctie erectila (incapacitatea de a obtine sau a mentine erectia);
-infertilitate;
- scaderea activitatii sexuale;
- reducerea pilozitatii corpului sau a barbii;
- scaderea marimii sau fermitatii testiculelor;
- scaderea masei musculare si cresterea depunerii de grasime;
- scaderea masei osoase (osteoporoza);
- marirea tesutului mamar masculin (ginecomastie);
- simptomatologie emotionala si mentala similara celei ce apare la femeile la menopauza (transpiratii profuze, modificari ale starii de spirit, iritabilitate, depresie, fatigabilitate).

Etiologie

Exista variate cauze ale hipogonadismului:

- sindromul Klinefelter: acest sindrom implica prezenta unor cromozomi sexuali anormali. Barbatii au in mod normal un cromozom X si un cromozom Y. Cromozomul Y contine materialul genetic sub forma codata, ce determina sexul masculin, precum si dezvoltarea si caracteristicile masculine specifice. Barbatii cu sindrom Klinefelter au un cromozom X suplimentar, ce produce o dezvoltare anormala a testiculelor

- testiculele necoborate (vezi mai sus)

- hemocromatoza: aceasta afectiune consta in exces de fier la nivel sanguin, putand produce tulburari ale functiei testiculare sau a glandei pituitare

- traumatismele testiculare: traumatismul testiculelor poate afecta productia de testosteron

- tratamentele anticanceroase: chimioterapia sau radioterapia, tratamente aplicate frecvent in cancer, pot interfera productia testiculara de testosteron si de spermatozoizi

- procesul normal de imbatranire: barbatii invarsta au nivele mai scazute de testosteron, desi rata de scadere a acestei secretii variaza mult de la barbat la barbat

- afectiuni ale glandei pituitare: afectiunile glandei pituitare (un mic organ situat in mijlocul creierului), incluzand fie un traumatism, fie o tumora, poate interfera abilitatea glandei de a trimite semnale hormonale catre testicule, pentru a stimula sinteza de testosteron

- medicamentele: anumite medicamente pot afecta productia de testosteron; acestea sunt reprezentate de unele medicamente antipsihotice frecvent folosite.

Tratament

Tratamentul hipogonadismului este diferit in functie de etiologie. Pentru tratarea tulburarilor testiculare, se foloseste tratamentul de substitutie hormonala (terapia de substitutie cu testosteron).

Daca etiologia este reprezentata de o afectiune a glandei pituitare, hormonii pituitari pot fi utilizati pentru cresterea nivelului de testosteron si a productiei de spermatozoizi.