Vulvodinia

Vulvodinia este o durere cronica sau un disconfort la nivelul vulvei (zona inconjuratoare partii exterioare a vaginului) care dureaza trei luni sau mai mult, fara a fi prezente evidente ale unor afectiuni dermatologice sau ginecologice. Vulvodinia este de obicei caracterizata de senzatii de usturime, strangere, iritatie a zonei. Cea mai frecventa plangere este prezenta senzatiei de arsura.

Anatomia vulvei

- labiile cutele ce se gasesc la nivelul orificiului exterior al vaginului;

- vestibulul este o portiune de piele de la nivelul deschiderii vaginale care contine orificiul exterior al uretrei, vaginul si orificiile glandelor vestibulare mari (Bartholin) si mici;

- perineul este zona dintre deschiderea vaginului si anus.

Unele femei prezinta disconfort la nivelul intregii zone vulvare (in general denumita durere). Altele prezinta durere localizata, care afecteaza o parte specifica a vulvei, cum ar fi vestibulul sau clitorisul. Simptomele pot fi constante sau ocazionale.

Durerea poate fi provocata de contactul sexual si/sau nonsexual (cum ar fi introducerea unui tampon, in timpul examinarii pelvine, purtarea unei lenjerii foarte stramte), poate fi neprovocata (spontana) sau mixta (provocata si neprovocata).

Cele doua tipuri de vulvodinie sunt:

- vulvodinia generalizata care se refera la o durere vulvara generalizata, neprovocata;

- vestibulita vulvara care se caraterizeaza prin durere resimtita cand se aplica o presiune la nivelul zonei inconjuratoare deschiderii vaginului. In acest caz, durerea vulvara cronica poate fi declansata de contactul sexual, inserarea unui tampon sau examinarea ginecologica, la purtarea unei lenjerii prea stramte sau chiar atunci cand persoana sta jos.

Se estimeaza ca un procent de 18% dintre femei vor suferi la un moment dat de-a lungul vietii de durere vulvara cronica. Totusi, vulvodinia ramane o afectiune putin inteleasa si este deseori diagnosticata gresit.

Multe femei sufera de durere vulvara neexplicata mai multe luni sau chiar ani inainte de a fi stabilit un diagnostic corect si a se prescrie un tratament adecvat. Un studiu recent a stabilit ca 40% dintre femei aleg sa nu solicite tratament, chiar si atunci cand simptomele limiteaza contactul sexual. Dintre cele care cauta sfat medical, mai mult de jumatate (cam 60%) consulta cel putin trei doctori.

Doar una din 10 femei este diagnosticata corect cu durere vulvara cronica; restul sunt diagnosticate cu alte infectii vaginale sau pelviene sau probleme asociate cu acest tip de durere.

In timp ce vulvodinia afecteaza femeile de orice varsta, debutul simptomelor este mai frecvent la grupa de varsta cuprinsa intre 18 si 25 de ani. Riscul scade semnificativ la femeile cu varsta peste 35 de ani. Femeile hispanice au un risc mai mare de a prezenta durere vulvara cronica comparativ cu femeile albe.

Nu exista un raspuns simplu la intrebarea „Care sunt cauzele vulvodiniei?”

Se cunoaste faptul ca nu este provocata de o infectie, de papiloma virusul uman, sau alta boala cu transmitere sexuala, cancer sau tulburari neurologice. Poate fi diagnosticata doar cand alte cauze potentiale ale durerii vulvare, cum ar fi infectiile fungice, au fost eliminate din gandirea medicala.

Durerea sau dificultatile precoce in folosirea unui tampon par sa fie factori predictori pentru femeile cu risc crescut pentru vulvodinie. Femeile cu durere cronica vulvara reclama de 7- 8 ori mai frecvent dificultati sau disconfort la prima folosire a unui tampon intern.

Aceste femei au, de asemenea, nivele mai crescute ai markerilor inflamatori, cum ar fi interleukina-1 si factorul de necroza tumorala alfa si o toleranta mai scazuta la durere.

Cercetarile au aratat ca urmatorii factori pot contribui la aparitia vulvodiniei:

- leziuni ale nervilor pelvici sau iritatie;

- spasme sau slabiciuni ale muschilor care sustin organele pelvine;

- raspuns anormal al celulelor vulvare la factorii de mediu, cum ar fi infectii sau raniri;

- alergii la anumiti detergenti sau sapunuri;

- factori genetici, printre care susceptibilitatea la inflamatie;

- infectii fungice recurente;

- oxalati crescuti in sumarul de urina;

- folosirea frecventa a antibioticelor sau a medicamentelor topice;

- tratamente anterioare cu laser sau interventii chirurgicale in exteriorul vaginului.

Vulvodinia poate determina tulburari fizice, sexuale si psihologice semnificative. Femeile care sufera de vulvodinie raporteaza dificultati la realizarea unor activitati fizice, a actelor intime si realizarea altor activitati zilnice. Chiar sezutul o perioada mai mare de timp poate determina episoade de durere vulvara la unele femei. Un studiu recent pe 76 femei cu vulvodinie a aflat ca:

- mai mult de jumatate dintre ele (60%) simt ca au pierdut controlul asupra propriului corp;

- doua din cinci femei (42%) spun ca aceasta afectiune interfereaza cu modul in care se bucura de viata;

- aproape doua din trei femei (60%) nu pot avea contact sexual din cauza durerii.

Anticiparea anxioasa a durerii vulvare poate face ca unele femei sa evite contactul sexual. Abstinenta din acest motiv nu afecteaza doar imaginea de sine a femeii, dar poate detemina si spasme ale musculaturii din jurul vaginului (vaginism), amplificand dificultatile de realizare a intimitatii.

In plus, mai mult de jumatate din femeile cu vulvodinie pot prezenta si alte probleme medicale, incluzand cistita interstitiala, fibromialgia, sindromul colonului iritabil, sindromul de oboseala cronica si infectiile fungice recurente.

Lipsa de cunostinte despre aceasta afectiune printre personalul medical si paciente, completata de stigma asociata frecvent tulburarilor genitale, fac ca diagnosticul si tratamentul sa fie dificil.

Ca rezultat, multe femei nu stiu de ce au o durere vulvara severa si deseori debilitanta, care poate afecta relatia sexuala a cuplului. Unele femei isi amintesc ca li s-a spus ca durerea este „doar in mintea lor” de catre personalul medical, care uneori nu stiu ca vulvodinia este o problema medicala legitima.

Daca nu este tratata, durerea cronica poate duce la:

- stima de sine scazuta;

- anxietate;

- depresie;

- scaderea calitatii vietii.

Severitatea durerii poate fi inrautatita de stres, depresie sau anxietate.