Testicul necoborat in scrot - Criptorhidia

Vezi galerie foto

In timpul vietii intrauterine la copilul de sex masculin, se dezvolta si testiculele. De la inceputul dezvoltarii lor testiculele se afla in abdomen. In mod normal inainte de nastere testiculele coboara in scrot, un sac care se gaseste sub penis. Cand un testicul nu coboara in scrot, asa cum ar trebui, atunci copilul va avea un testicul necoborat.

Aproximativ 5% dintre copii nou-nascuti sunt copii care au un testicul necoborat. Aceasta anomalie se intalneste mult mai frecvent la copiii nascuti prematur sau la cei care sunt foarte mici la nastere. Nu se cunoaste cauza care determina ca testiculul copilului sa nu coboare in scrot. Probabil ca sunt mai multe cauze care determina aceasta posibilitate.

La mai mult de jumatate din cazuri, testiculele coboara la locul lor pana la varsta de 3 luni. In cazul in carecopilul nu are coborate testiculele pana la varsta de 6 luni, trebuie examinat de catre medic, care va sugera tratamentul adecvat.

Scrotul la un copil care nu are testiculele coborate poate fi:
-nedezvoltat; in mod normal scrotul copilului este rotund si cateodata incretit (zbarcit); in cazul testiculului necoborat, scrotul poate fi mai moale si mai putin rotund, pe o parte sau pe ambele parti
-dezechilibrat (asimetric); daca numai un testicul este coborat scrotul apare dezechilibrat, cu o parte mai mare, mai plina si mai bine dezvoltata; partea cu testiculul necoborat, in mod normal este mai mica si mai plata.
De asemenea, corpul rotund al testiculului nu se simte (este nepalpabil), pe una sau pe ambele parti ale scrotului, unde nu este coborat testiculul.

In mod normal, medicul va constata testiculul necoborat in timpul examinarii, cu ocazia consultului general al nou-nascutului sau in timpul consultului de rutina la copil. Medicul va chestiona familia despre istoricul medical al copilului pentru a putea stabili diagnosticul de testicul necoborat. Daca medicul suspecteaza aceasta situatie, in mod normal va indruma copilul la un specialist, precum chirurgul pediatru sau urologul pediatru.
Medicul, in timpul examinarii fizice, va cerceta daca testiculele se pot simti (se pot palpa). Daca ele sunt palpabile dar nu sunt coborate in scrot, copilul va fi reexaminat peste 3-6 luni. Testiculul necoborat, coboara in mod fiziologic la locul lui in primul an, de obicei in primele 3 luni.
Daca un testicul necoborat nu se simte in timpul examinarii fizice, sunt necesare teste suplimentare pentru a stabili cauza:
-un testicul ectopic: aceasta inseamna ca testiculul se afla intr-o pozitie anormala, in zona inghinala
-un testicul retractil: aceasta inseamna ca testiculul a coborat in intregime, dar cateodata este retras din scrot, de muschiul care este atasat la el
-un testicul absent sau malformat: aceasta situatie poate fi determinata de o anomalie aparuta in timpul dezvoltarii testiculului, in timpul sarcinii
-hipospadias: acesta este un defect comun, de la nastere, cand uretra nu este dezvoltata pana la varful penisului; in aceasta situatie uretra se deschide undeva pe fata inferioara a penisului; in majoritatea cazurilor de hipospadias, testiculele nu au coborat in scrot.
Procesul de identificare a tipului de testicul necoborat sau excluderea altor conditii similare poate include:
-tratamentul hormonal: foloseste un esantion de sange pentru a determina daca testiculul lipseste (anorchia); oricum rezultatul testului cateodata nu indica clar daca testiculul lipseste
-explorarea chirurgicala: va verifica prezenta unuia sau a ambelor testicule si va evalua conditia lor; medicul poate folosi laparoscopia pentru a vedea in interiorul abdomenului, daca testiculele nu se simt (nepalpabile) la examenul fizic; in timpul laparoscopiei, chirurgul introduce in cavitatea abdominala a copilului un instrument subtire cu sursa de lumina, prin intermediul unei incizii mici efectuate sub ombilic
-teste imagistice medicale, cum ar fi ultrasonografia (ecografia), rezonanta magnetica (RMN), tomografia computerizata (CT scan): aceste teste pot ajuta la localizarea unui testicul necoborat. Oricum, acestea nu sunt destul de eficiente pentru a inlocui examenul fizic, testele hormonale si laparoscopia. De asemenea, copiii mici trebuie sedati pentru efectuarea testelor imagistice, fapt ce le face mai putin adecvate pentru copil. Testele imagistice sunt considerate mai folositoare la copiii mai mari, la adolescenti sau barbatii adulti, decat la nou-nascuti si copii mici.

Riscul pentru cancerul testicular este de 20 de ori mai mare la barbatii care au avut in permanenta un testicul necoborat decat la ceilalti barbati. Din aceasta cauza barbatii care au avut in permanenta un testicul necoborat, trebuie examinati medical periodic (cel putin la doi ani), toata viata. Aceasta examinare periodica trebuie sa includa o examinare fizica a testiculului. In situatia unui testicul necoborat permanent, medicul trebuie sa stabileasca frecventa efectuarii controalelor.

Daca nou-nascutul are testiculul necoborat, medicul va dori probabil sa astepte si sa constate daca testiculul va cobori in scrot de la sine. Medicul va examina copilul la fiecare control periodic, pentru a vedea daca testiculul coboara spre scrot.
Daca testiculul nu a coborat in primele 6 luni, este posibil sa nu mai coboare. Medicul va recomanda interventia chirurgicala pentru plasarea testiculului in scrot, cel mai probabil la varsta de 9-15 luni a copilului. In multe cazuri interventia se va efectua pe cale laparoscopica, care necesita numai o mica incizie pe abdomen, sub ombilic. In alte cazuri se va apela la chirurgia clasica, cand se realizeaza deschiderea abdomenului.
Tratamentul chirurgical prin care se va muta testiculul necoborat in scrot, se numeste orhipexie sau orhidopexie:
-in functie de localizarea testiculului, una sau doua incizii sunt efectuate la nivelul scrotului, in regiunea inghinala sau la nivelul abdomenului, pentru a permite chirurgului sa gaseasca testiculul si sa-l coboare in scrot
-de obicei este necesara o singura interventie; daca testiculul este localizat in abdomen pot fi necesare doua interventii chirurgicale separate, la cateva luni
-daca este prezenta o hernie inghinala, se va opera in acelasi timp
-operatia se va efectua sub anestezie generala, asa incat copilul va dormi pe perioada interventiei; dupa operatie, cand se va trezi, copilul va putea merge acasa; majoritatea copiilor recupereaza rapid. Aceasta interventie este considerata o operatie sigura si eficace, avand putine riscuri.
Alta posibilitate terapeutica este terapia hormonala care poate determina coborarea testiculului in scrot:
-terapia hormonala este eficienta in mai putin de 20% din cazuri; ea poate fi o buna optiune daca testiculul este deja foarte aproape de scrot
-cateodata testiculul poate cobori numai partial cu terapia hormonala; aceasta terapie hormonala se utilizeaza inca, deoarece face interventia chirurgicala mai usor de efectuat. Daca este eficace, interventia nu mai este necesara.
Tratamentul recomandat de medic depinde de o serie de factori:
-pentru nou-nascuti, majoritatea medicilor recomanda tratamentul cel mai devreme la 6 luni, dar nu mai tarziu de 2 ani; tratamentul timpuriu efectuat intre 6 luni si un an, poate ajuta la prevenirea infertilitatii ce poate aparea mai tarziu, in viata
-pentru tinerii si adutii care au un testicul necoborat, tratamentul chirurgical este recomandat dupa pubertate pana la varsta de 32 ani, pentru a reduce riscul de cancer testicular; dupa varsta de 32 de ani riscul chirurgical este mai mare decat riscul de a dezvolta cancer; persoana care are un testicul necoborat trebuie sa consulte medicul pentru a stabili cea mai potrivita conduita terapeutica
-daca un testicul necoborat este incomplet sau malformat, majoritatea medicilor recomanda mai degraba extirparea lui decat coborarea in scrot.

De retinut!

-copilul care are un singur testicul (din cauza faptului ca unul fie a fost absent, fie a fost extirpat) trebui sa aiba grija in mod special pentru protejarea lui de traumatisme; daca interventia chirurgicala este necesara pentru a plasa singurul testicul in scrot, atunci acesta va fi fixat in scrot reducand riscul ranirii prin torsiune de testicul, ce poate aparea mai tarziu in viata
-barbatii care au un testicul necoborat, au riscul de a face cancer testicular de 20-40 de ori mai mare decat ceilalti barbati; tratamentul efectuat in cazul unui testicul necoborat nu inlatura complet riscul de a dezvolta cancer testicular, dar il poate reduce
-din cauza riscului crescut de a dezvolta cancer, barbatii care au in permanenta un testicul necoborat, trebuie examinati periodic (cel putin o data la doi ani) toata viata; aceasta examinare trebuie sa includa examinarea testiculului;o persoana care un testicul necoborat toata viata, va stabili cu medicul ritmicitatea reexaminarii
-un scrot partial sau total gol, poate avea un efect psihlogic si emotional asupra barbatului; tratamentul poate imbunatati starea psihologica; daca testiculul este absent sau malformat, o proteza testiculara poate face scrotul sa para normal.

Dupa ce copilul a fost operat pentru un testicul necoborat trebuie:
-verificat locul operatiei pentru a observa semnele de infectie, precum roseata, tumefierea, durerea sau secretia
-protejata zona genitala de traumatisme: copilul trebuie sa evite sa calareasca jucarii, ca de exemplu bicicleta, tricicleta timp de 2 saptamani; copiii mai mari trebuie sa evite jocurile sportive, jocurile dure, care prezinta risc de ranire a zonei genitale
-respectate toate recomandarile privind examinarile ulterioare, inasa fel incat medicul sa poata examina copilul in vederea descoperirii semnelor de complicatii; in cazuri rare, testiculul poate parasi scrotul din nou (reascendenta) dupa operatie, necesitand tratament ulterior pentru a fi asezat din nou in scrot.

Barbatii care au avut sau au un testicul necoborat, chiar daca tratamentul a avut succes, au un risc crescut pentru infertilitate. Persoana care a avut un testicul necoborat si este preocupat de infertilitate, va putea obtine informatii despre optiunile terapeutice de la medic.
Barbatii care au avut sau au un testicul necoborat, au risc crescut de a dezvolta cancer testicular. Este important pentru acesti barbati sa efectueze controale medicale periodice (cel putin o data la doi ani), toata viata. Aceste examinari vor include examenul fizic al testiculelor. Persoana care are in permanenta un testicul necoborat va stabili cu medicul ritmicitatea examinarilor.
In plus testiculul trebuie ferit de traumatisme, prin purtarea unei cupe de protectie pe timpul jocurilor periculoase.
Trebuie consultat medicul in privinta interventiei chirurgicale pentru vasectomie, daca persoana respectiva a avut in trecut o interventie chirurgicala pentru testicul necoborat. Cateodata prin intermediul interventiei chirurgicale pentru un testicul necoborat se extrage testiculul si se reimplanteaza in scrot. Chirugical se vor reatasa vasele de sange la vasele deferente, care furnizeaza sange testicului reimplantat. Vasele deferente sunt sectionate in timpul vasectomiei, putand afecta alimentarea cu sange a testiculului reimplantat.

De retinut!

Daca tanarul are un singur testicul, trebuie sa stie ca exista posibilitatea de a procura o proteza testiculara. Proteza ajuta scrotul sa para normal si ajuta persoana in cauza sa se simta mai bine. Este un subiect controversat protezarea la preadolescenti. Copilul si parintii vor decide impreuna, cat este de necesar ca scrotul sa para normal. Daca proteza este implantata inainte de pubertate, va fi necesara reimplantarea mai tarziu a unei proteze mai mari, asemanatoare marimii unui testicul adult.