Gangrena Fournier, boala care pune in pericol viata barbatilor

Gangrena Fournier este o forma de fasceita necrozanta care afecteaza zonele genitale, perineale si cele perianale, iar aceasta poate pune in pericol viata. Fasceita necrozanta este o afectiune grava care omoara tesuturile, adesea extrem de rapid, incluzand aici muschii, vasele de sange si nervii.

Acest tip de gangrena Fournier este rara, dar cand aceasta afectiune apare asistenta medicala de urgenta este necesara.

Gangrena Fournier afecteaza adesea barbatii in zona scrotului sau in zona penisului. Adesea este cauzata de o serie de organisme care se inmultesc si infecteaza tesutul.

In cazul unei gangrene severe, medicul se poate vedea nevoit sa indeparteze tesutul, uneori chiar si parti din penis sau testicule.

Gangrena Fournier poate sa apara in cazul persoanelor care au o rana la nivelul pielii prin intermediul careia se permite bacteriilor, fungilor sau anumitor virusuri sa patrunda profund in corp.

Exemple de astfel de accidente la nivelul pielii pot fi abcese anorectale, interventii chirurgicale, cancer rectal sau piercing-uri in zonele genitale.

In unele cazuri, cauza aparitiei gangrenei Fournier ramane necunoscuta. Cu toate acestea, medicii au identificat o serie de factori de risc care pot favoriza aparitia gangrenei Fournier.

Aceste riscuri includ diabetul, abuzul de alcool in trecut, un sistem imunitar slabit sau obezitatea morbida.

Simptomele care sunt asociate gangrenei Fournier debuteaza de obicei cu o stare generala de rau. Aceste simptome includ indispozitie, durere moderata in zona genitala si tumefactii in zonele genitale.

Acestea vor continua sa se inrautateasca. Durerea asociata cu aceasta situatie devine tot mai intensa. De asemenea, poate sa apara un miros neplacut al tesuturilor ca urmare a necrozei locale.

Frecarea pielii in zonele afectate produce un sunet distinct, foarte similar cu ceva pocneste, cunoscut sub numele de crepitus. Acest sunet este cauzat de frecarea tesuturilor care se deplaseaza unul peste celalalt.

Prezenta gangrenei Fournier poate conduce la un set de simptome care in cele din urma pot fi mortale, iar aceste simptome includ:

- o infectie severa care se raspandeste la nivelul profund al tesuturilor; aceasta cauzeaza o inflamare a vaselor de sange numita endarterita obliteranta;

- inflamatia provoaca mici cheaguri de sange; tesuturile pierd aportul de sange si incep sa moara;

- moartea tesuturilor favorizeaza prezenta bacteriilor si a tesutului necrozat in fluxul sanguin; acest lucru duce la aparitia unui raspuns inflamator al organismului care va duce la soc septic in care corpul nu poate mentine presiunea sanguina si organele incep sa nu mai functioneze. Socul septic netratat de urgenta conduce la moarte.

Apelarea imediata la consult si tratament poate reduce considerabil sansele ca simptomele sa devina tot mai severe si la raspandirea bolii.

Tratamentele asociate cu gangrena Fournier implica administrarea imediata de antibiotice intravenoase incercand astfel sa fie combatute infectiile.

De asemenea, medicul va trece la o interventie chirurgicala numita debridare. In cazul acestor interventii, medicul va curata pielea afectata si va indeparta zonele cu tesuturi moarte.

Ideal este ca medicul sa indeparteze suficient de mult tesut astfel incat sa impiedice imprastierea in organism a infectiei. In unele cazuri, pacientul va trebui sa efectueze mai multe astfel de interventii chirurgicale pentru indepartarea tesuturilor.

Conform unui articol publicat in revista Postgraduate Medical Journal, o persoana care sufera de gangrena Fournier are nevoie in medie de aproximativ 3,5 proceduri in incercarea de a reduce raspandirea infectiei.

Terapia prin oxigen

Uneori, medicul poate recomanda terapia prin oxigen hiperbaric. Aceasta procedura presupune expunerea corpului la oxigen in procent de 100%, in conditiile in care aerul normal are un procent de aproximativ 21% oxigen.

Cantitatea mare de oxigen ajuta in prevenirea inmultirii bacteriilor, reduce afectarea vaselor de sange si ajuta la vindecarea ranilor.

Cu toate acestea, tratamentul cu oxigen hiberbaric este destul de controversat din cauza faptului ca nu exista teste clinice care sa garanteze eficacitatea folosirii lui.

Interventia chirurgicala

Uneori, interventia chirurgicala reprezinta singura optiune. Este ideal ca o persoana sa caute tratament de specialitate cat mai repede pentru a evita astfel indepartarea tesuturilor si a pielii in exces.

Uneori, grefele de piele si de tesut sunt necesare pentru a reface si a recrea tesuturile deteriorate.

Medicul va pune diagnosticul de gangrena Fournier pe baza intrebarilor adresate pacientului. Apoi medicul va studia istoricul medical al pacientului si ulterior va trece la examinarea fizica.

Analize de imagistica pot fi cerute pentru a identifica eventuale alte cauze ale simptomelor.

Prin intermediul unei ecografii, medicul poate identifica faptul ca exista gaze sau fluide in organism.

De asemenea, tomografia computerizata (CT) sau radiografia pot ajuta un medic sa puna diagnosticul de gangrena Fournier.

Alte teste de tip invaziv care pot fi efectuate pentru identificarea gangrenei Fournier sunt testele de sange pentru a verifica existenta unei eventuale infectii, dar si pentru a verifica existenta unor eventuale cheaguri la nivelul sangelui.

Cazurile de spitalizare cauzate de gangrena Fournier sunt extrem de rare.

Spre exemplu, in Statele Unite ale Americii procentul este sub 1% pentru aceasta afectiune. Chiar si asa, se estimeaza ca intre 20% si 40% dintre pacientii diagnosticati cu gangrena Fournier mor din cauza complicatiilor, conform unui studiu publicat in revista stiintifica Urologia Internationalis.

Exista chiar si studii care raporteaza un nivel al mortalitatii chiar mai ridicat.

Ca si regula general valabila, cu cat o persoana este mai in varsta si cu cat conditiile de sanatate sunt mai complicate prin existenta comorbiditatilor, cu atat este mai probabil ca acestea sa sufere de efecte adverse severe cauzate de gangrena Fournier.

A cauta ajutor de specialitate cat mai repede posibil poate ajuta la mentinerea sub control si la incetarea raspandirii infectiei in organism.